© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Românce în istorie: Sf. Olimpiada din Fărcaşa – sfinţirea discretă prin căsnicie şi maternitate[2026-09-08]Ştefana TotorceaExistă un chip nespectaculos al sfinţeniei: sunt acei sfinţi care nu au pustnicit, nu au fost martirizaţi de călău sau de vreo boală cumplită, ci doar şi-au împlinit cele ale vieţii firesc, cu dragoste, smerenie şi evlavie. Este chipul bunicilor şi străbunicilor noştri, strâns legaţi de munca pământului şi de biserica din sat. „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri…” Aceste chipuri au rămas întipărite în inimile celor care i-au cunoscut – fie şi pasager, în copilăria timpurie. Astfel, cei aflaţi în descendenţa acestor oameni sunt conştienţi că poartă cu ei o comoară tainică, pe care sunt chemaţi măcar să o cinstească, dacă nu o pot şi urma ca model. Aceste chipuri sunt cu atât mai speciale în cazul mamelor şi bunicilor blânde şi smerite, care au dat Bisericii fii şi fiice, nepoţi şi nepoate. Şi-au făcut datoria în familie şi în comunitate fără să impresioneze prin gesturi spectaculoase, ci doar prin prezenţă, atitudine şi sprijinul oferit constant celor din jur. Chemare la vocaţia maternităţii Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a ales ca în acest an să omagieze româncele cu viaţă sfântă, între care numeroase mame de sfinţi. Iată cum sfinţenia „nespectaculoasă” şi-a făcut loc în calendarul ortodox ca o chemare la vocaţia maternităţii – cea mai profund feminină vocaţie – într-o epocă în care se propun numeroase modele în disonanţă cu firea umană. Sfinţenia ca moştenire de familie O astfel de mamă este Sf. Olimpiada din Fărcaşa. S-a născut în 8 septembrie 1880, de Naşterea Maicii Domnului, şi şi-a trăit întreaga viaţă în satul nemţean natal, unde s-a căsătorit în 1903 cu Ion Tănase şi a născut şi crescut opt copii. Unul dintre copii, Sf. Cuv. Petroniu de la Prodromu, a fost canonizat recent de Patriarhia Ecumenică, la propunerea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. Sfântul Cuvios Petroniu de la Prodromu a crescut în casa părintească văzându-şi mama făcând mereu metanii şi rugăciuni şi rostind tot timpul Rugăciunea lui Iisus. Era nelipsită de la biserică şi şi-a crescut la fel şi copiii. Aceasta dovedeşte că vocaţia sfinţeniei se moşteneşte din familie, prin practica duhovnicească de zi cu zi. Sfânta Olimpia muncea pământul şi era o gospodină neîntrecută: torcea, ţesea, croia şi cosea toate hainele şi încălţările familiei. Cu toate că muncea enorm, nu refuza niciodată să acorde ajutor celor care o chemau pe la casele lor. A fost moaşa satului, pe mâinile ei născându-se copiii din comunitate. În 1942, după ce soţul a trecut la Domnul în urma unei boli contractate în timpul mobilizării în armată, sfânta a rămas văduvă. „…priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa” A plecat la Domnul aşa cum a trăit: în rânduială şi rugăciune. În vara anului 1967, simţindu-şi sfârşitul aproape, a postit trei zile, apoi a chemat preotul să o spovedească şi să o împărtăşească. Pe 1 iulie 1967, s-a spălat şi, în timp ce se pieptăna, i-a zis Glicheriei, fiica sa că vede venind pe cărare trei femei în alb, dar fiica sa nu le-a văzut. După ultima Sfântă Împărtăşanie, n-a mai mâncat şi s-a făcut veselă ca niciodată, începând să cânte: Hristos a înviat…, Câţi în Hristos v-aţi botezat…, Naşterea Ta, Hristoase… (troparul Naşterii Domnului), Binecuvântat eşti, Hristoase… (Troparul Cincizecimii) şi altele asemenea. Zicea Cuvine-se cu adevărat, Psalmul 50 şi apoi spunea: Primeşte, Doamne, pe toţi care vin la Tine şi mă primeşte şi pe mine! În zorii zilei de 4 iulie 1967, i-a cerut Glicheriei lumânarea, a deschis ochii şi a şoptit: Iartă-mă!, apoi s-a întors pe o parte şi şi-a dat duhul în pace, cu un zâmbet pe chip. Este chipul unei românce cu viaţă sfântă care a rămas în istorie prin faptul că a depăşit istoria, lăsând-ne moştenire pentru eternitate pilda ei de frumuseţe lăuntrică, de hărnicie, credinţă şi demnitate. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 3, Ultimul acces: 2026-09-26 05:37:41
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
