Patriarhul Daniel felicită clerul şi credincioşii români ai Parohiei Boian din Canada pentru reconstrucţia bisericii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel felicită clerul şi credincioşii români ai Parohiei Boian din Canada pentru reconstrucţia bisericii

[2026-08-15]

de Alexandru Boboc

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis sâmbătă un mesaj de felicitare şi binecuvântare cu ocazia sfinţirii Bisericii „Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” a Parohiei Boian, Alberta, Canada.
Lăcaşul de cult al comunităţii a fost reconstruit, după ce în anul 2023, biserica veche de peste un secol a fost distrusă de un incendiu.
„Sfinţirea bisericii din Boian în această mare zi de praznic dobândeşte o semnificaţie duhovnicească deosebită. După încercarea grea prin care a trecut comunitatea în anul 2023, când vechiul lăcaş de rugăciune a fost mistuit de un incendiu, ziua de astăzi este mărturia luminoasă a faptului că din încercare poate izvorî speranţă, din suferinţă poate creşte solidaritatea, iar din pierdere se poate naşte, prin credinţă şi lucrare comună, un nou început”, a transmis Preafericirea Sa.
Părintele Patriarh Daniel a subliniat că noua biserică din Boian nu aparţine numai generaţiei care a reconstruit-o, ea este o punte între generaţii: „Primeşte moştenirea celor care au întemeiat comunitatea cu mai bine de un veac în urmă şi o încredinţează copiilor şi tinerilor de astăzi, pentru ca aceştia să o transmită, la rândul lor, celor care vor veni după ei”.
Mesajul integral:
Credinţă statornică şi comuniune frăţească în lucrarea de rezidire a bisericii din Boian
Înaltpreasfinţiile Voastre,
Preasfinţite Părinte Ioan Casian,
Preacucernice Părinte Gheorghe Petrovan,
Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,
Cu aleasă bucurie duhovnicească şi cu părintească dragoste, adresăm un cuvânt de binecuvântare şi felicitare clerului şi credincioşilor ortodocşi români din Boian, Alberta, Canada, cu prilejul sfinţirii noii bisericii cu hramurile „Adormirea Maicii Domnului şi Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir”, în această zi binecuvântată de 15 august 2026.
Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este pentru întreaga Biserică Ortodoxă prilej de rugăciune, de bucurie şi de întărire în nădejde, deoarece Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Maica Vieţii, este pentru noi icoană a smereniei, a ascultării şi a iubirii jertfelnice, precum şi grabnică ajutătoare şi ocrotitoare a celor aflaţi în suferinţe.
De aceea, sfinţirea bisericii din Boian în această mare zi de praznic dobândeşte o semnificaţie duhovnicească deosebită. După încercarea grea prin care a trecut comunitatea în anul 2023, când vechiul lăcaş de rugăciune a fost mistuit de un incendiu, ziua de astăzi este mărturia luminoasă a faptului că din încercare poate izvorî speranţă, din suferinţă poate creşte solidaritatea, iar din pierdere se poate naşte, prin credinţă şi lucrare comună, un nou început.
Istoria comunităţii ortodoxe româneşti din Boian este, de altfel, o istorie a credinţei statornice şi a jertfelniciei. La sfârşitul secolului al XIX-lea, românii veniţi din Bucovina pe aceste plaiuri îndepărtate au purtat cu ei nu doar dorul după locurile natale, ci mai ales credinţa ortodoxă moştenită de la părinţii şi strămoşii lor. Ajunşi într-o lume nouă, ei au înţeles că, pentru a-şi păstra unitatea şi identitatea, aveau nevoie de un altar în jurul căruia să se adune şi de o biserică în care să îşi boteze copiii, să îşi cunune tinerii, să se roage pentru cei adormiţi şi să transmită generaţiilor următoare credinţa şi valorile lor spirituale.
Astfel, biserica ridicată de primii români stabiliţi în Boian, care a fost binecuvântată în anul 1905, a devenit, vreme de peste un secol, centrul vieţii spirituale a acestei comunităţi. Ea a păstrat în zidurile sale rugăciunile, bucuriile şi lacrimile mai multor generaţii şi a devenit un semn al contribuţiei românilor ortodocşi la istoria şi cultura provinciei Alberta.
De aceea, incendiul din anul 2023 nu a însemnat numai pierderea unei clădiri de o mare valoare istorică, ci şi o rană în trupul memoriei comunitare. Focul care a mistuit vechea biserică nu a putut mistui însă credinţa celor care se rugau în ea, nu a putut şterge memoria înaintaşilor şi nici nu a putut stinge dorinţa comunităţii de a merge mai departe.
Dimpotrivă, această grea încercare a făcut şi mai vizibilă puterea comuniunii şi a solidarităţii creştine. Clerici şi credincioşi, familii, ctitori şi binefăcători, oameni apropiaţi comunităţii din Boian s-au unit în rugăciune şi în lucrare, oferind timp, pricepere, muncă şi sprijin material pentru ca biserica să fie ridicată din nou.
În această lucrare de rezidire înţelegem mai adânc cuvântul Sfântului Apostol Petru, adresat creştinilor: „Şi voi înşivă, ca pietre vii, zidiţi-vă drept casă duhovnicească” (1 Petru 2, 5). Înaintea zidurilor de lemn sau de piatră se află, aşadar, pietrele vii ale Bisericii, adică oamenii care cred, se roagă şi lucrează împreună. Biserica materială a putut fi reconstruită deoarece comunitatea duhovnicească a rămas vie.
În acelaşi timp, reconstruirea bisericii din Boian ne aminteşte de cuvântul Domnului Iisus Hristos: „Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). Dincolo de vicisitudinile istoriei, Biserica îşi continuă lucrarea deoarece temelia ei ultimă nu este una materială, ci este Hristos Domnul, Cel răstignit şi înviat, Care transformă suferinţa în speranţă şi moartea în înviere.
În mod deosebit, sfinţirea acestei biserici ne îndeamnă să privim cu recunoştinţă către generaţiile de români care au păstrat credinţa ortodoxă pe pământ canadian. Biserica a fost pentru românii din diaspora nu doar lăcaş de cult, ci şi casă a comuniunii, şcoală a credinţei şi spaţiu al păstrării identităţii spirituale şi culturale. În jurul Sfântului Altar, românii aflaţi departe de ţară au regăsit, generaţie după generaţie, limba rugăciunii, tradiţiile familiei şi legătura vie cu înaintaşii lor.
De aceea, noua biserică din Boian nu aparţine numai generaţiei care a reconstruit-o. Ea este o punte între generaţii: primeşte moştenirea celor care au întemeiat comunitatea cu mai bine de un veac în urmă şi o încredinţează copiilor şi tinerilor de astăzi, pentru ca aceştia să o transmită, la rândul lor, celor care vor veni după ei.
Ne exprimăm recunoştinţa şi aprecierea noastră faţă de Înaltpreasfinţitul Părinte Iosif, Mitropolitul Ortodox Român al Europei Occidentale şi Meridionale, Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al Celor două Americi, şi Preasfinţitul Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei, pentru dragostea şi responsabilitatea pastorală cu care slujesc comunităţile ortodoxe româneşti din diaspora şi pentru sprijinul acordat credincioşilor în păstrarea şi afirmarea identităţii lor creştine şi româneşti.
Adresăm, de asemenea, cuvinte de aleasă preţuire Preacucernicului Părinte Paroh Gheorghe Petrovan, care, împreună cu credincioşii încredinţaţi spre păstorire, a dus mai departe lucrarea de renaştere a acestei comunităţi, după ce biserica parohială a ars, precum şi slujitorilor sfintelor altare, membrilor comunităţii, ctitorilor şi tuturor binefăcătorilor, care, prin rugăciune, contribuţii materiale, muncă şi dăruire, au sprijinit rezidirea şi înfrumuseţarea acestui sfânt lăcaş.
Lucrarea săvârşită aici ne arată că adevărata putere a unei comunităţi creştine se descoperă mai ales în vreme de încercare, atunci când oamenii nu se risipesc, ci se apropie unii de alţii; nu se lasă biruiţi de descurajare, ci transformă durerea în solidaritate şi speranţa în faptă.
Astăzi, când noul lăcaş este sfinţit şi redat rugăciunii, putem spune că biserica din Boian a renăscut nu numai prin reconstruirea zidurilor sale, ci mai ales prin reînnoirea legăturilor dintre oameni. Ceea ce focul a despărţit de trecut prin pierderea unei zidiri, credinţa a unit din nou printr-o lucrare comună pentru viitor.
Îi îndemnăm îndeosebi pe părinţi şi bunici să îi apropie pe copii şi pe tineri de această biserică, pentru ca noul lăcaş să fie plin nu numai de amintirea celor care au fost, ci şi de glasurile celor care vor continua viaţa comunităţii. Cea mai frumoasă cinstire adusă înaintaşilor este transmiterea către noile generaţii a credinţei pentru care ei au făcut atâtea jertfe.
Ne rugăm Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ocrotitoarea acestei biserici, să ocrotească clerul şi credincioşii comunităţii din Boian, iar Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, să le fie tuturor mijlocitor înaintea Preasfintei Treimi.
Fie ca acest sfânt lăcaş, ridicat din nou prin credinţă, jertfelnicie şi comuniune frăţească, să rămână peste generaţii „casa lui Dumnezeu şi poarta cerului” (Facerea 28, 17), loc al Sfintei Euharistii, al rugăciunii şi al împăcării, al comuniunii şi al speranţei, păstrând vie credinţa ortodoxă şi legătura spirituală dintre românii din Canada şi tradiţia creştină a poporului român.
Cu prilejul acestei zile de aleasă sărbătoare, felicităm pe toţi cei care au contribuit la reconstruirea şi înfrumuseţarea bisericii din Boian şi ne rugăm lui Dumnezeu să le răsplătească osteneala şi dărnicia, dăruindu-le sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, precum şi mult ajutor în toată lucrarea cea bună.
Cu părinteşti binecuvântări,
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 48, Ultimul acces: 2026-09-20 23:50:59

Timp total: 0.03s...

[]:1