LC: Apariţiile Fecioarei de la Laus, împăcarea şi refugiul păcătoşilor

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

LC: Apariţiile Fecioarei de la Laus, împăcarea şi refugiul păcătoşilor

[2008-05-28]

'În ziua de duminică, 4 mai 2008, în cadrul unei Liturghii celebrate în oraşul Laus din Alpii francezi, Episcopul Jean-Michel de Falco de Gap, însoţit de numeroşi Cardinali şi Arhiepiscopi din întreaga lume, a anunţat recunoaşterea oficială din partea Bisericii a apariţiilor mariane înaintea lui Benoite Rencurel, între anii 1664 şi 1718. În timpul Liturghiei, Episcopul de Falco a arătat că acestea sunt primele apariţii mariane aprobate de Vatican şi de Biserica din Franţa în secolul XXI. El a numit acest fapt ca cel mai deosebit eveniment care a avut loc în Franţa de la apariţiile de la Lourdes din 1862. Sanctuarul Fecioarei de la Laus atrage în jur de 120.000 de pelerini în fiecare an. Vă prezentăm în continuare un material despre Fecioara de la Laus, necunoscută pentru cei mai mulţi dintre noi'.
Am redat mai sus primul paragraf din amplul articol 'Apariţiile Fecioarei de la Laus, împăcarea şi refugiul păcătoşilor', apărut în numărul pe luna mai 2008 al revistei Lumea Catholica, traducere şi adaptare de Ecaterina Hanganu după un material de pe CatholicTradion.org. Materialul ne prezintă istoria acestor apariţii, o istorie care are în comun cu cea de la Lourdes faptul că şi aici Fecioara Maria i-a apărut 'de mai multe ori unei fetiţe sărace şi smerite, neştiutoare de carte', numele ei fiind Benoite Rencurel. 'Benoite era învăţată cu suferinţa, fiindcă venise pe lume într-o sărăcie lucie, care avea să fie şi mai grea după ce tatăl ei a murit, pe când fetiţa avea doar şapte ani... Aşa cum era obiceiul, creditorii o hărţuiau neostoit pe mama rămasă văduvă, astfel încât ea şi copiii ei munceau din greu ca să se poată întreţine... La 12 ani, Benoite se angajase să păstorească două turme de oi în acelaşi timp. Şi astfel, în adâncul extremei sărăcii, prin sacrificiu d e sine şi rugăciune, viitoarea vizionară creştea, pregătindu-se pentru misiunea ce-i fusese predestinată'.
În luna mai a anului 1664, pe când avea 17 ani, ducându-şi turma în Valea Cuptoarelor, aflată mai sus de Saint-Etienne, a avut loc prima viziune: 'Era o femeie de o frumuseţe fără seamăn, ţinând de mână un copil la fel de frumos. Fata a fost uluită... [şi] o întrebă cu inocenţă: `Frumoasă Doamnă, ce faci aici? Ai venit să cumperi mortar?` Apoi, fără să aştepte răspunsul, adăugă: `Eşti aşa de bună să ne încredinţezi copilul? Ne-ar încânta pe toţi!` Doamna surâse fără să răspundă. Fermecată, copleşită de frumuseţe, Benoite o admiră. La vremea prânzului, scoase o bucată de pâine şi spuse: `Vrei să mănânci cu mine? Am nişte pâine bună şi am putea s-o înmuiem în izvor`. Doamna surâse din nou şi o lăsă pe Benoite să se bucure de prezenţa Ei, intrând şi ieşind din grotă, apropiindu-se şi îndepărtându-se de ea. Apoi, când veni seara, îşi luă copilul în braţe, int r ă în grotă şi dispăru'.
După patru luni de apariţii continue, şi apoi o lună de încercare în care Benoite nu a mai văzut-o pe Fecioara Maria, în luna septembrie aceasta i-a spus: '`De acum înainte, n-ai să mă mai vezi decât în capela din Laus`, şi i-a arătat cărarea care ducea spre Laus, un sat despre care Benoite auzise, dar nu fusese niciodată acolo. În 1640, câţiva munteni construiseră o capelă mică dedicată Fecioarei Bunei Vestiri undeva, departe, în singurătatea de la Laus. Făcuseră aceasta tocmai ca să aibă unde să se adune să se roage împreună când apele râului erau prea mari ca să poată merge la biserica parohială din Saint-Etienne. În exterior, capela acoperită cu paie, de vreo doi metri pătraţi, nu se deosebea de colibele din jur. Avea un altar de ghips şi singurele podoabe erau două sfeşnice de lemn şi un tabernacol de cositor. Aici îşi alesese Regina Cerului locul în care să o aştepte pe ciobăniţă, ca într-un nou staul din Betleem'.
'Pe măsură ce vestea despre Apariţii se răspândea, creştea şi numărul celor care veneau la Laus. Milostivirea şi binecuvântarea coborau în suflete; sute şi apoi mii de oameni veneau să se roage în capela cea mică. Aveau loc numeroase vindecări şi convertiri. La 25 martie 1665, la mai puţin de un an de la prima apariţie, o mulţime imensă se îndreptă spre capela din Laus, altădată pustie. La 3 mai acelaşi an, de sărbătoarea Sfintei Cruci, 35 de parohii s-au adunat aici, fiecare cu propriul steag. Afară au fost amenajate altare şi confesionale, ca să satisfacă pietatea celor adunaţi acolo. Preoţi din toată regiunea veniseră să-l ajute pe pr. Fraisse, preotul de la Saint-Etienne, şi să asculte mulţimea de spovezi'. Benoite a avut de înfruntat scepticismul şi opoziţia din partea autorităţilor eclesiale, dar acestea au fost învinse şi în cele din urmă a fost autorizată construirea bisericii pe care o ceruse Sfânta Fecioară, piatra de temelie fiind pusă la 7 octombrie 1666, de săr b ătoarea Sfântului Rozariu.
La 18 martie 1700, Îngerul păzitor i-a spus lui Benoite: 'Devoţiunea de la Laus este lucrarea lui Dumnezeu pe care nici omul, nici diavolul nu o poate distruge. Ea va continua până la sfârşitul lumii, înflorind mereu şi aducând pretutindeni rod bogat'. 'Până la sfârşit, în ciuda suferinţelor îndurate, Benoite a rămas copilul credincios al Sfintei Fecioare şi ajutorul ei în convertirea păcătoşilor. Atunci când Buna Mamă a încetat să o viziteze, ca să o purifice, iar Satana a strigat cu glas tare: `Te-a uitat... nu mai ai nici o scăpare, decât la mine!`, Benoite a răspuns: `O, prefer să mor de o mie de ori uitată de Maria, decât s-o uit eu pe Maria chiar şi numai pentru o singură clipă!`' Benoite Rencurel a murit la vârsta de 71 ani, a fost declarată Venerabilă în 1871 şi beatificată în 1984. Biserica din Laus a fost ridicată la rangul de Basilica Minor în 1893.
(Sursa: Lumea Catholica)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 749, Ultimul acces: 2026-08-07 07:06:32

Timp total: 0.03s...

[]:1