Suferind fără de vină[2006-03-04]Duminica I-a din Post, 5 martie 2006Lecturi: Gen 9,8-15 Ps 24 1Pt 3,18-22 Mc 1,12-15 pr. Ernest Munachi Ezeogu (predică pe marginea lecturii a doua) O poveste spune că era odată un mic băiat ce avea obiceiul să vină târziu de la şcoală. Într-o zi părinţii l-au avertizat să vină la timp acasă, altfel o încurcă: dar băiatul a întârziat ca de obicei. S-au hotărât atunci să îl înveţe o lecţie. La masa de cină, fiul a primit doar o felie de pâine şi un pahar cu apă, în timp ce tatăl său avea în faţă o farfurie plină cu bunătăţi. Săracul băiat a privit cu ochi flămânzi la farfuria bogată şi apoi la tatăl său. După ce a aşteptat o vreme, ca impactul să fie cât mai puternic asupra copilului său, a luat farfuria fiului său, cu felia de pâine, aşezându-i în faţă în schimb farfuria sa, cu bunătăţi, fără să rostească vreun cuvânt, zâmbindu-i doar. După ani şi ani, băiatul ajuns om mare, îşi amintea: "După gestul din acea seară al tatălui meu am ştiut mereu cum este Dumnezeu". Ce făcuse tatăl său? Luase asupra sa pedeapsa şi suferinţa care i se cuvenea pe drept cuvânt fiului său. Aceasta se numeşte ispăşire sau suferinţă prin substituire. Aşa a făcut şi Cristos pentru noi. Şi aşa ne invită Biserica să facem de-a lungul acestei perioade Post. În a doua lectură de astăzi, Petru îi încurajează pe creştini să îndure suferinţele nemeritate ale persecuţiei. Suferinţa nemeritată a fost de folos nu doar pentru mântuirea personală ci şi pentru mântuirea altora, după cum putem vedea din viaţa şi exemplul lui Cristos. "Şi Cristos a suferit o dată pentru păcate, El, cel drept. Pentru cei nedrepţi, ca să vă ducă la Dumnezeu" (1 Petru 3,18). Printre cei care au beneficiat de suferinţa lui Cristos se află nu doar păcătoşii care sunt în viaţă ci şi păcătoşii care sunt morţi, suflete şterse de pe faţa pământului pentru neascultarea lor pe vremea lui Noe şi care sunt acum în "închisoare". Cu alte cuvinte, întreaga omenire a beneficiat de suferinţele şi moartea nemeritată a lui Cristos, atât păcătoşii care l-au auzit pe Cristos şi l-au respins, cât şi păcătoşii care au trăit cu mult înainte de venirea lui Isus. În baza exemplului lui Cristos, Petru încurajează pe creştinii persecutaţi din comunitatea sa să i se alăture lui Cristos, suferind suferinţa nemeritată a persecuţiei, din moment ce suferinţa şi moartea lor, asemenea suferinţei şi morţii lui Cristos, va fi foarte benefică nu doar lor personal ci şi altor păcătoşi, atât celor în viaţă astăzi, cât şi celor deja morţi şi deţinuţi în "închisoare". Catolicii îi spun purgatoriu acestei "închisori" temporare unde cred că păcătoşii sunt ţinuţi după moarte până la admiterea lor finală în cer. La început de Post, Biserica îşi invită toţi fiii şi fiicele să se alăture lui Cristos într-un itinerar de patruzeci de zile de post, penitenţă şi pomană. Unii creştini pot găsi dificil de luat în seamă această chemare, gândindu-se că nu au nevoie de acest tip de suferinţă voluntară. Ajută însă să ştim că suferinţa, chiar şi când nu plătim prin ea propriile noastre greşeli, are o valoare ispăşitoare nu doar pentru păcătoşii din lumea noastră, de astăzi, ci şi pentru cei care au părăsit această lume înaintea noastră, încă prinşi în "închisoare", încă incapabili să vadă faţa lui Dumnezeu. Îndemnându-i pe credincioşi să îmbrăţişeze suferinţa fără să fi făcut nimic rău, Petru menţionează Botezul, comparându-l cu arca lui Noe care i-a salvat pe cei care au apelat la ea. În decursul istoriei, creştinii au dezbătut unii cu alţii despre cantitatea de apă cerută pentru botez. Să fie făcut botezul prin stropire? Prin turnare? Sau prin scufundare totală în apă? Petru ne aminteşte că nu cantitatea de apă este relevantă, deoarece nu este o baie a trupului care să îndepărteze murdăria, ci o problemă de conştiinţă: "Aceasta este o imagine a botezului care vă salvează acum pe voi nu ca o ştergere a necurăţiei trupului, ci ca o invocare de la Dumnezeu a unei conştiinţe curate" (1 Petru 3,21). Postul este un timp de retragere pentru întreaga Biserică, în vederea pregătirii pentru reînnoirea, la Paşti, a jurămintelor de la botez. Să ne rugăm pentru harul de a ţine acest Post astfel încât să ne purificăm conştiinţele şi să ne alăturăm lui Cristos în suferinţa ispăşitoare pentru binele tuturor păcătoşilor, vii şi morţi. Sursa: www.profamilia.ro Contor Accesări: 1007, Ultimul acces: 2026-09-23 08:49:54
|
Timp total: 0.06s...
[]:1