© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Leon al XIV-lea: Ridicarea la cer a Mariei dezvăluie destinul nostru veşnic[2026-08-15]foto: Vatican MediaPapa Leon al XIV-lea a marcat Solemnitatea Ridicării la cer a Fecioarei Maria invitându-ne să contemplăm destinul nostru ultima: plinătatea vieţii veşnice în Dumnezeu. Adresându-se pelerinilor adunaţi la Castel Gandolfo cu ocazia rugăciunii Angelus de la amiază, sâmbătă, 15 august 2026, Papa a spus că este o sărbătoare de mare importanţă atât pentru teologia catolică, cât şi pentru devoţiunea populară. A reflectat asupra celor două moduri principale în care artiştii au reprezentat de-a lungul secolelor misterul Ridicării la cer a Mariei. Iată alocuţiunea papală. Iubiţi fraţi şi surori, Astăzi celebrăm solemnitatea Ridicării la cer a Preasfintei Fecioare Maria. O sărbătoare de mare importanţă, atât pentru teologia catolică, cât şi pentru pietatea populară; într-adevăr, este o sărbătoare foarte îndrăgită în atâtea comunităţi, mai ales acolo unde catedrala sau biserica parohială este dedicată Fecioarei Maria ridicată la cer. Pentru a contempla acest mister al credinţei, ne putem referi la cele două modele iconografice cu care, de-a lungul secolelor, artiştii l-au reprezentat. Primul, cel mai vechi, care a fost singurul timp de aproape un mileniu, este cel al „adormirii” Maicii Domnului: ea apare întinsă pe un catafalc, adormită în moarte; în jur se află apostolii care o venerează, emoţionaţi în rugăciune; în centru, în picioare, se află Isus cel înviat, care ţine în braţe sufletul Mariei, ca pe o pruncă abia născută. El a venit pentru a o duce cu Sine în slava lui Dumnezeu, „în cer”, aşa cum spunem noi simbolic. De fapt, Domnul a împlinit pentru Maica Sa ceea ce a promis tuturor prietenilor Săi: „după ce mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, voi veni din nou şi vă voi lua la Mine” (Ioan 14,3). Acest prim model scoate în evidenţă adevărul central: Cristos cel mort şi înviat este Cel care ne conduce spre ţelul pentru care suntem destinaţi dintotdeauna, viaţa veşnică. Este ceea ce generaţii şi generaţii de credincioşi au contemplat rugându-se în faţa icoanelor Adormirii Maicii Domnului şi ceea ce se poate admira la Roma, în marele mozaic al absidei Bazilicii Santa Maria Maggiore. Iconografia mai recentă, dezvoltată ulterior în Occident, ne-o arată în schimb pe Fecioara Maria în cer, învăluită în lumină, adesea înconjurată de îngeri şi sfinţi. Aici, în centru, se află trupul glorificat al Fecioarei, în concordanţă cu ceea ce citim în Cartea Apocalipsului: „Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap, o coroană de douăsprezece stele” (Apocalips 12,1). Unii artişti au combinat cele două scheme, reprezentând-o în partea de sus pe Fecioara glorioasă şi în partea de jos mormântul ei gol, adesea plin de flori multicolore, şi pe apostoli cu privirea îndreptată spre ea, în cer. Acest al doilea model evidenţiază adevărul că Maria a fost ridicată la cer cu trupul şi sufletul, adică în integritatea persoanei sale. Acea femeie care, pe pământ, i-a dat trup şi sânge Cuvântului întrupat şi l-a urmat până la unirea perfectă în jertfa iubirii, a fost atrasă de El pentru totdeauna în slavă. Astfel, şi această iconografie ne permite să contemplăm destinul nostru final. Plinătatea vieţii, pe care astăzi o admirăm cu bucurie în Maria, ne aşteaptă şi pe noi, la sfârşitul timpurilor, când, aşa cum spune Sfântul Paul, Cristos cel înviat „va schimba trupul umilinţei noastre, făcându-l asemănător cu trupul gloriei Sale” (Filipeni 3,21), îmbrăcând ceea ce este coruptibil cu incoruptibilitate şi ceea ce este muritor cu nemurire (cf. 1Corinteni 15,54). Atunci, cu trupul nostru transformat de iubirea Răscumpărătorului, vom trăi veşnic, în sărbătoarea fără sfârşit. Să-l lăudăm pe Domnul, care a făcut lucruri mari în Preasfânta Maică a Sa şi a noastră! După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele: Iubiţi fraţi şi surori, Preasfânta Fecioară Maria, ridicată în slava cerului, este pentru întreg poporul lui Dumnezeu un semn de speranţă şi de mângâiere. De aceea, astăzi doresc să invoc mijlocirea ei maternă în numele acelor comunităţi care au nevoie în mod deosebit de a fi mângâiate şi de a continua să spere. Mă gândesc la fraţii şi surorile din Ţara Sfântă, care este prin excelenţă şi Ţara Mariei. Mă gândesc la poporul ucrainean şi la poporul rus, amândouă legate prin devoţiune filială de Maica Sfântă a lui Dumnezeu. Mă gândesc la creştinii care suferă din cauza discriminării sau chiar a persecuţiei. În aceste zile continui să mă rog pentru populaţiile columbiene care suferă din cauza cutremurului. Mă unesc cu aceste comunităţi şi cu toţi cei care trăiesc în contexte dificile şi, împreună cu ei, invoc: „Sfântă Marie, roagă-te pentru noi!” Vă adresez salutul meu tuturor, credincioşilor din Castel Gandolfo şi pelerinilor veniţi din Italia şi din alte ţări. Vă mulţumesc pentru prezenţa voastră, vă mulţumesc pentru rugăciunile voastre! Vă doresc tuturor să puteţi trăi un moment de odihnă, pentru a vă reface trupul şi spiritul, chiar şi prin câteva lecturi bune şi în contact cu natura. Sărbătoare frumoasă astăzi şi ne vedem mâine! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 49, Ultimul acces: 2026-09-23 20:46:21
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
