POVEŞTI ŞI JOACĂ

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

POVEŞTI ŞI JOACĂ

[2006-03-17]

Dumnezeu a creat inima unei mame pentru iubire. Singura răsplată pentru această iubire constă în a se bucura de copilul său. Mamele îşi găsesc cea mai mare fericire atunci când copilul începe să se dezvolte fizic şi intelectual. Atunci copilul este în primăvara vieţii. Primăvara se deschid şi înfloresc mugurii, florile apar pretutindeni, sămânţa este semănată în pământ umed şi se aude cântecul ciocârliei.

Asemenea şi copilul, ca un boboc, se desface. Este minunat să îl vezi înflorind în perioada de început a copilăriei. Însă această perioadă este depăşită de aceea în care apar zorii inteligenţei - un timp de mare fericire pentru mamă. În pântece i-a dat copilului propriul ei sânge, acum însă îi poate da propriul ei suflet. Înainte, acelaşi sânge curgea în amândoi; acum ea poate să vorbească de la suflet la suflet.

Inima unei mame este cel mai mare şi mai bun pedagog din întreaga lume. Ne aplecăm cu respect în faţa măreţiei sale. Tu, ca mamă, remarci primii zori ai inteligenţei, înţelegi dorinţele copilului ca o mamă înţeleaptă, gata să îţi îndeplineşti îndatoririle chemării tale. Acest micuţ copil neajutorat se află pentru a doua oară în pântece, dar acum în pântecele sufletului tău.

Întrebări şi întrebări

Odată ce un copil începe să pună întrebări, este nevoie de multă răbdare pentru a asculta şi a da răspunsurile potrivite. Cât de importante şi semnificative sunt pentru copil aceste întrebări! Mama înţeleaptă nu oboseşte ascultând. Ea nu stinge nerăbdătoare scânteia, şi nici lumina strălucitoare. Pune ea însăşi întrebări, şi prin acestea îşi dezvăluie sufletul în faţa copilului ei. Deschide uşa spre tărâmul poveştilor.

Pentru micile dureri şi suferinţe ale unui copil, o poveste este întotdeauna un remediu sigur. Chiar şi atunci când are doar doi sau trei ani, îi plac poveştile. Copilul viu ca argintul se opreşte şi ascultă atunci când mama începe să spună o poveste.

Mama, te rog, o poveste

Mama spunând poveşti este una dintre cele mai plăcute amintiri ale copilăriei. Goethe îşi amintea de vremurile în care stătea pe genunchii mamei sale, jucându-se şi ascultând poveştile ei. Fără îndoială există mulţi mari povestitori în lumea literaturii, dar cine îi poate compara cu o mamă? Cine poate spune poveşti despre uriaşi şi spiriduşi, despre prinţi şi prinţese, despre zâne şi palate fermecate, mai bine decât o mamă? Chiar şi cea mai needucată mamă, fără a fi o cunoscătoare a literaturii, îi poate spune copilului ei cele mai minunate poveşti. Ea trebuie să spună poveşti pentru că este mamă. Ochii larg deschişi, plini de aşteptare, ai copilului, sunt aţintiţi asupra mamei. O mamă înţeleaptă nu va răspunde la întrebarea copilului ei în cuvinte reci, sobre; ea are pregătită o poveste pentru a face ca răspunsul să fie clar.

În diferite timpuri, în diverse grupuri, spunerea poveştilor a fost criticată. "Aceste relatări prosteşti despre animale care se poartă şi vorbesc ca oamenii ar fi trebuit înlăturate de mult timp. Ele ar trebui înlocuite cu probleme simple luate din viaţa practică." Însă celebrul pedagog Leander de Celles susţinea că poveştile trebuie promovate, nu doar din punct de vedere artistic, ci şi moral. Dacă aceste poveşti ar dispărea ar fi o pierdere de neînlocuit. Ele nu sunt doar un ajutor pentru memorie, ci şi contribuie la formarea conştiinţei morale a copilului. În adevăratele poveşti, răul este întotdeauna dispreţuit şi pedepsit, în timp ce binele este lăudat şi răsplătit. În special în anii formativi, în care se trezeşte conştiinţa copilului, aceste poveşti se dovedesc a fi de o valoare inestimabilă. Mama trebuie, totuşi, să fie atentă să nu deprindă copilul obiceiul de a minţi.

Alban Stolz susţine că aceste poveşti au latura lor periculoasă. El consideră că atunci când copilul conştientizează faptul că nu există în lumea reală palate fermecate şi prinţi extraordinari, ar putea fi înclinat să plaseze povestirile din Biblie pe acelaşi plan cu poveştile. Acest pericol poate fi însă îndepărtat arătând clar adevărurile şi realitatea şi subliniind fantezia din poveşti pe măsură ce copilul înaintează în vârstă. Frumuseţea acestor poveşti nu constă în faptul că animalele vorbesc, ci în modul în care ele prezintă diferenţa dintre bine şi rău, lumină şi întuneric, iubire şi infidelitate.

Poveştile nu trebuie excluse în aceste vremuri ale noastre, deoarece ele trebuie să ne însoţească prin întreaga viaţă. Ele nu doar oferă o distracţie, un mod de petrecere a timpului, ci şi construiesc lumea sufletului. Tocmai atunci când le relatăm astfel de poveşti copiilor, le înţelegem şi noi mai bine. Un copil care a ascultat mai mult timp poveşti, începe să le repovestească altora, şi în final compune propriile lui poveşti. Un astfel de copil nu va deveni în mod necesar un mare poet, însă se află pe drumul spre a deveni un intelectual, un gânditor, un om care nu se pierde în întregime în lucrurile exterioare.

Propria ta poveste

Pe lângă această mare comoară a poveştilor, există o alta pe care o mamă trebuie să o relateze adesea. Este istorisirea propriei ei copilării, când, odihnindu-se în braţele mamei sale, asculta la rândul ei poveşti. Acesta este tărâmul poveştilor vieţii ei, în care au curs multe lacrimi. Mama mea mi-a relatat despre lupta pentru independenţă din 1848, şi despre bunica mea. Toate acestea ar putea să nu fie interesante pentru alţii, dar pentru mine au fost o adevărată comoară; de atunci am privit-o pe bunica mea ca pe o mare eroină.

Poveştile pe care le spune o mamă fac ziua mai luminoasă, mângâie sufletul, şi deschid uşa spre o lume mai bună. Selma Lagerlof, cunoscuta scriitoare nordică, scrie: "Aţi privit vreodată un copil în braţele mamei sale, în timp ce ascultă o poveste spusă de mamă? În timp ce aceasta vorbeşte despre domnitori nemiloşi şi despre frumoase prinţese răpite, ochii copilului se deschid larg, capul lui se înalţă, ascultă atent; însă când mama vorbeşte despre fericire şi vremuri glorioase, copilul îşi închide ochii, adoarme liniştit şi visează în braţele mamei sale." O poveste îi aduce copilului bucurie, în timp ce un joc înseamnă muncă pentru el. Ce zile fericite atunci când copilul cere: "Mama, spune-mi o poveste!"

La joacă!

Joaca aparţine de asemenea paradisului copilăriei. Atâta timp cât vor exista copii pe pământ, ei se vor juca, deoarece aceasta este poarta spre fericirea copilărească. Joaca are o şi mai mare importanţă decât poveştile. Aici copilul trebuie să fie independent, activ, într-un mod creativ. Goethe spunea că un copil poate crea ceva din nimic. Un băţ devine un pistol; o bucată de lemn, o sabie; o bucată de pânză este transformată într-o păpuşă. Orice colţ poate deveni fie un castel fermecat, fie o bucătărie. Meseria părinţilor, doctorul, tata şi mama, toţi sunt introduşi în joaca celor mici.

În aceste jocuri mama întrezăreşte viitorul copiilor ei. Aşa cum un grădinar vizualizează în sămânţă copacul pe deplin dezvoltat, aşa şi mama vede viitorul om în jocul copilului ei. Cum se bucură ea de planurile frumoase pe care le face pentru acesta, cum îi pictează viitorul în cele mai vii culori! Trăsăturile de caracter ale copilului se dezvăluie în timpul jocului. Un viitor profesor, doctor, preot, o vrednică gospodină şi mamă, toţi aceştia pot fi recunoscuţi în copii prin joaca lor. Jocurile lor sunt idei de la Dumnezeu, care conturează uşor viitorul. Se vor împlini oare aceste promisiuni?

Poate de aceea noi ca adulţi suntem atât de emoţionaţi de jocurile celor mici. Poate privim înapoi cu regret la planurile tinereţii noastre, care din anumite motive nu au fost niciodată duse la îndeplinire. Să nu uităm însă că copilul este liber. Îşi poate urma propriile înclinaţii. A acorda unui copil această completă libertate interioară nu este ceva ce poate fi subestimat.

Copilului trebuie să i se permită să se joace până se satură. De la amenajarea unor mari locuri de joacă în Chicago, numărul de delicvenţi juvenili a scăzut cu 35 de procente.

Joaca este cea mai bună pregătire pentru viitoarea muncă. Trezeşte într-un copil facultăţile creatoare. Joaca este, să spunem aşa, ca aerul pe care îl respiră copilul. Când este mic ascultă cântecul cocoşilor şi al păsărilor. Apoi, crescând, încearcă să imite în mod jucăuş aceste sunete. Aceasta este cu adevărat joacă. Atunci când un copil are şase luni, se poate juca mult timp cu o cutie, să o deschidă, să o închidă, şi în final să o rupă.

O fetiţă se va juca cu păpuşile ei; le va pune să vorbească şi să spună poveşti, apoi să plângă şi să i se plângă. Iar ea le va mângâia ca o mamă. Uneori se întâmplă mari nenorociri, o păpuşă îşi rupe un picior sau o mână, şi micuţa mamă trebuie să bandajeze rănile şi să le îngrijească. Ea va veghea asupra păpuşii bolnave cu o iubire maternă.

Mama nu trebuie să fie prea generoasă în a oferi jucării. Copilul va deveni destul de curând superficial. Când un copil are mai puţine jucării, va învăţa să păstreze mai multă ordine, ceea ce are o mare valoare. Mama îşi observă copilul jucându-se; privindu-l, va înţelege în curând dacă este curajos sau fricos, dacă este într-o bună dispoziţie sau nu. Dacă nu există tovarăşi de joacă, atunci mama este cel mai bun tovarăş de joacă al său. Vieţile multor copii sunt triste pentru că nu au prieteni de joacă.

Când cresc, atunci îşi caută proprii lor colegi de joacă între ceilalţi copii. În compania acestora, fie pe stradă, fie în spaţiile deschise, ei formează o lume proprie lor, departe de adulţi. Formează o mare republică a copiilor, în care adulţii nu pot intra. Totuşi, oricât de grozav ar fi jocul lor, la un moment dat se satură de el. Atunci o anumită chemare interioară îi aduce înapoi la mamă.

(Materialul de faţă reprezintă capitolul XVI din cartea "Mama". Pentru traducere s-a folosit ediţia în limba engleză din 1949. Joseph Mindszenty s-a născut în Ungaria în 1892, fiind creat Cardinal de Papa Pius al XII-lea în 1946. Venirea regimului comunist a însemnat suferinţă îndelungată pentru prelatul catolic, care în 1971, la cererea Papei Paul al VI-lea şi-a părăsit ţara natală, retrăgându-se în Austria. Aici a murit patru ani mai târziu, în 1975.)

Sursa: www.profamilia.ro

Contor Accesări: 1054, Ultimul acces: 2026-09-23 16:46:02

Timp total: 0.03s...

[1]:1