Texte biblice, reflecţii şi rugăciuni pentru cele opt zile

Acasa > Stiri > Arhiva Stiri

Timp stanga: 0.15s...

Ştiri şi Evenimente

Texte biblice, reflecţii şi rugăciuni pentru cele opt zile - A TREIA ZI

[2006-01-20]

Să ne rugăm împreună în numele lui Isus

Domnul aşteaptă să se milostivească de voi, şi se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în el (Is 30,18).

LECTURA I

Cel milostiv va avea milă de tine la glasul chemării tale.

Citire din cartea profetului Isaia 30,19-21.23-26

Acestea le spune Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: 18 "Totuşi Domnul aşteaptă să se milostivească de voi, şi se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El. 19 Popor al Sionului, care locuieşti în Ierusalim, nu mai plânge! El se va îndura de tine când vei striga; cum va auzi, te va asculta. 20 După ce Domnul îţi va fi dat pâinea îngrijorării şi apa strâmtorării, învăţătorii tăi nu se vor mai ascunde, dar ochii tăi îi vor vedea pe cei care te învaţă 21 şi urechile tale vor auzi cuvântul celor care te călăuzesc, zicându-ţi: "Aceasta este calea, mergi pe ea". Atunci nu vei apuca nici la dreapta, nici la stânga. 23 Dumnezeu îţi va da ploaia pentru sămânţa pe care o vei arunca în pământ şi pâinea pe care o va rodi pământul va fi gustoasă şi hrănitoare. Turmele tale vor paşte în ziua aceea pe pajişti întinse. 24 Boii şi măgarii îţi vor lucra pământul, vor mânca nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu ciurul. 25 Pe orice munte înalt şi pe orice deal mare, vor fi râuleţe şi pâraie de apă în ziua măcelului groaznic, atunci când turnurile vor cădea. 26 Luna va străluci ca soarele, iar soarele va străluci de şapte ori mai mult, ca lumina a şapte zile, în ziua când Domnul va lega rănile poporului său şi va vindeca vânătăile de pe trupul lui".

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL Ps 136,1-2.3.4-5.6 (R.: 6a)
R.: Îmi voi aduce aminte cu bucurie, de tine, Ierusalime!
1 Lângă apele Babilonului şedeam şi plângeam,
când ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela ne atârnasem harpele. R.

3 Căci acolo biruitorii noştri ne cereau cântări
şi asupritorii noştri ne cereau veselie:
"Cântaţi-ne din cântările Sionului!" R.

4 Cum să cântăm noi cântările Domnului
pe un pământ străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime,
să mi se usuce mâna dreaptă. R.

6 Să mi se lipească limba de cerul gurii
dacă nu-mi voi aduce aminte de tine,
dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele. R.

LECTURA A II-A

Stăruiau într-un cuget în rugăciune.

Citire din Faptele Apostolilor 1,12-14

După ce Isus s-a înălţat la cer, 12 apostolii s-au întors la Ierusalim de la muntele numit al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă. 13 Şi când au intrat în cetate, au urcat în încăperea de sus, unde stăteau de obicei: Petru, Ioan, Iacob şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacob al lui Alfeu, Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacob. 14 Aceştia toţi stăruiau într-un cuget în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui.

Cuvântul Domnului

EVANGHELIA

Unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Matei 18,18-20

În acel timp, Isus spunea ucenicilor săi: 18 "Vă spun adevărul: tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri. 19 Din nou vă spun: dacă doi dintre voi, pe acest pământ, se vor înţelege să ceară vreun lucru, îl vor primi de la Tatăl meu care este în ceruri. 20 Căci unde doi sau trei se adună în numele meu, acolo sunt eu în mijlocul lor".

Cuvântul Domnului

Comentariu

Tema întâlnirii pentru rugăciune într-o singură comunitate, unică, în ciuda diferenţelor care apar pe plan uman, apare des în Biblie. Comunităţi întregi se adună pentru a-l sărbători şi preaslăvi pe Dumnezeu, pentru a implora iertarea sa şi pentru a interveni pe lângă el în scopul obţinerii îndurării şi ajutorului său. Bunătatea lui Dumnezeu se observă mai clar prin faptul că el este un Dumnezeu al dreptăţii. Prin rugăciune răspundem la dreptatea lui Dumnezeu, la ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi, căci "Cristos a murit pentru noi pe când noi eram încă păcătoşi". Peste tot în Biblie ni se arată identitatea lui Dumnezeu: iubirea sa îndurătoare ne mântuieşte.

Psalmii s-au păstrat ca imnuri şi rugăciuni recitate de poporul lui Dumnezeu atunci când se aduna să celebreze cultul divin. Aceste cuvinte, pronunţate împreună, realizau o legătură de unitate între credincioşi, dar şi un sentiment de apartenenţă comună care le dădea în schimb încredere şi seninătate.

Era normal ca această tradiţie să se răspândească în Biserica primelor secole. Nu i-a învăţat oare Isus pe ucenici să se roage? În Evanghelia de astăzi, Isus vorbeşte de ceea ce ni se va da, dacă ne conformăm, oricare ar fi cererea noastră. Atunci când noi, creştinii, ne adunăm în iubire să ne rugăm unii alături de ceilalţi, putem fi siguri de prezenţa lui Cristos printre noi. Când ne rugăm împreună în dragoste în numele lui Isus Cristos, suntem uniţi unii cu ceilalţi prin el şi prin rugăciunea noastră. Iată de ce rugăciunea în comun este eficientă.

Ucenicii lui Cristos se dedicau rugăciunii şi căutau unitatea. Este destul de probabil că, dacă Isus s-a rugat în ajunul morţii sale pentru ca apostolii să fie una, a făcut acest lucru deoarece aceştia nu erau încă uniţi în numele lui. După douăzeci de secole de creştinism, avem datoria de a ne întreba: suntem astăzi oare mai aproape de unitate în rugăciune, în viaţă şi în acţiuni comune? De fapt, unitatea noastră este un dar care vine de la Dumnezeu. Mai mult, suntem conştienţi de acest dar şi trebuie să-l căutăm fără încetare cu umilinţă. Apostolul ne îndeamnă să ne rugăm fără încetare pentru ca Duhul Sfânt să se reverse din nou asupra noastră şi, în ciuda diversităţii, să ne unească prin suflarea sa.

Rugăciune

Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum Isus i-a învăţat pe apostoli să se roage. Fă ca noi să fim una în credinţă, în iubire şi în slujire, aşa cum ei aveau o singură inimă. Fă-ne să sărbătorim aceste diferenţe, să ne bucurăm în diversitate şi să împărtăşim din toată inima bogăţia rugăciunilor noastre, ale fiecărui grup confesional. Fie ca adunarea noastră în numele lui Isus să ne transforme pentru ca să fim cu adevărat una şi pentru ca lumea să creadă în prezenţa sa. Amin.

--------------------------------------------------------------------------------

Celebrarea ecumenică

Prezentare

Celebrarea se bazează pe două teme:

Tema A: "Acolo unde doi sau trei se adună în numele meu". Ideea care stă la baza acestei teme este aceea de a încuraja şi de a aprofunda comuniunea fraternă a poporului lui Dumnezeu în comunităţile mici, dar şi în adunările mari, în viaţa cotidiană dar şi în celebrările liturgice oficiale. Răspunsul fidel la chemarea lui Dumnezeu nu se limitează la adunările mari, ci implică întâlnirea motivată de dragoste, de rugăciune şi de studiu biblic a "doi sau trei" uniţi în numele lui Isus. De fapt, vieţile persoanelor unite de această dragoste unii faţă de ceilalţi creează împărăţia lui Dumnezeu în această lume.

Tema B "Doamne, de câte ori va trebui să iert pe fratele meu care greşeşte împotriva mea? Până la a şaptea oară?" (Mt 18,21). Vorbim mult despre iertare, dar foarte rar căutăm să ne iertăm unii pe alţii. La baza acestei celebrări ar trebui să stea o încercare de căinţă autentică. Această idee este evidenţiată în finalul rugăciunii "Tatăl nostru", unde găsim un act de căinţă care cere: "Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri".

Lecturi biblice

Textele au fost alese pentru a îndemna la reflecţia asupra unui model coerent al prezenţei lui Dumnezeu lângă poporul său, pasaje ce pot fi găsite de la începutul Scripturii până la sfârşitul acesteia.

În Vechiul Testament, Dumnezeu şi-a eliberat poporul din robia Egiptului şi l-a călăuzit printr-un nor luminos în timpul zilei şi cu o coloană de foc noaptea. Nu şi-a părăsit niciodată poporul.

Psalmul ne aduce aminte de minunile pe care Dumnezeu le-a făcut. Prin aceste cuvinte Dumnezeu invită poporul să-şi amintească de ceea ce a făcut el pentru poporul ales şi să transmită aceste minuni descendenţilor lui.

În textul din Apocalips autorul descrie împărăţia lui Dumnezeu, în care poporul lui Dumnezeu "va domni pentru totdeauna".

Evanghelia îşi găseşte locul printre aceste lecturi prin faptul că domnia veşnică a lui Dumnezeu, anunţată în Apocalips, se bazează pe prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului său prin trupul şi sângele Fiului său, Isus. Isus anunţă venirea împărăţiei lui Dumnezeu. Prin el se împlineşte această prezenţă a lui Dumnezeu în lume.

Mulţumire şi mijlocire

Aceste rugăciuni îşi propun să coordoneze acţiunea harului pentru ceea ce s-a realizat deja prin puterea milostivă a lui Dumnezeu, recunoscând faptul că mai rămân multe lucruri de făcut dacă vrem cu adevărat să facem voinţa lui Dumnezeu în lume.

Simboluri

Este posibilă folosirea diferitelor simboluri şi reprezentări: crucea celtică adusă în faţa adunării şi simbolul cuielor de pe cruce care poate fi folosit în timpul actului penitenţial. Lumânările, în număr de şapte, ar putea reprezenta cele şapte biserici şi cele şapte candelabre de aur din primul capitol al Apocalipsului.

Cu toate acestea, deoarece simbolurile sunt strâns legate de cultură, de condiţiile de viaţă şi de elementele care au rezonanţă la o comunitate sau alta, am preferat să omitem orice referinţă specifică la folosirea simbolurilor în derularea celebrărilor. Diferitele grupuri naţionale sunt invitate să găsească simboluri care exprimă cel mai bine temele propuse în contextul lor social şi cultural.

În cazul textelor de la rubricile "Cuvântul Domnului" este bine să se folosească traducerea ecumenică a Bibliei. De asemenea, este de preferat să se folosească versiunea ecumenică a Crezului (forma niceno-constantinopolitană) şi a rugăciunii Tatăl nostru.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1905, Ultimul acces: 2026-06-24 02:50:15

Timp total: 0.18s...

[]:1