LC: Preoţii ştiinţei

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

LC: Preoţii ştiinţei

[2009-05-07]

Unul dintre articolele ultimului număr al revistei electronice Lumea Catholica ne oferă o listă cu doar câteva dintre numele mari de clerici cu realizări deosebite în domeniul ştiinţei. Cităm în continuare fragmente privindu-i pe trei dintre aceştia. Ignazio Danti, fiul unui artist, născut în Perugia, a intrat în Ordinul Dominicanilor în 1555. A fost un apropiat al figurilor importante ale vremii, precum Cosimo de`Medici din Florenţa şi Papii Pius al V-lea şi Grigore al XIII-lea. Cel din urmă l-a numit Episcop de Alatri, unde a arătat un mare zel pentru continuarea reformării Bisericii. Danti a avut o arie largă de preocupări, incluzând astronomia, matematica, optica, arhitectura, ingineria civilă, hidraulica şi cartografia. A devenit faimos în special pentru aptitudinile sale astronomice. În 1574, a făcut o serie de observaţii importante ce l-au condus la concluzia că echinocţiul avea loc cu 11 zile mai rapid decât în calendar. Dar cea mai importantă contribuţie a sa a fost ca şi cartograf. Cosimo de`Medici i-a încredinţat sarcina pregătirii de hărţi şi a unui glob pentru colecţia sa personală. Papa Pius al V-lea i-a cerut apoi să facă harta Perugiei, iar Papa Grigore al XIII-lea harta statelor papale.
Iezuitul francez Jean-Felix Picard a câştigat titlul de fondator al astronomiei moderne în Franţa, chiar dacă activitatea lui principală a fost cea de preot. Născut în La Fleche, unde a studiat la Colegiul Regal Iezuit Henry-Le-Grand, el a fost fascinat de mic de cer, dedicându-şi viaţa intelectuală cauzei astronomiei. Picard a introdus metode noi de studiere a stelelor şi a îmbunătăţit şi dezvoltat noi instrumente ştiinţifice. A fost prima persoană care a oferit o măsurătoare corectă a dimensiunii Pământului. Calculele sale l-au condus la concluzia că raza terestră ar fi de 6328,9 kilometri, astăzi susţinându-se că ar fi de 6357, deci o abatere de 0,44%. Cercetările sale au avut o importanţă deosebită pentru Isaac Newton în descrierea teoriei gravitaţiei universale. El a lucrat cu multe nume mari ale ştiinţei acelor vremuri, pe lângă Newton putându-i aminti pe Christian Huygens sau pe Giovanni Cassini. Profund respectat de contemporanii săi, dar umbrit de Galileo, Newton şi Cassini, Picard a fost membru fondator al Academiei Franceze. A fost cinstit în 1935 când un crater de pe lună a primit numele său.
Mult mai cunoscut decât Picard este călugărul augustinian Gregor Mendel, tatăl geneticii moderne. Născut într-o familie de ţărani austrieci (într-o localitate ce astăzi este pe teritoriul Cehiei), el a intrat în Ordinul Augustinian în 1843 şi a fost hirotonit preot patru ani mai târziu. Pr. Mendel a dus o viaţă liniştită şi şi-a desfăşurat cercetările în timp ce preda ştiinţe naturale la o şcoală de băieţi. Grădina mănăstirii - al cărei abate a devenit spre sfârşitul vieţii lui - a fost laboratorul lui de cercetare. Aici el a cultivat şi studiat 29.000 de plante de mazăre. Îi plăcea să se plimbe printre ele şi să urmărească diversele efecte ale hibridizării. Aşa după cum orice elev de liceu vă poate spune, Mendel a petrecut ani întregi studiind şapte caracteristici ale plantelor de mazăre şi determinând legile de bază ce guvernează transmiterea acestor caracteristici. Cea mai importantă descoperire a sa au fost genele recesive, un element cheie al geneticii moderne, şi studierea genelor dominante şi recesive, a genotipului şi fenotipului, şi a conceptului de heterozigot şi homozigot. Din păcate, pr. Mendel era atât de înaintea ştiinţei acelor vremuri încât întreaga lui contribuţie nu avea să fie recunoscută decât abia la începutul secolului XX. Astăzi el este faimos în lumea întreagă, chiar dacă nu mereu pe placul elevilor care trebuie să îi reia experimentele.
(Sursa: Lumea Catholica)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 775, Ultimul acces: 2026-08-07 12:40:16

Timp total: 0.03s...

[]:1