Vasile Gavrilă : „Comuniştii s-au infiltrat în sânul Bisericii”

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Vasile Gavrilă : „Comuniştii s-au infiltrat în sânul Bisericii”

[2009-07-06]

Autor: George Rădulescu

Ar fi o premieră...

Părintele Vasile Gavrilă spune că persecuţia perfidă a vechiului regim împotriva creştinilor îşi face încă simţite efectele în ţara noastră, mulţi români neasumându-şi obligaţiile moral-religioase pe care le au.

Are „cuvânt cu putere multă”, după cum scrie în Evanghelie (Marcu 1, 22), charismă şi, în plus, priză la tineri. Slujeşte într-o biserică din centrul Bucureştilor şi are o emisiune ce se bucură de audienţă la postul public de televiziune – „Duhovnicul de la miezul nopţii”. Părinte Vasile Gavrilă vede deseori lucruri pe care noi, cei copleşiţi de problemele cotidiene, le ignorăm cu bună ştiinţă.

Spre exemplu, oameni ale căror vieţi păreau distruse de alcool şi droguri, dar care s-au salvat şi au început să performeze după ce au găsit înţelegere şi sprijin în cadrul lăcaşelor de cult. Aceste cazuri nu sunt deloc puţine, cum ar putea crede unii, dar sunt numeroşi aceia care trec nepăsători pe lângă ele.

Părintele Vasile Gavrilă avertizează că românii au ieşit „căldicei” din punct de vedere spiritual după deceniile de totalitarism, dar este convins că tinerii de astăzi au un potenţial enorm pentru a schimba la faţă România. Fără a încerca să-i menajeze pe ierarhi, el explică limpede că, de multe ori, aşteptările noastre în privinţa oamenilor Bisericii sunt exagerat de mari, dacă ţinem cont de presiunile şi persecuţiile la care au fost supuşi înainte de 1989.

CARTE DE VIZITĂ

• S-a născut în 1962, la Gura Caliţei, judeţul Vrancea.

• Este căsătorit şi are cinci copii.

• A urmat Seminarul Teologic la Buzău .

• A absolvit Facultatea de Teologie din Bucureşti (1990).

• Este doctor în Teologie, cu studii de cercetare în Franţa şi Anglia .

• A predat la Seminarul din Bucureşti şi la Facultăţile de Teologie din Constanţa şi Craiova .

• Este preot la Biserica Sfântul Nicolae – Paraclis Universitar (fosta Biserică Rusă).

Adevărul: Cum vi se par românii de azi faţă de momentul decembrie ’89?

Vasile Gavrilă: Cred că ar putea avea mai multe repere, dar acestea trebuie găsite. Ni se oferă „modele”, însă noi trebuie să le căutăm pe cele autentice. Autentice sunt puţine. Înainte de Revoluţie cred că erau repere care veneau din trecut, erau oameni bine formaţi, alcătuiţi, altoiţi pe o mentalitate a societăţii interbelice, cu o pregătire foarte solidă, cu o pregătire morală, cu o formaţie morală. Dar aceia erau greu de găsit. Astăzi sunt mai uşor de găsit. Cine caută cu adevărat repere, cred că poate să găsească.

Credinţa s-a conservat mai bine în perioada comunistă decât în aceea care a urmat?

Nu cred că putem trage o concluzie de acest gen. Lucrurile trebuie nuanţate. Într-adevăr, în perioada comunistă s-au conservat anumite aspecte legate de credinţă, de biserică. Atunci, cine îşi manifesta credinţa o făcea cu un risc, cu o puternică asumare. Însă nu trebuie să neglijăm - uitându-ne acum în urmă, trăgând o linie - cum am ieşit noi cu credinţa, cu Biserica, după perioada comunistă, ce s-a conservat, ce s-a păstrat.

După 1990 au fost anumite riscuri. Suntem ca în perioada persecuţiilor primare şi după edictul dat de Constantin cel Mare, păstrând proporţiile. Atunci creştinătatea s-a confruntat cu o persecuţie directă, foarte dură, apoi a intervenit libertatea. În perioada comunistă, creştinătatea s-a confruntat la început cu o persecuţie dură, dar apoi cu o persecuţie perfidă. Liderii comunişti au spus ei înşişi: „Stop cu martirajul, nu trebuie să mai facem martiri! Hai să-i compromitem!“ Şi a început compromiterea în rândul creştinilor, până la infiltrarea în sânul Bisericii.

Cu alte cuvinte „Dezbină şi stăpâneşte!”...

Aici din nou a intrat în cursă acel proverb vechi şi autentic: „Divide et impera!“ Dar, într-adevăr, a ieşit o biserică puţin întărită, pentru că venea după o perioadă de persecuţie. Însă oamenii înşişi aveau multe compromisuri, nu neapărat la nivel ierarhic, ci la un nivel simplu de tot. Spre exemplu, acela de a fi creştin şi de a avea şi carnetul de membru de partid. Mi-aduc aminte că în satul meu natal se făcea şedinţa de partid Duminica după Liturghie.

Se părea că totul este în ordine. Din punctul meu de vedere, şi cred că şi al altora, nu era în ordine, pentru că era un compromis. N-am putea spune că atunci Biserica era mai puternică decât acum. Aş spune că acum a sosit momentul în care trebuie să căutăm adevărul adevărat şi nu adevărul care iese din compromis. Acum avem posibilitatea să subliniem şi să abordăm creştinismul la reperele lui maximale. Cred că după evenimentele din decembrie 1989 am ieşit puţin căldicei.

„Biserica trebuie să dea urgent repere copiilor”

Cât a rămas credinţă şi cât este superstiţie în sufletele românilor?

E o problemă veche, nu numai de acum. Înainte de 1990 - eram elev la seminar şi apoi student - mi-am dat seama că era foarte multă superstiţie. Tot ceea ce înseamnă obiceiuri populare la noi, la români, majoritatea, dacă nu 100% sunt de sorginte păgână. Am venit cu acest bagaj şi va trebui să curăţăm credinţa de aceste superstiţii. Azi mulţi români, neavând o educaţie elementar-religioasă, în special ortodoxă, se agaţă de superstiţii crezând că au atins filonul credinţei.

Mi s-a întâmplat odată să am o discuţie cu un profesor universitar de la Politehnică care era de acord şi susţinea, de exemplu, punerea banului în mâna mortului la înmormântare şi încerca să argumenteze teologic, dar nu era de acord cu elementele foarte importante din rânduiala slujbei înmorâmântării şi relativiza foarte multe lucruri fundamentale. La noi, din păcate, sunt multe superstiţii care se împletesc cu credinţa. Datoria noastră, a preoţilor, este să arătăm adevărul, autenticitatea credinţei, iar a credincioşilor să caute adevărul.

De ce Ortodoxia nu este vizibilă în acţiunile sociale?

Este foarte adevărat. E un regret că este aşa, până la un punct. Să nu uităm că în Principatele Române erau mitropoliţi care făceau şcoli de fete şi şcoli de băieţi, în timp ce în Marea Britanie fetele nu aveau acces la şcoală. Tot în Principatele Române funcţionau spiţerii, adică farmacii. Să nu uităm că, înainte de instaurarea regimului comunist, pe lângă mănăstiri erau bolniţe, pentru cei săraci, un fel de spitale mici.

A venit nenorocirea asta cu comunismul, iar toate acestea au fost confiscate. Or, acum trebuie să le recuperăm. Biserica nu propovăduieşte o împărăţie terestră, ci una a cerurilor. Şi spune foarte clar Mântuitorul Hristos: „Căutaţi mai întâi împărăţia cerurilor, şi toate celelalte se vor adăuga vouă“ I-aş provoca aici pe fraţii mei, preoţii, şi societatea să căutăm bine şi autentic împărăţia cerurilor, că are Dumnezeu grijă să le rezolve şi pe celelalte. Cu alte cuvinte, să căutăm lucrarea Mariei din Evanghelie şi implicit se va împlini şi a Marthei. Da, este bine să fie prezentă Biserica în societate, dar Biserica trebuie mai mult să se constituie ca un reper, să dea repere pentru copii şi pentru tineri. Aici Biserica trebuie să investească urgent!

Cum îi percepeţi pe tineri?

Pe tineri îi percep în calitate de preot, dar şi în calitate de profesor. Am predat la Seminarul Teologic şi la Facultatea de Teologie. Mi-am dat seama că avem în faţă un potenţial extraordinar, care nu este bine călăuzit, iar cei care au intenţii diabolice – pentru că trebuie să recunoaştem că astfel de forţe există, şi nu numai în societatea românească, ci peste tot – îi canalizează spre rău. Tinerii sunt înfometaţi şi însetaţi după lucruri extraordinare.

În 1990, părintele Stăniloae a spus că are mare încredere în tineri pentru că ei vor merge cu demersul lor până la capăt, nu se vor opri undeva unde noi, din păcate, ne-am oprit. Şi vor căuta autenticul. Eu găsesc astăzi că sunt foarte mulţi tineri care doresc acest lucru. Mi s-a întâmplat chiar şi cu tineri care erau drogaţi, ameţiţi de alcool, care au avut nişte experienţe năstruşnice, în urma întâlnirii să devină nişte oameni extraordinari. Am constatat apoi că fac studii universitare şi că vor să ducă o viaţa creştină autentică.

De ce nu vine mai mult Biserica către astfel de tineri şi se menţine într-o pasivitate comodă?

Sursa: www.Culte.ro

Contor Accesări: 697, Ultimul acces: 2026-08-04 22:28:50

Timp total: 0.04s...

[1]:1