Ioan Alexandru, 26 ani de la adormire: „A fi poet înseamnă a lua în grija ta totul, tot ce fiinţează într-o patrie”[2026-09-16]Ştefana TotorceaMiercuri se împlinesc 26 de ani de la adormirea poetului Ioan Alexandru, a cărui teză de doctorat în Filologie, condusă de acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, s-a intitulat „Patria la Pindar şi Eminescu”. Mai târziu avea să explice într-un interviu că „a fi poet înseamnă a lua în grija ta totul, tot ce fiinţează într-o patrie”. S-a născut de Crăciun la Topa Mică, judeţul Cluj, apoi a plecat din raiul transilvan şi a propovăduit Evanghelia pretutindeni: în sălile de universitate, în întâlnirile cu mai-marii lumii şi chiar în stradă şi în Parlament în momente de răscruce ale istoriei. Pasiunea sa pentru cuvântul lui Dumnezeu era însoţită de un profund sentiment de responsabilitate şi implicare socială. Înainte de căderea comunismului, ţinea seminarii semi-clandestine în podul Universităţii din Bucureşti, explicându-le studenţilor tainele Bibliei. Parcurs academic şi implicare socială A fost şi student al lui Heidegger, traducător din ebraică şi mare cunoscător al Bibliei, prieten al vrednicului de pomenire Arhiepiscop Justinian Chira, dar şi un om profund implicat în treburile cetăţii. În 21 decembrie, a participat la Revoluţia din 1989 la Bucureşti, iar în 22 decembrie 1989, în casa lui s-a reînfiinţat Partidul Naţional Creştin Ţărănesc, precursorul Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, pe listele căruia avea să devină membru al Parlamentului României. A fost co-fondator al Grupului de Rugăciune din Parlament şi lui îi datorăm şi crucea din sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor, rămasă pe peretele din spatele prezidiului până în ziua de astăzi. A întemeiat, alături de Pr. Nicolae Tănase, la Biserica Sf. Gheorghe – Nou din Capitală, mişcarea pro-viaţă „Salvăm vieţi – Pro Vita Brâncoveanu”. Au făcut-o chiar în ianuarie 1990, după ce guvernul interimar condus de Ion Iliescu a legalizat avortul fără nicio restricţie (din raţiuni economice, Ceauşescu instituise unele restricţii, valabile în perioada 1966-1989). O viaţă de ardere de tot Ioan Alexandru a trăit în ultima parte a vieţii la Bonn, în Germania, după ce firea sa tumultoasă şi implicată l-a condus la un accident vascular cerebral. S-a mutat la Domnul la Bonn, în 16 septembrie 2000, iar trupul a fost repatriat şi depus la Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti, apoi la Catedrala Reîntregirii din Alba Iulia. A fost înmormântat la Mănăstirea Nicula din judeţul Cluj, prin grija Mitropolitului Bartolomeu Anania. Ioan Alexandru a lăsat o operă poetică importantă şi străbătută de filonul creştin: Lumină lină lini lumini Răsar din codri mari de crini Lumină lină cuib de ceară Scorburi cu miere milenară De dincolo de lumi venind Şi niciodată poposind Un răsărit ce nu se mai termină Lină lumină din lumină lină Cine te-aşteaptă te iubeşte Iubindu-te nădăjduieşte Că într-o zi lumină lină Vei răsări la noi deplină Cine primeşte să te creadă Trei oameni vor veni să-l vadă Lumină lină lini lumini Răsari din codri mari de crini I-atâta noapte şi uitare Şi lumile-au pierit din zare Au mai rămas din veghea lor Luminile luminilor (…) Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 4, Ultimul acces: 2026-09-27 08:03:16
|
Timp total: 0.04s...
[]:1