Care este drumul spre Isus?[2006-01-06]pr. Ernest Munachi EzeoguTrei negri discutau într-o dimineaţă despre credinţele lor religioase diferite. Într-un final discuţia s-a încins atât de mult, încât au decis să apeleze la sfatul unui bătrân. L-au întrebat atunci pe Okoro, un bătrân respectat de toţi: "Spune-ne care este religia cea mai bună?" Okoro şi-a mângâiat barba albă gândindu-se pentru o clipă, apoi le-a spus: "Ei bine, ştiţi că oază se află dincolo de dealul din faţa noastră. Există trei moduri de a ajunge acolo, pentru a lua apă contra fructe. Puteţi merge direct peste deal. Este drumul cel mai scurt, dar solicitant, având de urcat dealul cu fructele în spate. Puteţi să o luaţi prin dreapta dealului. Drumul este puţin mai lung, dar cu bolovani mari. În fine, puteţi merge prin stânga dealului: drumul este mai lung, dar nu ridică probleme." Okoro s-a oprit puţin şi apoi a adăugat: "Vedeţi voi, când veţi ajunge pe partea cealaltă la oază, bărbatul de la fântână nu vă va întreba pe care drum aţi venit. Tot ce vă va întreba va fi: 'Cât de bune sunt, omule, fructele tale?'" În relatarea naşterii lui Isus, două grupuri speciale de oameni au venit să îl vadă pe Pruncul nou-născut: păstorii şi magii. Biserica nu are nici o sărbătoare specială pentru a aminti de vizita păstorilor, dar avem această sărbătoare specială a Epifaniei, prin care celebrăm astăzi vizita magilor. De ce oare? Deoarece vizita magilor ne deschide ochii. Păstorii au aflat de naşterea lui Isus printr-o revelaţie directă: îngerii le-au apărut pe cerul nopţii. Este o revelaţie directă şi supranaturală. Nimeni nu o contestă. Magii, pe de altă parte, au aflat de naşterea lui Isus de la o stea. De fapt steaua nu le-a spus nimic. Ei au trebuit să interpreteze acest semn natural al stelei ca să ştie ce înseamnă şi unde îi conduce. Dacă îi pomenim astăzi pe magi, adică pe nişte oameni care l-au cunoscut pe Dumnezeu citind mişcarea stelelor, atunci nu se poate să nu ne dăm seama că unele credinţe populare ale noastre sunt greşite. Asemenea negrilor din deşert, amintiţi mai sus, şi noi, de fapt toţi oamenii care au o credinţă, tindem să credem că tradiţia noastră religioasă este singura cale către Dumnezeu. Aşa înţelegem noi cuvintele lui Isus "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine" (Ioan 14,6). Tragem de aici cu uşurinţă următoarea concluzie: calea lui Dumnezeu este calea tradiţiei noastre religioase. Şi totuşi, Dumnezeu ne avertizează: "Gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele [nu sunt] ca ale voastre, zice Domnul" (Isaia 55,8). De aceea suntem atât de fascinaţi de relatarea vizitei magilor: este o poveste unică, ce ne deschide ochii pentru a înţelege că Dumnezeu nu este limitat la o tradiţie religioasă. Să ne gândim cum au ajuns tradiţii religioase diferite să afle că Fiul lui Dumnezeu s-a născut. Păstorii, care erau priviţi ca murdari şi care nu puteau participa la slujbele din Templu fără purificare, au aflat direct de la îngeri. Magii au aflat din citirea stelelor. Iar cei de pe lângă regele Irod au ajuns la acelaşi adevăr cercetând scripturile. Viziuni, stele, scripturi - căi diferite de a ajunge la acelaşi adevăr. Desigur, nu înseamnă că orice tradiţie religioasă este la fel de bună ca oricare alta. Să nu uităm că Matei ne spune că, după ce au fost atâta timp călăuziţi de stea, atunci când au ajuns în Ierusalim lumina ei a pălit, şi magii au trebuit să consulte scripturile pentru a ajunge direct la Betleem. Pentru a ajunge la Isus, pe lângă lumina naturală a stelei, magii au avut totuşi nevoie de lumina supranaturală a scripturii. Rămâne însă întrebarea crucială: cine ajunge să îl găsească pe Isus? Irod şi oamenii săi, având scriptura nu au reuşit totuşi să îl găsească, dar magii în schimb au putut. De ce? Deoarece autorităţile iudaice, deşi aveau adevărul strălucitor al scripturilor revelate, nu s-au folosit de această lumină. Nu au umblat pe calea luminată de scripturi. Magii pe de altă parte, care au pornit călăuziţi de stea, au ajuns la destinaţie datorită luminii scripturilor. Nu posedarea adevărului contează, ci modul în care suntem dispuşi să mergem în lumina adevărului pe care îl avem. Mai bine să avem o stea ce abia străluceşte, dar o urmăm, decât să avem lumina strălucitoare a scripturii şi să o neglijăm. Noi, ca şi creştini, credem că religia noastră are plinătatea adevărului. Dar ce folos din aceasta dacă nu mergem în adevăr? Cei care nu aduc cult Dumnezeului cunoscut de creştini, precum şi necredincioşii care sunt hotărâţi sincer să urmeze lumina slabă a raţiunii lor naturale, pot să ajungă la Isus înainte de creştinii care au adevărurile revelate direct de Dumnezeu lor, dar care nu le urmează. Acesta este adevărul care ne provoacă, adevărul pe care îl celebrăm astăzi, prin pericopa magilor păgâni care au venit şi l-au găsit pe Domnul. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1799, Ultimul acces: 2026-06-23 05:16:25
|
Timp total: 0.17s...
[]:1