© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Jubileul de 50 de ani de viaţă şi 25 de ani de slujire preoţească al pr. Bogdan Herciu[2026-09-09]foto: Ercis.roÎn satul natal, Mirceşti, pr. Bogdan Herciu a celebrat o dublă aniversare, marcând 50 de ani de viaţă şi 25 de ani de slujire preoţească. Sărbătoarea a avut loc sâmbătă, 5 septembrie 2026, în biserica parohială, unde a fost celebrată o Sfântă Liturghie solemnă alături de doisprezece preoţi concelebranţi, rude şi credincioşi din localitate, dar şi din Vaslui şi Valea Lupului, comunităţi unde a fost şi, respectiv, este paroh. În cadrul celebrării, Mons. Ionuţ Strejac a rostit cuvântul de învăţătură. Există momente în viaţa unei comunităţi când timpul pare să se oprească în loc pentru a lăsa spaţiu recunoştinţei. De un astfel de moment am avut parte, noi, credincioşii din comunitatea parohială „Sfântul Padre Pio” din Valea Lupului, adunaţi să celebrăm o dublă aniversare profund încărcată de semnificaţii: 50 de ani de viaţă şi 25 de ani de slujire preoţească a părintelui nostru Bogdan Herciu. Deşi îl cunoaştem de ani de zile de la altar şi din mijlocul nostru, la Mirceşti l-am văzut dintr-o altă perspectivă: prezent acasă, în localitatea natală, locul unde a prins rădăcini, în mijlocul familiei şi printre oamenii care l-au cunoscut înainte să fie preotul cel de azi. Aniversarea s-a celebrat sâmbătă, 5 septembrie 2026, în biserica parohială din Mirceşti. Este biserica în care, în vara anului 2001, la o săptămână după hirotonire, a celebrat prima Sfântă Liturghie. Au concelebrat doisprezece preoţi, prietenii lui apropiaţi şi alţi preoţi originari din Mirceşti. Alături de credincioşii din Mirceşti, au participat în număr mare, rudele lui şi credincioşi din comunităţile în care a slujit, de la Vaslui şi de la Valea Lupului, biserica devenind neîncăpătoare pentru cei prezenţi la sărbătoare. Privind înapoi la această jumătate de veac, drumul părintelui Bogdan nu a fost unul lipsit de provocări. A fost o cale a transformării continue, pe care încercările vieţii nu l-au îngenuncheat, ci l-au şlefuit, l-au rafinat. Ancorat profund în credinţă şi ghidat de spiritul şi modelul Sfântului Augustin, părintele Bogdan a adus în mijlocul nostru o privire mult mai atentă asupra lumii, cu a sa fineţe filosofică, şi a cultivat în noi dorinţa de a ne deschide inimile în faţa Cuvântului. Hirotonit la Roman, pe 29 iunie 2001, a fost mai întâi vicar la Săbăoani. Apoi, au urmat studiile de filozofie la Roma. Douăzeci de ani a fost la catedra de Istoria Filozofiei, la Seminarul din Iaşi. Timp de doi ani a fost paroh la Dancu şi opt ani în parohia de la Vaslui. Iar de 9 ani, împliniţi chiar anul acesta, se află în mijlocul nostru la Valea Lupului, unde, după spusele părintelui, cea mai mare bucurie a sa este corul nostru şi corul de copii pentru care a mulţumit în mod deosebit dascălilor care le animă: Ştefan şi Maricica. Cele două coruri sunt cele mai dragi împliniri ale sale, un vis împlinit care a transformat fiecare celebrare liturgică într-o experienţă înălţătoare. Cuvântul de învăţătură a fost rostit de Mons. Ionuţ Strejac, prietenul lui de o viaţă, preot în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun. Omilia a fost construită pe trei cuvinte: memorie, Euharistie şi „Adsum” („Iată-mă”). În prima parte Mons. Ionuţ Strejac a vorbit despre sensul sărbătorii: „Astăzi celebrăm nu doar 25 de ani în care un om a fost fidel lui Dumnezeu. Celebrăm 25 de ani în care Dumnezeu a fost mereu fidel unui om.” Între semnele acelei fidelităţi a numit şi crucea de pe peretele salonului de la spital. În partea a doua a sintetizat ceea ce se petrece zi de zi pe altar: cuvintele rostite zilnic asupra pâinii ajung, încet, cuvintele pe care preotul le spune despre sine. „Înainte de a fi păstor, preotul rămâne el însuşi una dintre oile turmei lui Cristos.” În finalul predicii, monseniorul a reluat cuvântul rostit în ziua hirotonirii. Acelaşi „Iată-mă”, dar nu acelaşi om: unul mai smerit şi mai autentic, mai fragil şi mai liber, spus după ce a cunoscut povara slujirii, dezamăgirile, propriile limite. Un jubileu, a spus predicatorul, nu este un port în care ne oprim ca să privim drumul făcut, ci portul din care plecăm din nou în larg. Iar credinţa matură nu înseamnă să pretinzi că nu mai există noapte, ci, asemenea bufniţei, să înveţi să vezi în noapte. Cuvintele din finalul Sfintei Liturghii i-au aparţinut părintelui Bogdan. A povestit despre cum anul acesta a scos casetele cu înregistrarea primei sale Liturghii şi că nu a putut privi până la capăt. Nu se mai recunoştea în vocea şi în trupul firav al tânărului preot din imagini, iar ceea ce l-a răscolit a fost şovăiala pe care încerca să o ascundă sub veşminte solemne. Apoi a mărturisit cu sinceritate ce crede despre aceşti ani: „Eu nu am făcut ceva în aceşti 25 de ani. Domnul a făcut totul pentru mine.” A vorbit despre „ghimpele în trup” al Sfântului Paul, amintind încercarea îndelungată a suferinţei, şi despre răspunsul primit ori de câte ori s-a rugat să fie îndepărtat: „puterea mea se împlineşte în slăbiciune”. Părintele a mulţumit tuturor preoţilor prieteni, comunităţilor din Săbăoani, Vaslui şi Valea Lupului, studenţilor de la Seminar, familiei şi satului lui. Ne-a mulţumit şi nouă, membrilor corului din Valea Lupului, mărturisind cu recunoştinţă că ceea ce el încearcă de 25 de ani, noi reuşit să exprimăm prin cântul nostru. În astfel de momente aniversare, ne aşteptam, poate, la un bilanţ. În schimb, părintele ne-a oferit altceva. Nu ne-a spus ce a construit, ci ceea ce a primit. Vă mulţumim, părinte, pentru bucuria la care ne-aţi făcut părtaşi, pentru această comunitate vie şi pentru comuniunea pe care o simţim în parohia noastră. La mulţi ani, părinte Bogdan! (Oana Vacaru pentru Ercis.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 3, Ultimul acces: 2026-09-26 15:24:31
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
