La şase luni de la plecarea pr. Alois Bulai în Casa Tatălui[2026-09-19]foto: Ercis.ro„Să-l laude pe Domnul toată suflarea! Aleluia” (Ps 150,6) sunt cuvintele ce stau scrise pe crucea ce veghează mormântul părintelui Alois Bulai. Vineri, 18 septembrie 2026, peste 120 de persoane din diferite comunităţi (Gherăeşti, Săbăoani, Izvoare, Hălăuceşti, Butea, Teţcani, Răchiteni, Traian, Iaşi, Roman şi Bacău) care fac parte din Uniunea Mamelor Milostive, s-au adunat la Sagna pentru a comemora şase luni de la plecarea părintelui Alois Bulai în Casa Tatălui. Pentru mulţi ani pr. Alois a fost asistent spiritual al acestei mişcări. Prin numeroasele predici şi meditaţii, de-a lungul anilor, el a fost alături de aceste mame întărindu-le în credinţă nu doar prin cuvinte, ci prin exemplul şi apropierea sa umană. Memoria sa este vie în inima mamelor. Punctul de întâlnire a fost cimitirul din Sagna unde mamele, însoţite de sora superioară Margherita, sr. Elisabeta şi sr. Rita, s-au întâlnit la mormântul părintelui aducând flori şi lumânări, apoi a fost recitat Sfântul Rozariu pentru odihna veşnică a sufletului său. Întregul grup s-a deplasat apoi spre biserica din Sagna unde pr. paroh Francisc Fărcăşel ne-a primit cu braţele deschise. Împreună cu comunitatea, mamele au participat la Rozariu şi la, punctul culminant al întâlnirii noastre, Sfânta Liturghie. Am avut marea bucurie de a-l avea în mijlocul nostru pe Preasfinţitul Petru Sescu, Episcop auxiliar al Diecezei de Iaşi, care, alături de pr. Ionuţ Imbrişcă, asistentul spiritual al Uniunii Mamelor Milostive, şi un grup de preoţi, a celebrat Sfânta Liturghie. La cuvântul de învăţătură, predica, Preasfinţitul a subliniat evenimentul Învierii ca fiind centrul vieţii creştine, moartea trebuie privită ca „poarta trecerii spre Paradis”, iar înmormântarea ca o adevărată sărbătoare. Comemorarea părintelui nu este un moment de tristeţe, ci unul de bucurie. Evocând persoana părintelui Alois, Preasfinţitul a evidenţiat faptul că părintele, pe lângă faptul de a fi un preot fervent, un profesor desăvârşit, un traducător al Bibliei, mai presus de toate el „a tradus cuvântul lui Dumnezeu în viaţa sa”, fiind un adevărat exemplu de trăire a evangheliei în viaţa de zi cu zi. Urmând exemplul părintelui, Preasfinţitul ne-a îndemnat să fim martori credibili ai Învierii lui Cristos, fiind profund pătrunşi de speranţa creştină. Referindu-se la textul evangheliei propuse de Biserică pentru această zi, când Isus ne este prezentat alături de apostoli şi de un grup de femei, Preasfinţitul a subliniat noutatea adusă de Cristos prin acordarea demnităţii fiecărei persoane fără a lua în considerare genul, starea, naţionalitatea. Adresându-se mamelor le-a reamintit datoria de a sta aproape de Cristos, de a se ruga, de a se susţine reciproc pentru a ajuta astfel societatea şi Biserica. La sfârşitul Sfintei Liturghii, sora superioară Margherita a adresat un cuvânt tuturor celor prezenţi, subliniind importanţa mamelor în viaţa familiei, societăţii şi Bisericii. Prin modul său de a vedea lucrurile, Maica Margherita Lazzari, fondatoarea Congregaţiei „Misionarele Patimii Domnului nostru Isus Cristos”, a văzut mereu importanţa pe care mamele o au prin rugăciunile lor, jertfele zilnice şi prin comuniune a considerat că acestea pot schimba faţa lumii şi a Bisericii. O datorie a mamelor creştine este aceea de a se ruga zilnic pentru preoţi şi vocaţii sfinte la preoţie, viaţa consacrată şi viaţa de familie. Familiile mamelor şi taţilor care îşi educă copiii după principiile creştine sunt leagăne de vocaţii şi puncte de schimbare a societăţii. A încurajat mamele şi taţii în trăirea zilnică, dincolo de dificultăţi, a vocaţiei creştine. La finalul intervenţiei a mulţumit tuturor celor prezenţi pentru participarea la această comemorare. La sfârşitul Liturghiei a fost făcut un recviem pentru odihna pr. Alois, precum şi pentru toţi credincioşii răposaţi ai parohiei. Întâlnirea s-a încheiat cu o agapă frăţească, moment de cunoaştere, comunicare şi apropiere. Fiecare din cei prezenţi am plecat în comunităţile noastre întăriţi fiind în credinţă, simţind apropierea şi susţinerea celorlalţi, precum şi cu amintirea vie a părintelui Alois care, deşi plecat în Casa Tatălui, ne-a adunat şi ne-a reînsufleţit curajul de a merge mai departe cu credinţă, depăşind dificultăţile vieţii de zi cu zi. (Clementina Ciuraru pentru Ercis.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1, Ultimul acces: 2026-09-24 17:56:52
|
Timp total: 0.05s...
[]:1