Cardinalul Arinze anticipă temele exerciţiilor spirituale (II)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Cardinalul Arinze anticipă temele exerciţiilor spirituale (II)

[2009-03-03]

'Preotul îl întâlneşte pe Isus şi-l urmează': aceasta este tema exerciţiilor spirituale pentru Papa şi Curia Romană pe care Cardinalul Francis Arinze, prefect emerit al Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor, le ţine în capela 'Redemptoris Mater' între 1 şi 7 martie 2009. Nicola Gori l-a intervievat pe prelat pentru L`Osservatore Romano, interviul apărând în traducerea pr. Mihai Pătraşcu pe situl Diecezei de Iaşi. Vă oferim astăzi a doua parte a interviului.
- Dacă pentru creştin a-l întâlni pe Isus înseamnă a-l urma, ce se întâmplă atunci când această atitudine de urmare lipseşte din partea preotului?
- Isus dă sens vieţii preotului. Fără el preotul nu se înţelege, nu mai are sens. Aş spune că vocaţia devine ca o farsă. De fapt, în numele cui celebrează, predică, acţionează? Sfântul Paul a spus: 'Pentru mine a trăi este Cristos'. Preotul este ambasador al lui Cristos. De aceea, dacă este necesar pentru orice creştin să-l urmeze pe Isus, cu atât mai mult este necesar acest lucru pentru preot. Mărturia sa este sub ochii tuturor, mai ales ai celui care nu crede. Desigur, este posibil să existe lipsuri şi în preoţi. Nu toţi preoţii au fost şi sunt sfinţi. Evanghelia însăşi nu ascunde slăbiciunile şi căderile discipolilor lui Cristos. Au fost unii care i-au cerut lui Isus să incendieze o cetate din Samaria sau unii care şi-au atribuit dreptul de a fi cei dintâi dintre toţi. Şi apoi este Iuda Iscarioteanul, care a fost cu Isus dar nu l-a iubit. Şi-a împietrit inima, a închis-o la iubire. Acest lucru demonstrează că inima umană poate să cadă, că libertatea dată nouă de Dumnezeu poate fi folosită rău. În istoria Bisericii acest lucru s-a întâmplat, din păcate, de multe ori.
- Dimensiunea penitenţială a Postului Mare poate să-l ajute pe preot să reînnoiască experienţa întâlnirii cu Cristos?
- Da, începând de la gestul primirii cenuşii, care înseamnă a accepta că suntem păcătoşi. Biserica cere să ne rugăm mult în timpul Postului Mare nu numai în semn de adoraţie faţă de Dumnezeu, ci şi de căinţă pentru păcatele comise. Şi nu e suficient a primi iertare de la Dumnezeu, trebuie şi să recunoaştem că am ofensat iubirea lui Dumnezeu. Şi apoi este postul, căruia Papa i-a dedicat mesajul de Postul mare. Este un gest care astăzi este luat puţin în considerare, dar care trebuie înţeles în semnificaţia corectă. Sensul său autentic este de a ne lipsi de ceva care ne place şi a împărţi bunurile cu săracii. Solidaritatea cu cel care suferă este şi un mod de a arăta autenticitatea celebrării noastre euharistice. La sfârşitul Liturghiei preotul ne spune: mergeţi şi trăiţi ceea ce a fost celebrat, ascultat, meditat şi rugat. A-l ajuta pe cel care este bătrân, singur, închis, neputincios, este un mod de a trăi Euharistia. Benedict al XVI-lea spune clar asta în Deus caritas est: Euharistia care nu se traduce în opere de caritate este fragmentată, incompletă.
- Dar mai este actuală chemarea la sobrietate pe care Papa a lansat-o în mesajul din anul acesta?
- A posti înseamnă a accepta că suntem păcătoşi. Înseamnă a ne lipsi de ceva. Este şi un instrument de 'antrenare' spirituală, asemenea cu cel pe care-l practică atleţii pentru a reuşi într-o disciplină sportivă. Apoi este dimensiunea mai dinamică, adică aceea de a-i ajuta pe săraci. A cheltui mai puţin şi a-i ajuta pe fraţii care au mai puţin: este stilul de viaţă recomandat de Papa şi în Mesajul pentru Ziua Mondială a Păcii din acest an. Spiritul creştin trebuie să meargă în direcţia opusă faţă de consumismul neînfrânat. A avea sertarele şi dulapurile pline - pline de lucruri care adesea nu ne folosesc sau pe care le folosim doar câteodată - este o ofensă adusă săracilor.
- Ce înseamnă pentru dumneavoastră a predica exerciţii spirituale lui Benedict al XVI-lea?
- Nu este ceva neînsemnat. Vă puteţi imagina sentimentele celui care primeşte această invitaţie. Pot spune că nu mă aşteptam, dar tocmai pentru aceasta este o angajare pe care o iau foarte în serios. Mi-am spus: Papa putea să găsească un teolog bun, cum de mi s-a adresat mie? Dar apoi m-am gândit: el e cel care cere, şi atunci aceasta este voinţa lui Dumnezeu. De ce să nu am simplitatea de a împărtăşi acel puţin pe care-l am? Cu acest spirit am acceptat invitaţia.
(Sursa: Dieceza Romano-Catolică de Iaşi)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 963, Ultimul acces: 2026-07-31 12:38:48

Timp total: 0.03s...

[]:1