Sf. Ioan Damaschinul, o figură de frunte în teologia bizantină[2009-05-07]În audiența sa generală desfășurată în dimineața zilei de miercuri, 6 mai 2009, în Piața San Pietro, Papa Benedict al XVI-lea s-a concentrat asupra Sf. Ioan Damaschinul (675-749), 'o figură de frunte în istoria teologiei bizantine'. Mai presus de toate, a spus Papa Benedict al XVI-lea, acest sfânt a fost 'un martor ocular la trecerea de la cultura greacă și siriacă, împărtășită de partea răsăriteană a Imperiului Bizantin, la noutatea islamului, ale cărui cuceriri militare au deschis un spațiu în teritoriul cunoscut astăzi ca Orientul Mijlociu sau Apropiat'.Sf. Ioan Damaschinul 's-a născut într-o familie creștină bogată și ca tânăr a deținut funcția... de administrator economic al califatului. În curând, însă, nesatisfăcut de viața de la curte... a intrat în Mănăstirea San Saba de lângă Ierusalim în jurul anului 700... Acolo și-a dedicat toate forțele ascetismului și scrierilor, fără a desconsidera și o anumită activitate pastorală, despre care se găsesc mărturii în numeroasele lui Omilii. ... Papa Leon al XIII-lea l-a proclamat Doctor al Bisericii Universale în 1890'. Papa a explicat că faima Sf. Ioan Damaschinul se bazează, mai presus de toate, 'pe cele trei discursuri ale lui: trei `Discursuri împotriva iconoclaștilor` care, după moartea lui, au fost condamnate de Sinodul iconoclast din Hieria (754)'. Aceste Discursuri, a continuat el, reprezintă 'prima încercare de a justifica venerarea imaginilor sacre, asociindu-le cu misterul Întrupării Fiului lui Dumnezeu în sânul Fecioarei Maria'. 'Sf. Ioan Damaschinul', a adăugat Sfântul Părinte, 'a fost printre primii care au făcut distincție, în devoțiunile publice și private ale creștinilor, între adorație (`latreia`) și venerație (`proskynesis`): prima poate fi adresată doar lui Dumnezeu, care este spiritual în mod suprem, în timp ce a doua poate folosi o imagine pentru a se adresa persoanei reprezentate în acea imagine'. 'A devenit imediat clar că această distincție era importantă pentru a oferi un răspuns creștin persoanelor care insistau că interdicțiile severe din Vechiul Testament privind folosirea liturgică a imaginilor este universală și perenă. Acesta a fost de asemenea un subiect mult discutat în lumea musulmană, care acceptă această tradiție ebraică a excluderii complete a tuturor imaginilor din cult. În acest context creștinii, la rândul lor, discutau problema justificării venerării imaginilor'. Papa Benedict al XVI-lea a continuat evidențiind că Sf. Ioan Damaschinul 'rămâne un martor important al venerării icoanelor, care va deveni unul dintre aspectele distinctive ale teologiei și spiritualității răsăritene, până în zilele noastre. Învățătura lui este parte a tradiției Bisericii Universale, a cărei doctrină sacramentală permite ca elemente luate din natură să devină canale de har, în virtutea invocării (`epiclesis`) Duhului Sfânt, însoțită de mărturisirea credinței adevărate'. Acest sfânt sirian a admis de asemenea 'venerarea relicvelor sfinților, pe baza convingerii că sfinții creștini, fiind făcuți participanți la învierea lui Cristos, nu pot să fie pur și simplu considerați `morți`'. În cele din urmă, Papa s-a referit la 'optimismul' contemplării de către Sf. Ioan Damaschinul a lumii naturale: faptul că el 'a văzut binele, frumosul și adevărul în creația vizibilă. Un astfel de optimism creștin nu este un optimism naiv. El ține cont de rănile produse asupra naturii umane de libertatea de alegere dată de Dumnezeu și folosită impropriu de om, cu toate consecințele lipsei de armonie răspândite la care a condus. De aici vine nevoia, pe care teologul din Damasc a văzut-o clar, ca `natura să fie întărită și înnoită` de venirea în trup a Fiului lui Dumnezeu'. Există o videoștire asociată. Ea poate fi văzută însă doar online. Click aici. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 798, Ultimul acces: 2026-08-03 20:11:05
|
Timp total: 0.04s...
[]:1