Patriarhul Daniel: Familia conjugală şi familia eclesială sunt icoane ale iubirii Sfintei Treimi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel: Familia conjugală şi familia eclesială sunt icoane ale iubirii Sfintei Treimi

[2026-09-03]

Alexandru Boboc
3

Foto creditBASILICA / Mircea Florescu
Adaugă Basilica, sursa ta preferată în Google
Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat importanţa familiei pentru umanitate la festivitatea de încheiere a Întâlnirii Internaţionale a Tinerilor Ortodocşi 2026, desfăşurată joi la Catedrala Naţională.
„Familia conjugală întreagă, formată din bărbat, femeie şi copii, este o binecuvântare şi o binefacere ale lui Dumnezeu pentru Biserică, naţiune şi umanitate”, a spus Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh Daniel a atenţionat că principala criză a familiei este cea „cauzată de pierderea sensului sacru al vieţii umane şi al iubirii smerite şi darnice (generoase). Din acest motiv, este necesară reafirmarea importanţei familiei conjugale şi a legăturii acesteia cu familia eclesială sau comunitatea euharistică, bazată pe comuniunea oamenilor cu Dumnezeu”.
Mesajul integral:
Familia conjugală şi familia eclesială sunt icoane ale iubirii Sfintei Treimi şi binecuvântări pentru umanitate
În cuvântul pe care l-am adresat la deschiderea Întâlnii Internaţionale a Tinerilor Ortodocşi – 2026, cu tema „Tinerii, familia şi viaţa în Hristos”, am subliniat faptul că toţi copiii şi tinerii sunt o binecuvântare a lui Dumnezeu pentru familie, Biserică şi popor.
Acum, la încheierea acestei întruniri ortodoxe internaţionale, dorim să subliniem că familia conjugală întreagă, formată din bărbat, femeie şi copii, este o binecuvântare şi o binefacere ale lui Dumnezeu pentru Biserică, naţiune şi umanitate.
Astăzi, familia conjugală naturală, tradiţională, se află în criză, în mutaţie spre un viitor incert şi confuz. Individualismul materialist şi orgoliul libertăţii egoiste împiedică atât afirmarea vieţii umane ca existenţă în comuniune şi solidaritate, cât şi afirmarea vocaţiei sfinte a familiei ca mediu al vieţii spirituale şi al mântuirii. Prin mântuire înţelegem unirea omului muritor cu Dumnezeu Cel veşnic viu (cf. Ioan 11, 25).
În societatea contemporană secularizată, criza familiei este în primul rând o criză spirituală cauzată de pierderea sensului sacru al vieţii umane şi al iubirii smerite şi darnice (generoase). Din acest motiv, este necesară reafirmarea importanţei familiei conjugale şi a legăturii acesteia cu familia eclesială sau comunitatea euharistică, bazată pe comuniunea oamenilor cu Dumnezeu.
Niciodată familia conjugală nu poate fi redusă la aspectele ei: biologic, juridic, psihologic, sociologic sau cultural, deoarece familia conjugală este mai mult decât toate acestea laolaltă şi le transcende, şi anume iubirea din familia conjugală are vocaţia de a fi în lume icoană a iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate şi icoană a iubirii eterne din Sfânta Treime.
În acest sens, copiii născuţi în familie şi botezaţi în numele Sfintei Treimi pot deveni, prin credinţă şi viaţă sfântă, viitori cetăţeni ai împărăţiei eterne a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, comemoraţi de Biserică Ortodoxă ca sfinţi în calendar.
Sfânta Scriptură arată că prima familie umană, Adam şi Eva, a fost creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu: „să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră […] şi a făcut Dumnezeu om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat” (Facerea 1, 26, 27, 28).
Pluralul misterios „să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră” (Facerea 1, 26) a fost explicat de către Părinţii Bisericii ca fiind o revelaţie a Sfintei Treimi. „Cuvintele «să facem» sunt folosite ca tu să recunoşti pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh” – spune Sfântul Vasile cel Mare[1].
În acest sens, familia conjugală formată din bărbat, femeie şi copii este binecuvântare şi icoană a iubirii Preasfintei Treimi. În această familie, părinţii şi copiii trăiesc viaţa lor ca bucurie a iubirii matrimoniale, a paternităţii, a filiaţiei şi a fraternităţii. În familia conjugală creştină rugătoare, copilul începe să simtă şi ce este familia spirituală sfinţitoare, adică Biserica, ai cărei membri sunt numiţi fii şi fiice, fraţi şi surori, părinţi şi maici duhovniceşti în Iisus Hristos, Fiul Tatălui ceresc. De ce? Pentru că Duhul Sfânt, Cel ce veşnic purcede din Tatăl şi Se odihneşte în Fiul, împărtăşeşte Bisericii lui Hristos harul paternităţii duhovniceşti pastorale (prin Hirotonie) şi harul filiaţiei (înfierii) duhovniceşti (prin Botez), pentru ca toţi creştinii să trăiască în comuniune eclesială ca fraţi şi surori în Hristos Domnul şi să simtă în viaţa lor binecuvântarea Sfintei Treimi oferită de „harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Duhului Sfânt” (2 Corinteni 13, 13).
Creşterea biologică şi spirituală a copilului botezat în numele Sfintei Treimi se realizează în familia conjugală creştină, întemeiată prin Sfânta Taină a Cununiei, în care harul Sfintei Treimi împlineşte şi sfinţeşte viaţa mirelui şi a miresei, care se iubesc reciproc, ca dar al lui Dumnezeu unul pentru celălalt, dând naştere la copii, ce vor fi botezaţi şi crescuţi în credinţa în Hristos şi în iubirea Sfintei Treimi.
Sfânta Scriptură descrie legătura lui Dumnezeu cu lumea ca pe o relaţie nupţială, de intimitate, ca pe o cununie şi o familie, atât în Vechiul Testament (cf. Osea 11, 2; 3, 1; 4, 10-15; Ieremia 2, 3; 13, 21-27; Iezechia 16; 23; Isaia 54; 62), cât şi în Noul Testament, unde familia conjugală este prezentată ca icoană profetică a iubirii dintre Mirele Hristos şi Mireasa Lui – Biserica (cf. Efeseni 5, 21-33).
Legătura dintre familia conjugală şi familia eclesială (comunitatea euharistică) se vede mai ales în faptul că Biserica binecuvintează familia conjugală şi o ajută să înainteze spiritual pe calea sfinţeniei şi a mânturii, iar familia conjugală întăreşte şi extinde Biserica, prin copiii care se nasc în familia creştină, sunt botezaţi în Biserică şi participă la viaţa Bisericii şi la misiunea acesteia în lume.
Astfel, familia creştină în care copiii sunt primiţi cu bucurie prin naştere sau prin adopţie, şi crescuţi cu dragoste, educaţi în credinţă şi ajutaţi să urmeze o profesie utilă în viaţă, este binecuvântată de Dumnezeu cu darul mântuirii şi al vieţii veşnice[2].
Astăzi, într-o societate fragmentată şi secularizată, familia creştină are nevoie de participare intensă la viaţa liturgică a parohiei, de consiliere şi ajutor, deoarece iubirea şi ajutorul Bisericii pentru familie consolidează mult viaţa creştină a familiei, în deosebi într-o societate marcată de individualism, depresie şi schimbare rapidă. De asemenea, cooperarea familiei cu Biserica şi şcoala în educaţia copiilor, precum şi consolidarea unităţii familiei, prin rugăciune ca izvor de iubire darnică şi prin solidaritate creştină comunitară, devin astăzi priorităţi pastorale pentru toate Bisericile Ortodoxe surori.
Iubiţi tineri,
În încheiere, cu multă bucurie şi apreciere, vă mulţumim pentru prezenţa voastră activă şi frumoasă în aceste zile la Bucureşti! În acelaşi timp, ne rugăm Sfintei Treimi să vă binecuvinteze prezentul şi viitorul vieţii voastre, să fiţi permanent şi pretutindeni apostoli ai comuniunii fraterne panortodoxe şi ambasadori ai prieteniei şi ai bucuriei în lume!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
[1] L’Homme crée ? l’image de Dieu, 4; cf. A.G. Hamman, L’Homme – Icône de Dieu…, Éd. Desclée, Paris, 1987, p. 179.
[2] Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu prilejul Anului omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii în Patriarhia Română, Ed. Basilica, Bucureşti, 2011.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 4, Ultimul acces: 2026-09-26 04:11:38

Timp total: 0.05s...

[]:1