Tomos sinodal de proclamare a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Tomos sinodal de proclamare a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec

[2026-08-16]
de Alexandru Boboc

Textul integral al Tomosului sinodal de proclamare a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec, prezentat duminică la Mănăstirea Văratec.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
Preacucernicului cler, preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi mireni din Patriarhia Română,
Har, pace şi bucurie de la Dumnezeu, iar de la Noi, arhiereşti binecuvântări!
Vrednic de toată lauda şi de folos este să cinstim şi să preamărim pe cei ce s-au nevoit şi au bineplăcut lui Dumnezeu. Lăudând şi preamărind pe aleşii Săi, care au câştigat înaintea Lui îndrăznire datorită vieţii lor plină de evlavie şi nevoinţă, pe Dumnezeu Îl cinstim, precum zice Domnul Sfinţilor Apostoli: „Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine” (Luca 10, 16).
Cinstind pe cei ce au strălucit prin vieţuirea lor sfântă şi s-au făcut îndrumători oamenilor prin faptă şi cuvânt, împlinim îndemnul Sfântului Apostol Pavel, care zice: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa” (Evrei 13, 7).
Despre ei, Domnul nostru Iisus Hristos ne spune că, întrucât au ascultat cuvântul Său, s-au făcut „prietenii Lui” (Ioan 15, 14). Pe aceşti sfinţi Biserica îi cinsteşte cu laude şi cu cântări, precum spune Prorocul David, de Dumnezeu insuflat: ,,Eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor” (Psalmul 138, 17). Cu adevărat, sfinţii au împlinit cuvântul şi voia lui Dumnezeu, după cum citim iarăşi în Psalmi: „prin sfinţii de pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei” (Psalmul 15, 3).
Printre aceşti aleşi ai lui Dumnezeu se numără şi Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec. Aceste mari nevoitoare şi iubitoare de Dumnezeu au vieţuit luminate de dragostea lor faţă de Dumnezeu, fiind iubitoare de linişte şi de rugăciune.
Sfânta Cuvioasă Nazaria s-a născut în anul 1697, la Braşov, în familia unui preot venit din Muntenia. S-a căsătorit şi a avut doi copii, un băiat şi o fată. După moartea neaşteptată a soţului şi a celor doi copii, a trecut munţii în Ţara Românească şi a intrat în obştea Schitului Scânteia din judeţul Vrancea, unde a primit, ca rasoforă, numele Natalia.
Mai apoi, la Schitul Bonteşti din judeţul Vrancea, primit tunderea în monahism cu numele Nazaria, aflându-se sub povăţuirea duhovnicească a Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. După adormirea în Domnul a Sfântului Vasile, Sfânta Nazaria a mers în Moldova şi s-a aşezat la sihăstria de maici de la Gura Carpănului, din apropierea Schitului Pocrov. Acolo, Cuvioasa Nazaria a primit tunderea în schima mare din mâinile Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ, duhovnicul şi povăţuitorul ei.
Cu binecuvântarea Sfinţilor Cuvioşi Paisie de la Neamţ şi Iosif de la Văratec, ea a plecat în anul 1779 la Schitul Durău, unde a vieţuit opt ani, fiind numită stareţă a acestui aşezământ monahal. În anul 1788 a fost chemată să fie stareţă a Schitului Văratec, înfiinţat atunci cu binecuvântarea Sfântului Paisie. De asemenea, la dorinţa Mitropolitului Veniamin Costachi, şi el ucenic al Sfântului Paisie, Cuvioasa Nazaria a trimis maici şi a pus rânduială isihastă şi la Mănăstirea Războieni. Prin smerenia şi nevoinţele ei, Sfânta Nazaria a dobândit harisma rugăciunii neîncetate, organizând obştile pe care le-a condus după rânduiala de vieţuire isihastă. A trecut la cele veşnice la vârsta de 117 ani, în ziua de 18 decembrie 1814, fiind înmormântată în pronaosul bisericii mari a Mănăstirii Văratec.
Sfânta Cuvioasa Olimpiada s-a născut în anul 1758 la Iaşi, în familia preotului Mihai, slujitor la Biserica „Sfântul Nicolae” Domnesc din Iaşi, fiind nepoata Episcopului Dosoftei Herescu al Rădăuţilor. La vârsta de 20 de ani s-a căsătorit şi a avut o fiică, dar căsnicia ei a durat doar doi ani şi jumătate, întrucât soţul ei a trecut, pe neaşteptate, la cele veşnice. Dorind să vieţuiască în mănăstire, ea a venit la Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ, care a îndrumat-o spre Mănăstirea Topoliţa.
De acolo, ea a mers la Schitul Durău, unde era stareţă Sfânta Cuvioasă Nazaria, primind tunderea ca rasoforă cu numele Olimpiada. Cu binecuvântarea Mitropolitului Veniamin Costachi al Moldovei şi sub îndrumarea Sfântului Cuvios Paisie de la Neamţ şi a Sfântului Cuvios Iosif de la Văratec, ea a construit Schitul Văratec între anii 1781-1788. Socotindu-se prea tânără pentru a conduce schitul, Cuvioasa Olimpiada a chemat-o la Văratec pe Sfânta Cuvioasă Nazaria.
După adormirea în Domnul a Sfintei Nazaria, în anul 1814, Sfânta Cuvioasă Olimpiada a refuzat stăreţia, însă, la stăruinţa maicilor, ea a primit această ascultare mai târziu, între anii 1822-1828 şi 1834-1842. Sfânta Cuvioasă Olimpiada, ajungând la mare sporire duhovnicească, s-a mutat la Domnul în anul 1842, la vârsta de 85 ani, fiind înmormântată în pridvorul bisericii ctitorite de ea de la Văratec.
Sfânta Cuvioasa Elisabeta (Safta) Brâncoveanu s-a născut la Iaşi în anul 1776, în familia marelui logofăt Teodor Balş şi a soţiei sale Zoe Rosetti. În anul 1791 s-a căsătorit cu marele ban Grigore Brâncoveanu, ultimul urmaş de parte bărbătească din familia Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Neputând avea copii, cei doi au înfiat-o, în anul 1824, pe nepoata de soră a Saftei, Zoe Mavrocordat.
În aprilie 1832, banul Grigore Brâncoveanu a trecut la cele veşnice. Săvârşind multe milostenii în numele soţului ei, băneasa Safta a ridicat şi un spital pentru bolnavii săraci. Acest ansamblu filantropic a primit numele de Aşezămintele Brâncoveneşti, fiind zidit în apropierea Bisericii „Domniţa Bălaşa” din Bucureşti.
După inaugurarea lui în 1838, Safta Brâncoveanu s-a retras la Mănăstirea Văratec, unde şi mama ei se călugărise. Acolo, a primit tunderea în schima mare cu numele Elisabeta. În cei 17 ani de vieţuire monahală, Sfânta Elisabeta a ajutat pe cei care-i cereau sprijinul, a făcut milostenii pentru pomenirea soţului şi pentru cei din neamul ei, a înzestrat biserica mare a Văratecului cu obiecte liturgice, a făcut danii şi altor mănăstiri şi biserici din ţară şi din Sfântul Munte Athos (Mănăstirile Simonos Petras, Xiropotamu, Cutlumuş şi Dionisiu), dar şi Patriarhiei Ierusalimului. Sfânta Cuvioasă Elisabeta a sporit în nevoinţele duhovniceşti, în milostenii şi în rugăciune, adormind întru Domnul la 11 august 1857.
Smerenia Noastră, după consultarea Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, împreună cu toţi ierarhii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privind la vieţuirea plăcută lui Dumnezeu a acestor Sfinte Cuvioase Maici, luând aminte la evlavia lor vrednică de laudă pentru rugăciune şi apărarea dreptei credinţe, şi căutând folosul duhovnicesc al poporului drept-credincios ce poartă numele lui Hristos, urmând Tradiţiei Sfinte a Bisericii Ortodoxe şi chemând în ajutor Harul Preasfintei Treimi,
HOTĂRÂM
Ca, de acum înainte şi în veci, Sfintele Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec, să fie numărate între sfinţii Bisericii şi să fie pomenite cu cântări de laudă în ziua lor de prăznuire, la 16 august în fiecare an, urmând ca acestea să fie înscrise în Sinaxar, în cărţile de cult, precum şi în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
De asemenea, rânduim să se tipărească slujba şi vieţile Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec, să li se picteze icoana, care să fie primită cu toată evlavia de drept-credincioşii creştini, iar chipul lor să fie zugrăvit alături de celelalte sfinte cuvioase de neam român, în bisericile care se vor ridica din temelie sau se vor zugrăvi de acum înainte.
Şi, pentru ca evlavia drept-măritorilor creştini să sporească prin cinstirea şi chemarea în rugăciune a Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec, mai rânduim ca ele să fie şi ocrotitoare a unor biserici noi sau reînnoite.
Pentru deplina statornicire a celor pe care le-am hotărât în chip sinodal şi canonic, am întocmit şi întărim cu semnăturile noastre acest Tomos Sinodal de proclamare a canonizării Sfintelor Cuvioase Nazaria, Olimpiada şi Elisabeta de la Văratec, pe care îl aducem la cunoştinţa preacucernicului cler, a preacuviosului cin monahal şi iubiţilor credincioşi mireni din Patriarhia Română.
Acest Tomos Sinodal de canonizare se proclamă astăzi, 16 august, anul mântuirii 2026, în Sfânta Mănăstire Văratec.
Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu-Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Corinteni 13, 13).
Preşedintele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române
† D a n i e l
Actul a fost semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi de membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 52, Ultimul acces: 2026-09-21 19:57:08