A-l căuta şi găsi pe Cristos[2006-01-17]În continuare este oferită traducerea discursului de astăzi de la amiază, adresat de Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea, înaintea rugăciunii Angelus, credincioşilor aflaţi în Piaţa San Pietro. După ritul latin, astăzi a fost a doua duminică din timpul de peste an.Dragi fraţi şi surori! Duminica trecută, în care am celebrat Botezul Domnului, a început timpul ordinar al anului liturgic. Frumuseţea acestei perioade stă în faptul că ne invită să ne trăim vieţile ca itinerare spre sfinţenie, adică în credinţă în şi prietenie cu Isus, mereu descoperindu-l şi redescoperindu-l ca Învăţător şi Domn, Calea, Adevărul şi Viaţa omului. Aceasta ne-o sugerează Evanghelia lui Ioan din Liturghia de astăzi, prezentându-ne prima întâlnire dintre Isus şi câţiva dintre cei care îi vor deveni apostoli. Ei erau discipolii lui Ioan Botezătorul, şi el a fost de fapt cel care i-a adus la Isus atunci când, după botezul în Iordan, l-a prezentat lor ca fiind "Mielul lui Dumnezeu" (Ioan 1,36). Doi dintre discipolii săi l-au urmat atunci pe Mesia, care i-a întrebat: "Ce căutaţi?" Cei doi l-au întrebat: "Rabbi, unde locuieşti?" Iar Isus le-a răspuns: "Veniţi şi vedeţi", adică i-a invitat să îl urmeze, să îşi petreacă ceva timp cu El. Au fost atât de impresionaţi în câteva ore petrecute cu Isus, că imediat unul dintre ei, Andrei, a mers să îşi vadă fratele, Simon, şi i-a spus: "L-am găsit pe Mesia!" Ne aflăm în faţa a două verbe deosebit de importante: "a căuta" şi "a găsi". Putem să extragem aceste două verbe din pasajul evanghelic de astăzi şi să obţinem o călăuză esenţială pentru noul an, un timp în care dorim să ne reînnoim itinerarul spiritual cu Isus, cu bucuria căutării şi găsirii lui continue. Bucuria cea mai autentică o aflăm de fapt în relaţia cu El, găsindu-l, urmându-l, cunoscându-l şi iubindu-l, mulţumită tensiunii continue ce există între minte şi inimă. A fi discipol al lui Cristos: este de ajuns pentru creştin. Prietenia cu Învăţătorul asigură sufletului pacea profundă şi liniştea, chiar şi în momente întunecate şi în încercările cele mai grele. Când credinţa trece prin noaptea neagră, când omul nu mai "aude" nici "vede" prezenţa lui Dumnezeu, prietenia cu Isus garantează faptul că, în realitate, nu există nimic care să ne poată separa de iubirea Sa (cf. Romani 8,39). A-l căuta şi găsi pe Cristos, izvorul nesecat de adevăr şi viaţă - aceasta este invitaţia cuvântului lui Dumnezeu, adresată nouă la începutul unui nou an, la un itinerar de credinţă care nu se sfârşeşte niciodată. "Rabbi, unde locuieşti?" Şi noi îl căutăm pe Cristos, iar El ne răspunde: "Veniţi şi vedeţi." Pentru credincios este o perpetuă căutare şi redescoperire a lui Cristos, acelaşi ieri, astăzi şi mereu, în timp ce noi, lumea, istoria, nu suntem niciodată aceeaşi; El vine şi ne dă comuniunea Sa şi plinătatea vieţii Sale. Să o rugăm pe Fecioara Maria să ne ajute să îi urmăm lui Isus, experimentând zi de zi bucuria pătrunderii tot mai în adâncime a misterului Său. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1857, Ultimul acces: 2026-06-24 17:04:45
|
Timp total: 0.16s...
[]:1