Împreună pentru sănătate!

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Împreună pentru sănătate!

[2009-05-22]

O abordare strategică pentru UE 2008-2013

1. DE CE O NOUĂ STRATEGIE ÎN MATERIE DE SĂNĂTATE?
Sănătatea ocupă un loc central în viaţa oamenilor şi trebuie susţinută prin acţiuni şi politici
eficiente în statele membre, la nivelul CE1 şi la nivel mondial.
Statelor membre le revine principala responsabilitate pentru politica în domeniul sănătăţii şi
furnizarea de servicii de asistenţă medicală cetăţenilor europeni. Rolul CE nu este acela de a
reflecta sau dubla activitatea acestora. Cu toate acestea, există anumite domenii în care statele
membre nu pot acţiona eficient în mod independent şi în care acţiunea comună la nivelul
Comunităţii este indispensabilă. Printre acestea se numără ameninţările majore la adresa
sănătăţii şi problemele cu impact transfrontalier sau internaţional, cum ar fi, de exemplu,
pandemiile şi bioterorismul, precum şi cele cu privire la libera circulaţie a bunurilor,
serviciilor şi persoanelor.
Îndeplinirea acestui rol necesită o acţiune intersectorială. Articolul 152 din Tratatul CE
prevede următoarele: „în definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor şi acţiunilor
Comunităţii se asigură un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii umane”. Prezenta strategie
consolidează importanţa sănătăţii în politici cum ar fi Strategia de la Lisabona pentru creştere
şi locuri de muncă, subliniind legăturile între sănătate şi prosperitate economică şi Agenda
cetăţenilor, recunoscând dreptul persoanelor la autodeterminare în privinţa sănătăţii lor şi a
serviciilor de asistenţă medicală. Acţiunile din cadrul strategiei reprezintă activităţile
referitoare la sănătate din toate sectoarele. Sănătatea apare în articolele din Tratat privind,
printre multe altele2, piaţa internă, mediul, protecţia consumatorului, afacerile sociale, inclusiv
securitatea şi sănătatea lucrătorilor, politica de dezvoltare şi cercetarea.
Rolul important al CE în domeniul sănătăţii a fost reafirmat în Tratatul de reformă convenit de
către şefii de stat şi de guvern ai UE la Lisabona la 19 octombrie 2007 şi care îşi propune să
consolideze importanţa politică a sănătăţii. Este prevăzut un obiectiv general nou privind
promovarea bunăstării cetăţenilor, precum şi o încurajare a cooperării între statele membre în
materie de sănătate şi servicii de sănătate. Activitatea privind domeniul sănătăţii la nivel
comunitar aduce un plus de valoare acţiunilor statelor membre, în special în sfera prevenirii
bolilor, inclusiv activitatea privind siguranţa alimentelor şi alimentaţia, siguranţa produselor
medicale, combaterea fumatului, legislaţia privind sângele, ţesuturile şi celulele, organele,
calitatea apei şi a aerului, precum şi lansarea unui număr de agenţii active în domeniul
sănătăţii. Cu toate acestea, există câteva probleme din ce în ce mai mari pentru sănătatea
populaţiei, care necesită o nouă abordare strategică.
– În primul rând, evoluţiile demografice, inclusiv îmbătrânirea populaţiei modifică
modelele patologice şi exercită presiuni asupra viabilităţii sistemelor de sănătate ale UE.
Sprijinirea unui mod sănătos de îmbătrânire înseamnă atât promovarea sănătăţii pe toată
1 Comunitatea Europeană.
2 A se vedea trimiterile la Tratat în anexa 6 la documentul de lucru al serviciilor Comisiei.
RO 3 RO
durata vieţii, urmărind prevenirea problemelor de sănătate şi a dizabilităţilor de la o vârstă
fragedă, precum şi combaterea inegalităţilor în materie de sănătate, asociate factorilor
sociali, economici şi de mediu. Aceste aspecte sunt strâns legate de obiectivul strategic
general de solidaritate vizat de Comisie.
– În al doilea rând, pandemiile, incidentele fizice şi biologice majore şi bioterorismul
reprezintă posibile ameninţări importante la adresa sănătăţii. Schimbările climatice
cauzează noi modele de boli transmisibile. Coordonarea şi reacţia rapidă la ameninţările la
adresa sănătăţii la nivel mondial precum şi sporirea capacităţilor CE şi a ţărilor terţe în
acest domeniu constituie o componentă esenţială a rolului Comunităţii în materie de
sănătate. Aceste aspecte sunt strâns legate de obiectivul strategic general de securitate vizat
de Comisie.
– În al treilea rând, sistemele de asistenţă medicală au cunoscut o evoluţie importantă în
ultimii ani, datorată, în parte, dezvoltării rapide a noilor tehnologii care revoluţionează
modul de promovare al sănătăţii, precum şi modul de anticipare, prevenire şi tratare a
bolilor. Acestea includ tehnologiile informaţiei şi comunicării (TIC), inovaţiile în
genomică, biotehnologie şi nanotehnologie. Acest aspect este legat de obiectivul strategic
general de prosperitate vizat de Comisie, destinat să garanteze un viitor durabil şi
competitiv pentru Europa.
Au fost organizate ample consultări în vederea elaborării unei noi strategii în materie de
sănătate3. Acestea arată un consens în rândul părţilor interesate în ceea ce priveşte modul în
care Comunitatea ar trebui să-şi îndeplinească rolul în domeniul sănătăţii. Părţile interesate
doresc ca preocupările privind sănătatea să fie integrate în toate politicile CE; vor să vadă
acţiuni în vederea reducerii inegalităţilor în domeniul sănătăţii; să joace un rol important în
sănătatea la nivel mondial; şi să pună accentul pe promovarea sănătăţii şi pe îmbunătăţirea
informării în materie de sănătate. Ele subliniază necesitatea ca CE, statele membre şi părţile
interesate să conlucreze pentru a realiza rezultate concrete.
O abordare pe termen lung este necesară pentru a face faţă acestor provocări şi pentru a
răspunde acestor apeluri. Prezenta carte albă vizează definirea unui cadru coerent - o primă
strategie comunitară în materie de sănătate - care să orienteze activităţile Comunităţii în
domeniul sănătăţii. Aceasta propune patru principii esenţiale care stau la baza a trei obiective
strategice, reprezentând o prioritate pentru următorii ani. De asemenea, strategia defineşte
mecanismele de punere în aplicare pentru cooperarea între parteneri, oferind un loc mai
important sănătăţii în toate politicile şi sporind vizibilitatea şi înţelegerea sănătăţii la nivel
comunitar. Cartea albă stabileşte o strategie până în 2013, când va avea loc o revizuire care va
promova definirea viitoarelor acţiuni în vederea realizării obiectivelor.
Cartea albă este însoţită de un document de lucru al serviciilor Comisiei.
3 În 2004, Comisia a organizat o consultare deschisă asupra acţiunii necesare viitoare a UE în domeniul
sănătăţii (Proces de reflecţie asupra politicii europene în materie de sănătate):
http://ec.europa.eu/health/ph_overview/strategy/reflection_process_en.htm) Un al doilea proces de consultare
privind aspectele operaţionale şi priorităţile unei strategii viitoare a fost realizat în 2007
(http://ec.europa.eu/health/ph_overview/strategy/results_consultation_en.htm).

2. PRINCIPII FUNDAMENTALE ALE ACŢIUNII CE ÎN MATERIE DE SĂNĂTATE
PRINCIPIUL 1: O STRATEGIE BAZATĂ PE VALORI COMUNE ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII
Politica în domeniul sănătăţii, atât cea internă, cât şi externă, ar trebui să se bazeze pe valori
clare. Comisia a colaborat cu statele membre pentru a defini o abordare a sistemelor de
asistenţă medicală bazată pe valori. În iunie 2006, Consiliul a adoptat o declaraţie asupra
valorilor şi principiilor comune în sistemele de asistenţă medicală ale UE, care enumeră
valorile fundamentale de universalitate, acces la îngrijire de bună calitate, echitate şi
solidaritate4. Pe baza acesteia se va elabora o nouă declaraţie privind valorile comune pentru
politica în domeniul sănătăţii într-un sens mai general. Consiliul a invitat, de asemenea,
Comisia să ia în considerare şi să integreze dimensiunea de gen5, pe care strategia o va
continua.
Carta Drepturilor Fundamentale recunoaşte dreptul de acces al cetăţenilor la asistenţă
medicală preventivă şi dreptul de a beneficia de tratament medical6. Numeroase declaraţii
internaţionale recunosc drepturile fundamentale în materie de sănătate7.
Autodeterminarea cetăţenilor reprezintă o valoare fundamentală. Asistenţa medicală devine
din ce în ce mai orientată către pacient şi individualizată, iar pacientul devine din ce în ce mai
mult un subiect activ, în loc de simplu obiect al serviciilor de asistenţă medicală. Pe baza
acţiunilor din Agenda pentru cetăţeni, politica comunitară în materie de sănătate trebuie să ia
ca punct de plecare drepturile cetăţenilor şi ale pacienţilor. Acest aspect include participarea
la luarea de decizii şi influenţa asupra acestui proces, precum şi competenţele necesare pentru
bunăstare, inclusiv „cunoştinţele în materie de sănătate”8, în conformitate cu Cadrul european
privind competenţele esenţiale în procesul de învăţare pe toată durata vieţii9, cum ar fi, de
exemplu, urmărirea unor programe educaţionale şi a programelor existente pe internet.
Reducerea inegalităţilor în materie de sănătate trebuie să figureze printre valorile
referitoare la ameliorarea sănătăţii. Deşi numeroşi europeni se bucură de o viaţă mai
îndelungată şi mai sănătoasă decât generaţiile anterioare, există inegalităţi majore în ceea ce
priveşte sănătatea10, atât între state membre şi regiuni cât şi în cadrul acestora, precum şi la
scară mondială. De exemplu, deşi populaţia UE în ansamblu îmbătrâneşte, speranţa de viaţă la
naştere între ţările UE variază cu până la 9 ani pentru femei şi 13 ani pentru bărbaţi, iar rata
mortalităţii infantile variază de şase ori mai mult11. Comisia va propune acţiuni menite să
reducă inegalităţile, inclusiv promovarea preconizată a sănătăţii şi schimbul de cele mai bune
practici.
În ultimul rând, politica în domeniul sănătăţii trebuie să fie axată pe cele mai bune dovezi
ştiinţifice disponibile preluate din date şi informaţii corecte, şi pe baza unor cercetări
relevante. Comisia se află în poziţia unică de a reuni datele comparabile provenite de la state membre şi regiuni şi trebuie să răspundă apelurilor pentru informaţii de o calitate mai bună şi
pentru o elaborare mai transparentă a politicilor, în special printr-un sistem de indicatori care
să acopere toate nivelurile (naţional şi subnaţional).
Acţiuni
Adoptarea unei declaraţii privind valorile fundamentale în materie de sănătate(Comisie, state
membre)
Sistemul indicatorilor comunitari ai sănătăţii care prevăd mecanisme comune pentru
colectarea datelor comparabile la toate nivelurile, inclusiv o comunicare privind schimbul de
informaţii în materie de sănătate (Comisie)
Acţiuni ulterioare privind mijloacele de reducere a inegalităţilor în materie de sănătate
(Comisie)
Promovarea programelor de educaţie pentru sănătate pentru diferitele grupe de vârstă
(Comisie)

PRINCIPIUL 2: „SĂNĂTATEA ESTE BUNUL CEL MAI DE PREŢ12”
Sănătatea este importantă pentru bunăstarea indivizilor şi a societăţii, însă o populaţie
sănătoasă reprezintă, de asemenea, o condiţie necesară pentru productivitate şi prosperitate
economică. În 2005, numărul anilor de viaţă sănătoasă (HLY) a fost inclus ca indicator
structural la Lisabona, pentru a sublinia faptul că speranţa de viaţă a populaţiei care se bucură
de o stare bună de sănătate – nu doar durata vieţii – constituie un factor esenţial de creştere
economică.
Raportul Comisiei către Consiliul European de primăvară din 2006 a încurajat statele membre
să reducă numărul ridicat de persoane inactive din cauza problemelor de sănătate13. Raportul a
subliniat faptul că politicile, în numeroase sectoare, au un rol în ameliorarea sănătăţii, spre
beneficiul economiei în general.
Cheltuielile privind sănătatea nu reprezintă doar un cost, ci o investiţie. Cheltuielile cu
sănătatea pot fi considerate ca o povară economică14, dar costul real pentru societate rezidă în
costurile directe şi indirecte asociate problemelor de sănătate, precum şi lipsa unor investiţii
suficiente în domeniile semnificative ale sănătăţii. S-a estimat faptul că povara economică
anuală a bolilor coronariene poate atinge până la 1% din PIB, iar costul tulburărilor mentale
până la 3-4% din PIB15. Cheltuielile cu asistenţa medicală ar trebui însoţite de investiţii în
prevenirea, protejarea şi ameliorarea stării fizice şi mentale generale ale populaţiei, care, în
conformitate cu datele OCDE,16 se ridică în prezent la 3% în medie din bugetul total anual
alocat sănătăţii în statele membre, în comparaţie cu 97% destinat tratamentelor şi asistenţei
medicale17.
Sectorul european al sănătăţii este un furnizor important de locuri de muncă şi formare
profesională: sectorul sănătăţii şi al serviciilor sociale reprezintă un motor esenţial al
expansiunii sectorului serviciilor încă din anul 2000 (până la 2,3 milioane de locuri de
muncă)18. Sectorul în creştere al sănătăţii reprezintă, de asemenea, o sursă şi un utilizator
important al tehnologiilor inovatoare, sprijinind politica regională, precum şi coeziunea
economică şi socială.
Înţelegerea factorilor economici cu privire la sănătate şi boală şi a impactului economic al
ameliorării sănătăţii atât în UE, cât şi în lume trebuie îmbunătăţite, inclusiv prin dezvoltarea
informaţiei şi analizei în cadrul Comisiei, precum şi prin colaborarea strânsă cu ţări partenere
cum ar fi SUA sau Japonia şi organisme internaţionale ca OCDE şi Observatorul european
pentru sisteme şi politici de sănătate.
Acţiuni
Elaborarea unui program de studii analitice consacrat relaţiilor economice între starea de
sănătate, investiţiile în domeniul sănătăţii şi creşterea şi dezvoltarea economică (Comisie,
state membre)

PRINCIPIUL 3: SĂNĂTATEA ÎN TOATE POLITICILE (ABORDAREA HIAP)
Sănătatea populaţiei nu priveşte numai politica în domeniul sănătăţii. Şi alte politici
comunitare joacă un rol esenţial, de exemplu politica regională şi de mediu, impozitarea
tutunului, reglementarea produselor farmaceutice şi a produselor alimentare, sănătatea
animalelor, cercetarea şi inovarea în domeniul sănătăţii, coordonarea sistemelor de securitate
socială, sănătatea în politica de dezvoltare, sănătatea şi securitatea la locul de muncă, TIC şi
protecţia împotriva radiaţiilor, precum şi coordonarea agenţiilor şi serviciilor care
reglementează importurile. Stabilirea unor sinergii cu aceste sectoare şi altele este crucială
pentru o politică comunitară energică în domeniul sănătăţii şi multe sectoare vor coopera
pentru a îndeplini obiectivele şi acţiunile prezentei strategii.
Integrarea sănătăţii în toate politicile (HIAP) înseamnă, de asemenea, implicarea unor
parteneri noi în politica în domeniul sănătăţii. Comisia va institui parteneriate pentru a
promova obiectivele strategiei, inclusiv cu ONG-urile, industria, mediul universitar şi massmedia.
Această abordare HIAP trebuie aplicată, de asemenea, în politicile externe, inclusiv în
dezvoltare, relaţii externe şi comerţ. Globalizarea înseamnă că, atât problemele de sănătate,
cât şi soluţiile traversează frontierele şi au adesea cauze şi consecinţe intersectoriale. Am
putea cita în acest sens abordarea coordonată a combaterii HIV/SIDA în UE şi în ţările
învecinate19 şi Strategia UE de acţiune comunitară privind criza de resurse umane în domeniul
sănătăţii în ţările în curs de dezvoltare20.
Acţiuni
Consolidarea integrării preocupărilor privind sănătatea în ansamblul politicilor la nivelul
Comunităţii, statelor membre şi al regiunilor, inclusiv prin utilizarea evaluării impactului
instrumentelor de evaluare (Comisie, state membre)

PRINCIPIUL 4: VOCEA UE TREBUIE SĂ SE FACĂ MAI BINE AUZITĂ ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII
LA NIVEL MONDIAL
Comunitatea europeană şi statele ei membre pot obţine rezultate mai bune în domeniul
sănătăţii pentru cetăţenii UE şi pentru ţările terţe printr-o conducere colectivă durabilă în
domeniul sănătăţii la nivel mondial21.
În contextul globalizării, este dificilă separarea acţiunilor naţionale sau comunitare de cele ale
politicii mondiale, având în vedere că problemele de sănătate mondiale au repercusiuni asupra
politicii interne a Comunităţii în domeniul sănătăţii şi viceversa. CE îşi poate aduce
contribuţia la sănătatea mondială prin împărtăşirea valorilor, experienţei şi competenţei sale,

Sursa: Dr. Budau P. Ggheorghe

Contor Accesări: 777, Ultimul acces: 2026-08-06 00:27:16

Timp total: 0.03s...

[1]:1