Milostivirea ocrotitoare a Născătoarei de Dumnezeu: Predica integrală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Milostivirea ocrotitoare a Născătoarei de Dumnezeu: Predica integrală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel

[2026-09-29]
Ştefana Totorcea

Milostivirea ocrotitoare a Născătoarei de Dumnezeu: Predica integrală a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel
În apropierea praznicului, vă prezentăm textul integral al predicii Preafericitului Părinte Patriarh Daniel la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului (1 octombrie).
Milostivirea ocrotitoare a Născătoarei de Dumnezeu
„În vremea aceea a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie cu numele Marta L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, oare nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i, deci, să-mi ajute. Şi răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un singur lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea. Şi, când zicea El acestea, o femeie din mulţime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat şi fericit este pieptul la care ai supt! Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc.” (Luca 10, 38-42 şi 11, 27-28)
Troparul Praznicului
(glasul al 4-lea)
„Astăzi, poporul cel binecredincios, luminat prăznuim, umbriţi fiind prin venirea ta, Maica lui Dumnezeu, şi, cău­tând la preacinstită icoana ta, cu umilinţă grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul tău acoperă­mânt şi ne scapă de tot răul, rugând pe Fiul tău, Hristos Dumnezeul nostru, să mântu­iască sufletele noastre.”
Condacul Praznicului
(glasul al 3-lea)
„Fecioara astăzi, înainte stă în Biserică şi, cu cetele Sfinţilor, nevăzut se roagă lui Dumnezeu. Îngerii cu Ierarhii se închină, şi Apostolii cu Prorocii dănţuiesc; că pentru noi, roagă Născătoarea de Dumnezeu pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci.”
Istoricul Praznicului
Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului îşi are originile în spaţiul grecesc, unde la începuturile ei a fost prăznuită, cu mare evlavie, mai ales de către călugării de la Sfântul Munte Athos. Ziua prăznuirii acestei sărbători este 1 octombrie (sau 14 octombrie, potrivit calendarului iulian). În spaţiul slav, praznicul Acoperământului Maicii Domnului este cunoscut cu denumirea de Pocrov[1]. În Biserica Ortodoxă a Greciei şi în parohiile greceşti din diaspora această sărbătoare este prăznuită, începând cu anul 1952, în ziua de 28 octombrie[2].
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât, în anul 2014, înscrierea acestei sărbători cu cruce roşie în calendarul bisericesc, începând cu anul 2015[3].
Conform tradiţiei creştin-ortodoxe, Maica Domnului s-a arătat Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos şi ucenicului acestuia, Epifanie, în secolul al 10-lea, în timpul împăratului Leon al 6-lea, Filosoful sau cel Înţelept (886-912), la o slujbă de priveghere de toată noaptea pentru cinstirea Născătoarei de Dumnezeu[4]. Această priveghere a avut loc în biserica din cartierul Vlaherne, aflat în suburbia cetăţii Constantinopol.
Vreme de aproape un mileniu, această biserică, numită a Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne, a fost una dintre cele mai importante biserici ale Constantinopolului, alături de Sfânta Sofia, precum şi un centru major al cinstirii împărăteşti acordate Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Biserica aceasta a fost construită între anii 450-457, de către împărăteasa Pulcheria (450-453) şi împăratul Marcian (450-457). Acolo se păstrau veşmântul (cămaşa), acoperământul capului şi al umerilor (gr. maphorion) şi o parte din brâul Maicii Domnului, aduse de la Ierusalim, în anul 473, potrivit tradiţiei, în timpul împăratului Leon I (457-474), care a înfrumuseţat biserica din Vlaherne şi i-a oferit mai multe proprietăţi; acolo era cinstită icoana Theotokos Vlahernitissa; acolo, în anul 626, s-a făcut consacrarea liturgică a Imnului Acatist al Bunei Vestiri; acolo, în anul 843, a început, cu priveghere de noapte, sărbătoarea Duminica Ortodoxiei[5]; acolo, în platul imperial de lângă biserică, a avut loc, în anul 1351, Sinodul care a aprobat teologia energiilor necreate a Sfântului Grigorie Palama (†1359)[6]. Însă, acea biserică mare, imperială (care la anul 1404 avea dimensiunile: 90 m lungime şi 36 m lăţime[7]), a fost distrusă de un incendiu în anul 1434[8], iar biserica modestă existentă azi pe acel loc a fost construită în anul 1867[9].
***
Arătarea Maicii Domnului în biserica din Vlaherne, care a generat praznicul Acoperământului Maicii Domnului, a avut loc probabil în anul 910, potrivit tradiţiei, în timpul unei privegheri de toată noaptea, săvârşită în cinstea Maicii Domnului, „la întâia zi a lunii octombrie şi de faţă stând mulţimea poporului”, sâmbătă spre duminică, cam pe la orele 4 dimineaţa. Atunci, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos (care era de naţionalitate slavă sau, după alte surse, scită[10]) şi ucenicul său, Epifanie, au văzut pe Maica Domnului în văzduh, însoţită de sfinţii Ioan Botezătorul şi Ioan Evanghelistul, urmată de un alai de îngeri şi sfinţi îmbrăcaţi în haine albe. Alaiul s-a îndreptat spre amvon, unde Maica Domnului a îngenuncheat şi a început să se roage vreme îndelungată în lacrimi pentru toţi credincioşii creştini. Maica Domnului „strălucea de lumină ca soarele şi acoperea poporul cu cinstitul ei omofor” (gr. maphorion: acoperământul capului şi al umerilor). Sfântul Andrei l-a întrebat atunci pe ucenicul său, Epifanie: „Oare vezi, frate, pe Împărăteasa şi Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?”, iar Epifanie i-a răspuns: „O văd, sfinte părinte, şi mă minunez, că o văd acoperind pe oamenii ce sunt în sfântul locaş cu cinstitul ei omofor, ce străluceşte mai mult decât soarele”[11].
Sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului are elemente liturgice similare cu cele ale praznicelor mari ale Maicii Domnului, însă nu are Înainte-prăznuire şi Odovanie.
În mod deosebit, această sărbătoare, care a intrat în cultul Bisericii în amintirea minunii arătării Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în biserica din Vlaherne, ne descoperă multe înţelesuri duhovniceşti ale rugăciunilor Maicii Domnului pentru credincioşii care o cinstesc şi cer ajutorul ei. De altfel, chiar la începutul slujbei acestui praznic ne rugăm Maicii Domnului: „Acoperă-ne şi acum, Doamnă, pe noi, cu omoforul milei tale”, fiind încredinţaţi că: „Pe cetatea, care te cinsteşte şi după datorie te măreşte, o acoperi, Preacurată, cu cinstitul tău omofor şi o aperi de năvălirile celor potrivnici, de foamete şi de cutremur şi de războiul cel dintre fraţi, Fecioară, ceea ce eşti neispitită de nuntă, dumnezeiască Mireasă, acoperământul şi apărarea oamenilor.”[12]
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae (1903-1993) a dezvoltat o profundă teologie despre rugăciunile Maicii Domnului ca acoperământ ocrotitor al creştinilor care-i cer mijlocirea către Fiul ei, Domnul Iisus Hristos. Sfântul Părinte spune că „unirea rugăciunii Maicii Domnului către Dumnezeu şi a ajutorului de la Dumnezeu către noi ce ne vine prin ea şi-a găsit o expresie simbolică, în cultul Bisericii ortodoxe, în vorbirea ei frecventă a acestuia despre «acoperământul» Maicii Domnului, ţinut de ea întins peste noi spre apărarea noastră de toţi vrăjmaşii şi de toate nevoile, ca şi spre ajutorarea ce ne vine prin el.”[13]
De aceea, la sărbătoarea Acoperământului Maicii Domnului îi cântăm Preasfintei Născătoare de Dumnezeu: „Bucură-te, înfrumuseţarea Bisericii cea minunată şi acoperământul cel preamărit a toată lumea! Bucură-te, ajutătoarea în războaie a credincioşilor împăraţi şi scutul ostaşilor! Bucură-te, acoperământul şi apărătoarea noastră!”[14]
Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae mai precizează că rugăciunea îl uneşte pe omul rugător cu Dumnezeu. Iar credinciosul creştin are şansa mijlocirii rugăciunilor sale către Dumnezeu prin Maica Domnului. Ea este cea mai fierbinte rugătoare pentru noi, oamenii, către Domnul Iisus Hristos, datorită inimii ei de mamă a Lui.
Icoana praznicului Acoperământului Maicii Domnului o înfăţişează în partea superioară pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu într-o mare aureolă luminoasă. Ea ţine pe braţele ei întinse un omofor (văl sau voal care acoperă capul şi umerii), ce simbolizează ocrotirea pe care ea o oferă credincioşilor creştini. Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae precizează că „Acoperământul Maicii Domnului este strălucitor de lumină, pentru că el alungă dimprejurul nostru şi din noi întunericul iraţional al patimilor şi viforul ispitelor, dar şi pentru că prin el străbate ca printr-un nor străveziu lumina soarelui Hristos”[15]. De aceea, la slujba praznicului cântăm: „Mai mult decât razele soarelui, luminezi cu omoforul tău, cel ce străluceşte, Biserica şi poporul, şi izgoneşti întunericul păcatelor noastre cu cercetarea ta, Născătoare de Dumnezeu, rugându-te pentru noi Fiului tău şi Dumnezeului nostru.”[16]
Tot în icoana praznicului, de o parte şi de alta a Maicii Domnului se află îngeri şi sfinţi: Apostolii, Ioan Botezătorul, Nicolae etc. Mai jos, este reprezentat Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, arătând spre Fecioara Maria şi întorcându-se către ucenicul său, Epifanie. De remarcat este că Maica Domnului întinde acoperământul (vălul) sau omoforul ei peste lume cu mâinile sale înălţate la rugăciune, fiind înconjurată în această rugăciune ocrotitoare a ei de cetele îngerilor şi sfinţilor, deoarece ea este „mai înaltă decât toate cele cereşti şi pământeşti, mai mărită decât heruvimii, mai cinstită decât toată făptura” şi „apărătoare şi acoperământ puternic”, dăruită de Hristos neamului nostru[17].
De asemenea, Sfântul Părinte Dumitru Stăniloae arată că „Maica Domnului ne păzeşte sub acoperământul rugăciunilor ei nu numai în timpul vieţii noastre pământeşti, ci şi în clipa morţii, întărindu-ne faţă de frica ce ne-o produc arătările duhurilor răutăţii şi dându-ne îndemn la pocăinţă pentru păcatele din timpul vieţii şi prin aceasta încredere în mila lui Hristos.”[18]
În încheiere, amintim că o rugăciune adresată Maicii Domnului, ca ocrotitoare şi acoperământ, este foarte familiară creştinilor ortodocşi, şi anume: „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu. Rugăciunile noastre nu le trece cu vederea în nevoi, ci din primejdii ne izbăveşte pe noi, una curată şi binecuvântată”[19]. Aceasta este considerată ca fiind cea mai veche rugăciune dedicată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, după ce textul ei scris în limba greacă a fost descoperit, în anul 1917, pe un papirus din Egipt, datând din jurul anului 250 d. Hr.[20] În zilele noastre, acest imn este cântat în Biserica Ortodoxă la sfârşitul Vecerniei în timpul Postului Paştilor, precum şi în rugăciunile creştine orientale şi în messa romano-catolică.
Aşadar, creştinii ortodocşi au considerat întotdeauna mijlocirea Maicii Domnului către Fiul ei, Mântuitorul Hristos, ca fiind acoperământ şi scut al credincioşilor împotriva vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi.
Să căutăm necontenit milostivirea ocrotitoare a Maicii Domnului şi să ne rugăm ei, rostind cuvintele Luminândei sărbătorii de astăzi: „O, Preasfântă Doamnă Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-ne pe noi cu minunatul tău Omofor, păzind pe popor de toată răutatea; tu, pe care minunatul Andrei te-a văzut în biserica din Vlaherna rugându-te, trimite-ne şi acum, Doamnă, mila ta cea mare”[21], spre slava lui Dumnezeu şi a noastră mântuire. Amin!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
NOTE
[1] Ene Branişte, Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase, Editura Diecezană, Caransebeş, 2001, p. 370.
[2] Ziua de 28 octombrie are statut de sărbătoare naţională în Grecia. Sărbătoarea aceasta comemorează respingerea atacului trupelor armate fasciste italiene asupra Greciei, care a avut loc în 1940, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Poporul grec consideră că Maica Domnului a fost cea care a ocrotit Grecia şi a ajutat la respingerea atacului trupelor italiene. Foarte mulţi soldaţi greci, care au luptat în acea bătălie, au mărturisit că o femeie, pe care au indicat-o ca fiind Maica Domnului, i-a încurajat şi i-a ocrotit.
[3] Având în vedere importanţa pe care Biserica Ortodoxă Română o acordă acestei sărbători, am considerat necesar să alcătuim o predică pentru a fi inclusă în ediţia viitoare a volumului nostru intitulat: Luminile Marilor Sărbători ale Bisericii. Predici la Praznicele Împărăteşti (apărut, în primă ediţie, la Editura Basilica, Bucureşti, 2025).
[4] Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Luna Octombrie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2025, p. 15.
[5] R. Janin, La Géographie Ecclésiastique de l’Empire byzantin, Premi?re partie. Le Si?ge de Constantinople et le Patriarcat oecuménique, Tome III. Les églises et les monast?res, deuxi?me édition, publié avec le concours du Centre National de la Recherche Scientifique, Paris, 1969, p. 164.
[6] Aristeides Papadakis, „Constantinople, Councils of: Local Council of 1351”, în: The Oxford Dictionary of Byzantium, Alexander P. Kazhdan editor in chief, volume 1, Oxford University Press, New York, 1991, pp. 516-517.
[7] R. Janin, La Géographie Ecclésiastique de l’Empire byzantin, p 167.
[8] Cyril Mango, „Blachernai, Church and Palace of”, în: The Oxford Dictionary of Byzantium, volume 1, p. 293.
[9] Pentru români, Vlaherne nu este un loc cu totul străin. Însuşi numele cartierului a fost pus, în istoriografia românească, în legătură cu prezenţa vlahilor. Filologul Ilie Gherghel a propus, între mai multe ipoteze posibile, derivarea toponimului de la o comunitate de vlahi stabilită în apropierea Constantinopolului (A se vedea: I. Gherghel, „Câteva contribuţiuni la cuprinsul noţiunii cuvântului «Vlach»”, în: Convorbiri Literare, nr. 5–6, mai–iunie 1920, pp. 4-8). Certă este mărturia lui Pachymeres din secolul al 13-lea, potrivit căreia grupuri de vlahi, îndeosebi păstori de oi, erau răspândite într-un areal care se întindea aproape de la periferia Constantinopolului până la Bizye şi chiar mai departe (A se vedea: Georgios Pachymeres, De Michaele et Andronico Palaeologis libri tredecim, ed. I. Bekker, 2 vol., Bonn, impensis Ed. Weberi, 1835, p. 106, r. 4–10). Din anul 2012, cu binecuvântarea Sanctităţii Sale Patriarhul Ecumenic Bartolomeu, la biserica Vlaherne se săvârşeşte, în ziua de 1 octombrie, Sfânta Liturghie în limba română. Pelerinajele organizate de Patriarhia Română, prin Agenţia BASILICA TRAVEL, au adunat aici, de-a lungul anilor, un număr tot mai mare de credincioşi, de la câteva zeci de participanţi, la început, până la peste o mie în anii cei mai recenţi.
[10] Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, vol. IX, Luna Mai, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2025, p. 273.
[11] Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Luna Octombrie, p. 15.
[12] Mineiul pe Octombrie, stihiri la Vecernia Mică de la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2021, p. 23.
[13] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Maica Domnului, Ocrotitoarea”, în: Glasul Bisericii, nr. 9-10, septembrie-octombrie 1979, p. 946.
[14] Mineiul pe Octombrie, Slavă…Şi acum…, la Vecernia Mică de la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, p. 23.
[15] Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, „Maica Domnului, Ocrotitoarea”, p. 947.
[16] Mineiul pe Octombrie, catavasie din Cântarea a 3-a, la Utrenia de la Praznicul Acoperământului Maicii Domnului, pp. 31-32.
[17] Mineiul pe Octombrie, stihiră la Stihoavna de la Vecernia Praznicului Acoperământului Maicii Domnului, p. 28.
[18] Pr. Prof. dr. Dumitru Stăniloae, „Maica Domnului, Ocrotitoarea”, p. 948.
A se vedea şi Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului, Condacul 13, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2012, pp. 50-51:„(…) Caută la credinţa şi la umilinţa sufletelor noastre, acoperă-ne cu atotputernicul tău Acoperământ şi ne izbăveşte de toate nevoile, iar în ceasul sfârşitului nostru să stai lângă noi, o, întru tot bună Stăpână, şi să ne izbăveşti de chinurile cele pregătite pentru păcatele noastre, ca, mântuindu-ne, pururea să cântăm: Aliluia!”.
[19] Ceaslov, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2014, p. 161.
[20] Biblioteca John Rylands din Manchester a cumpărat în anul 1917 mai multe bucăţi de papirus egiptean, printre care şi una de 18 pe 9,4 centimetri, conţinând textul în limba greacă al rugăciunii „Sub milostivirea ta”: „?p? t?n s?n e?splagchnian katafeygomen, THeotoke. T?s ?m?n ?kesias m? parid?s ?n peristasei, ?ll? ?k kindynon lytrosai ?m?s, moni ?gni, moni e?logimeni”. Apoi, în 1938, profesorul C. H. Roberts a publicat acest fragment, iar papirologii au datat că această rugăciune a fost scrisă în jurul anului 250. A se vedea, în acest sens: Michael Hesemann, Maria din Nazaret. Locurile, timpurile şi persoanele din viaţa ei, trad. din limba italiană de Pr. Dr. George M. Nicoară şi Daniel Hrişcă, Ed. Sapientia, Iaşi, 2021, pp. 355-356.
[21] Mineiul pe Octombrie, Luminânda Praznicului Acoperământului Maicii Domnului, p. 37.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 21, Ultimul acces: 2026-10-01 06:59:42