Timpul s-a scurtat!

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Timpul s-a scurtat!

[2006-01-20]

pr. Phil Bloom
Lecturile de astăzi ne vorbesc despre scurtimea vieţii umane şi despre importanţa pocăinţei noastre în acest moment... nu mai încolo! Era odată un preot care ajunsese la punctul maxim al predicii sale şi dorea să fie cât mai dramatic. Privindu-şi credincioşii a spus cu glas grav: "Fiecare dintre credincioşii acestei parohii va muri!" Oamenii au fost loviţi de aceste cuvinte, doar unul a chicotit. Preotul a repetat atunci: "Fiecare om din această parohie va muri!" Credincioşii erau mai departe înmărmuriţi, gândindu-se la sfârşitul pe care - la ceasul hărăzit de Domnul - îl vor avea, doar credinciosul din spate râdea. Preotul a repetat pentru a treia oară, că să audă din nou râsul bărbatului. Fără să se mai poată răbda, preotul l-a întrebat direct de la amvon de ce râde. Bărbatul a răspuns: "Părinte, ştiţi... eu sunt din parohia vecină."

Să fim oneşti: mulţi dintre noi avem o atitudine similară vizavi de moarte. Întotdeauna se întâmplă la alţii, aşa că de ce să ne facem probleme? Nu luăm în serios moartea şi judeca de apoi. Sfântul Paul a recunoscut această tendinţă omenească; din acest motiv el le-a spus făţiş corintenilor: "Timpul s-a scurtat". Paul avea prezent în minte gândul la sfârşitul lumii şi la sfârşitul vieţii. Avem şi noi nevoie de acest realism. Spre a ne ajuta în acest sens, voi aminti povestea unui bărbat care a avut parte de o experienţă dramatică a acestui "timp (care) s-a scurtat".

Aţi auzit sunt sigur de scriitorul rus Dostoevsky. El a scris "Fraţii Karamazov" şi "Crimă şi pedeapsă" şi alte romane minunate. Ca tânăr, Dostoevsky a făcut parte dintr-un grup subversiv care la un moment dat a fost arestat şi închis. Într-o zi autorităţile i-au scos din închisoare şi le-au dat drumul în piaţa principală din Petersburg. La început ei au crezut că au fost eliberaţi, dar apoi au văzut că locul era pregătit pentru execuţie. Ofiţerii au ales trei prizonieri, i-au legat la ochi şi i-au pus la zid. Dostoevsky privea îngrozit cum armele sunt încărcate şi îndreptate către colegii săi. S-a întors spre prietenul din dreapta sa şi, deşi ştia că va nu va fi luat în serios, i-a spus să îi ceară iertare lui Cristos şi să fie curajos. Au aşteptat, dar armele nu au tras: ţarul oprise execuţia.

În romanele sale, Dostoevsky aminteşte de această experienţă a sa. Ce l-a impresionat nu a fost ce puţin mai avea atunci de trăit, ci ce ar fi făcut în ultimele cinci minute. În mintea sa, cele cinci minute fuseseră împărţite astfel: unul pentru a observa împrejurimile, pentru a sorbi culorile, formele şi sunetele; două minute pentru a se gândi ce a făcut în viaţă şi două minute pentru a se gândi ce îl va aştepta după moarte. Împărţite astfel, timpul rămas părea suficient, ba chiar prea mult.

Sfântul Paul se gândea la ceva similar când spunea: "Timpul s-a scurtat." Nu doar că timpul trece rapid. Fiecare ştim aceasta. Dar ce voi face eu şi tu cu timpul ce ne-a rămas? Această întrebare este atât de presantă, încât Sf. Paul nu se sfiieşte să le spună soţilor să se abţină de la relaţiile conjugale: au ceva mult mai important de făcut. Amintindu-le oamenilor că timpul se scurge rapid, Paul îi urmează exemplul lui Isus. În Evanghelia de astăzi auzim primele cuvinte ale slujirii Sale publice. "S-a împlinit timpul şi împărăţia lui Dumnezeu este aproape! Convertiţi-vă şi credeţi în evanghelie." Peste câteva săptămâni vom auzi preotul spunându-ne aceste cuvinte când ne va pune cenuşă pe cap. În curând vom fi cenuşă. Să ne convertim şi să credem. Postul Mare va veni în curând, dar să aşteptăm pentru convertire o săptămână sau o lună ar fi obrăznicie curată. Timpul s-a scurtat! Acum este timpul pentru a ne gândi la lucrurile care contează cu adevărat: gândiţi-vă unde sunteţi acum şi cum aţi ajuns aici; apoi întoarceţi spatele răului şi îmbrăţişaţi împărăţia lui Cristos.

Sursa: www.ProFamilia.ro

Contor Accesări: 1998, Ultimul acces: 2026-09-22 20:48:14

Timp total: 0.04s...

[]:1