Papa Leon: Puritatea sufletului ne conduce pe noi şi pe Maria spre gloria cerului - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Papa Leon: Puritatea sufletului ne conduce pe noi şi pe Maria spre gloria cerului

[2026-08-15]
foto: Vatican Media
În timpul Liturghiei celebrate la Castel Gandolfo cu ocazia Solemnităţii Ridicării la cer a Preasfintei Fecioare Maria, Papa Leon al XIV-lea şi-a exprimat uimirea pentru felul în care Maica Domnului, prin harul lui Dumnezeu, ne călăuzeşte spre cer. Papa a insistat că iubirea este „cea mai frumoasă podoabă a omului”, subliniind că aceasta „ne transfigurează, ne transformă, ne înnobilează şi ne înalţă, făcându-ne uşori, liberi şi apropiaţi de Dumnezeu, chiar şi în mijlocul vicisitudinilor vieţii”. „Puritatea sufletului este cea care, în Maria — ca şi în noi — prin harul lui Dumnezeu, luminează şi transfigurează întreaga persoană, conducându-ne spre gloria cerului”.

Papa Leon al XIV-lea a celebrat Liturghia din 15 august 2026 în parohia Sfântul Toma de Villanova, de la Castel Gandolfo. În omilia sa, a reamintit că Magisteriul Bisericii ne învaţă că Maria, „după ce şi-a încheiat cursul vieţii pământeşti, a fost ridicată cu trupul şi sufletul la slava cerească, şi ne arată, în acest mister, împlinirea harului desăvârşit pe care Dumnezeu i l-a dăruit la Neprihănita ei Zămislire”. De aceea, multe opere de artă sunt inspirate de scena descrisă în pasajul din Apocalips, din prima lectură a zilei: „o Femeie îmbrăcată în soare, cu luna sub picioarele ei”, ceea ce semnifică faptul că în inima Mariei se întâlnesc cerul şi pământul, timpul şi eternitatea.
Aceste opere o înfăţişează ca pe o tânără frumoasă care se înalţă fizic de pe pământ spre cer la sfârşitul vieţii sale pământeşti. La prima vedere, a recunoscut Papa, această imagine pare să contrasteze cu experienţa noastră privind efectele trecerii anilor asupra noastră. „Pe măsură ce îmbătrânim, trupurile noastre nu devin mai agile, ci mai greoaie; pielea noastră nu devine mai fină, ci prezintă semnele bătrâneţii; părul nostru nu capătă culoare şi strălucire, ci devine gri şi apoi alb. Aşadar, ce avem în comun cu frumoasa tânără reprezentată în imaginile din bisericile noastre?” Pontiful a explicat că, pentru a înţelege, trebuie să unim cele două semne: trupul neputrezit al Maicii Domnului şi Inima ei Neprihănită.
„Glorificarea Mariei, trup şi suflet, ne învaţă că adevărata noastră frumuseţe nu constă în ascunderea semnelor îmbătrânirii, ci în revelarea semnelor iubirii care nu se sfârşeşte niciodată şi care sunt chiar imprimate în trupul nostru”. Sfântul Părinte i-a îndemnat astfel pe credincioşi să reexamineze multe dintre standardele estetice, cu caracter predominant hedonist şi consumist, pe care lumea ni le impune. „Aceste standarde riscă să ne prindă în capcana unor aşteptări apăsătoare, determinându-ne să irosim energie preţioasă pe ceea ce nu contează cu adevărat şi nu durează pentru totdeauna”.
Sfântul Părinte a arătat că este uşor să vedem unde se află adevărata frumuseţe şi unde, pe de altă parte, există încă nevoie de convertire, iertare şi vindecare. „Dacă dorim cu adevărat să descoperim şi să cultivăm frumuseţea divină care ne înconjoară şi pentru care am fost creaţi, şi să o împărtăşim cu cei din jurul nostru, trebuie să învăţăm să o vedem atât în ridurile unei persoane în vârstă, cât şi în chipul delicat al unui copil, atât în maturitatea unui adult, cât şi în vivacitatea unui tânăr, atât în hainele şi uneltele de muncă, cât şi în decoraţiunile festive.” Mai mult, „trebuie să ascultăm poveştile de iubire unice pe care fiecare dintre aceste realităţi ni le spune, recunoscând în ele mici licăriri de rai”.
„Iubirea este cea mai frumoasă podoabă a omului: iubirea care ne transfigurează, ne transformă, ne înnobilează şi ne înalţă, făcându-ne uşori, liberi şi apropiaţi de Dumnezeu, chiar şi în mijlocul vicisitudinilor vieţii”. Reflectând asupra misterului Ridicării la cer a Fecioarei Maria, Sfântul Părinte a reamintit că Sfântul Paul al VI-lea spunea că, pentru a-i înţelege semnificaţia, „trebuie să transformăm termenii pe care îi folosim în limbajul pământesc şi temporal în termeni superlativi şi absoluţi […] pentru a ne imagina eternul la scară mică.” A reamintit şi cum Papa Francisc a reflectat asupra întâlnirii dintre infinit şi finit în Maica Domnului: „Maria este aceea care ştie să transforme un grajd pentru animale în casa lui Isus, cu câteva scutece sărace şi un munte de iubire”.
Papa Leon a explicat că miracolul pe care Maria, Fecioara din Nazaret, l-a trăit în „Inima ei Neprihănită, care a condus-o spre slava Cerului, este o întâlnire a extremelor”, aşa cum ea însăşi mărturiseşte în cuvintele inspirate din Magnificat. „În acest cânt, prin expresiile umile ale credinţei sale, Maica Domnului ne vorbeşte în termeni simpli despre taine măreţe: faptul că Dumnezeu s-a făcut om în ea pentru a mântui omenirea, că Cel Veşnic s-a revelat în timp pentru a ne redeschide calea spre veşnicie”. În acelaşi timp, ca „slujitoare smerită”, Sfântul Papă Paul al VI-lea a spus că Maria ne arată micimea în care şi noi îl putem întâlni pe Domnul.
Papa Leon al XVI-lea a spus că nu trebuie să mergem departe pentru a găsi sublimitatea misterului pe care îl celebrăm, ci o putem întâlni oriunde există adevărata caritate. „De exemplu”, o întâlnim „în ochii unui tată şi ai unei mame care se întorc acasă după o zi lungă, obosiţi, dar fericiţi să fie alături de copiii lor” şi „în chipurile bunicilor care, în ciuda durerilor şi a neputinţelor bătrâneţii, sunt plini de o energie neaşteptată atunci când au grijă de nepoţii lor”. O putem vedea şi în angajamentul tinerilor care se străduiesc să crească în moralitate şi sinceritate, gata chiar să meargă împotriva curentului a „ceea ce fac toţi ceilalţi”; şi în munca de zi cu zi a atâtor oameni care, cu credinţă şi dăruire, contribuie la a aduce un strop de cer pe pământ şi pământul mai aproape de cer.
„Iubiţi prieteni, chipul frumos al Maicii Domnului ridicate la cer este unic; el transcende orice reprezentare posibilă şi totuşi, în acelaşi timp, ne este familiar. Chiar în acest moment îi putem vedea chipul în oamenii care ne sunt apropiaţi, precum fraţii şi surorile cu care, în credinţă, împărtăşim jertfa zilnică a vieţilor noastre.” În sfânta ei natură umană, prin harul lui Dumnezeu, „vedem şi propria noastră natură”, şi prin urmare, suntem şi noi „chemaţi să trăim aceeaşi viaţă plină de har pe care a trăit-o ea şi să avem parte de gloria ei”.
Pontiful a amintit că Sf. Augustin, vorbind despre Învierea lui Cristos, i-a îndemnat pe creştinii timpului său să facă din ea busola şi punctul central al vieţilor lor: „Cristos a înviat din morţi pentru ca să nu mai moară niciodată […]. Schimbaţi-vă direcţia, urmaţi lumina! Începeţi să vă ridicaţi chiar din locul în care El a înviat”. Având aceasta în minte, Papa Leon le-a spus credincioşilor să accepte invitaţia sfântului şi să urmeze lumina Domnului Înviat, „schimbând cursul, dacă este necesar”. Şi-a încheiat omilia invitându-i să i se alăture „în a o privi pe Maria, pe care Dumnezeu a încununat-o cu glorie în trup şi suflet şi pe care ne-a dăruit-o ca Mamă, călăuză, însoţitoare în călătoria noastră şi ocrotitoare pe calea spre cer”.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 43, Ultimul acces: 2026-09-21 00:06:19