Impliniri triumfatoare[2009-01-03]Isuse! Tu parasit-ai cerul, si Te-ai nascut in BetleemCa planul cel de mantuire, noi sa putem sa intelegem, Si intocmai cum s-a profetit, Samanta cea fagaduita Ai fost in starea cea fireasca, cea de pacat salasluita. Trecut-au doua mii de ani, de cand in locul cel sarac, Ca pruncusor Tu ai venit, dar nu pe-al oamenilor plac; Ei vrut-au viata sa Ti-o curme, pan-la totala nimicire, Sa-Ti stearga numele din ceruri, in opera de mantuire. Prin pruncii cei injunghiati, ce a umplut de morti Efrata Satan a vrut sa Te distruga, gandind ca isi merita plata; Pentru-alungarea sa din ceruri, si limitarea la pamant, El s-a luptat din rasputeri, sa-Ti puna viata in mormant. Dar ingerii cei pazitori, au fost trimisi sa Te vegheze, Parintii umili sa-i conduca, si pasii lor sa-i indrumeze, Si-n spre Egipt fugind in noapte, ca peregrini au locuit, Pana Irod, tiranul despot, sfarsitul groaznic si-a gasit. Dela iesle pan-la crucea, ce-a fost infipta pe Golgota, Te-a urmarit cu precadere, pan-a fortat demonic nota Sa fii scuipat si luat in ras, si pus intre pamant si cer, Naltat sa vada si-alte lumi, ce-a fost capabil Lucifer. Toate ostirile, cele ingeresti, precum si celelalte lumi, Ce-n Univers alcatuiesc, complexul vesnicelor culmi De studiu și de cercetare, s-au lamurit si-au constatat, Ca Domnul si-a Lui dreptate, in jertfa crucii-a triumfat. Atunci in strigatul rostit, cu glas puternic:,,S-a sfarsit! Sunat-a clopotul de moarte, din pieptul Celui rastignit; Pentru Satan si-a lui lucrare, cand apogeul si-a atins, A fost momentul crucial, de spaimele mortii surprins. Acum e ultima cercare, ca lumea toata s-o cuprinda Si spiritul nemultumirii, in tot pamantul sa-si extinda, Sa amageasca pe cei multi, si acoliti sa isi gaseasca Pentru sfarsitul anuntat, de Sfanta Pronie Cereasca. Si-au trebuit saizeci de veacuri, ca Invincibila Putere Ce a creat tot Universul, sa lamureasca Sfanta vrere, C-orice lucrare a intreprins, la baza Sa a fost Iubirea Fiintelor, din lumi create, pentru-a cunoaste fericirea. Sa poata astfel sa-nteleaga, ca nimanui nu s-a impus, Sau sa-l constranga si oblige, de a-L iubi si-ai fi supus Lui Dumnezeu ce tine totul, cu forta Sa cea creatoare, Ce o detine din etern, in dragostea-I nespus de mare. Flavius Laurian Duverna Sursa: www.InterCer.net Contor Accesări: 2173, Ultimul acces: 2026-08-25 08:11:20
|
Timp total: 0.05s...
[]:1