Hramul Sanctuarului Eparhial „Adormirea Maicii Domnului” din Oradea[2026-08-17]foto: EGCO.ro / Eugen IvuţDe sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, sute de credincioşi a participat sâmbătă, 15 august 2026, la Sanctuarul Eparhial „Adormirea Maicii Domnului” din Oradea, la celebrarea hramului, în acest an cu o semnificaţie aparte, în Anul Jubiliar Franciscan, la 800 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Francisc de Assisi. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa Virgil Bercea, Episcopul Greco-Catolic de Oradea a celebrat Sfânta Liturghie Arhierească alături de fraţii călugări franciscani din Oradea (OFMConv), un numeros sobor de preoţi şi arhidiaconi, în prezenţa Excelenţei Sale George Bologan, ambasadorul României pe lângă Sfântul Scaun şi Ordinul Suveran de Malta. Sărbătoarea s-a încheiat cu tradiţionala procesiune cu statuia Sfintei Fecioare Maria în jurul bisericii, urmată de binecuvântarea finală, primită de credincioşi pe treptele sanctuarului. „Venim, o Preacurată, să-ţi aducem o floare” – de la aceste cuvinte ale cântării mariane a pornit predica Preasfinţiei Sale Virgil Bercea, care a numit darul adus de fiecare pelerin Maicii Domnului „floarea sufletului nostru”: „Floarea cea mai preţioasă pe care o aducem astăzi Maicii Domnului, făcând acest pelerinaj la mănăstirea care îi poartă numele, este floarea sufletului nostru. Şi o punem pe altar.” Pornind de la Evanghelia Mariei şi a Martei (Lc 10,38-42;11,27-28) şi de la cuvintele lui Isus – „Maria şi-a ales partea cea bună” -, PS Virgil a aşezat întreaga sărbătoare sub semnul unei alegeri care traversează viaţa Maicii Domnului şi care rămâne, deopotrivă, chemarea fiecărui creştin. Maria a ales partea cea bună la Buna Vestire, atunci când a avut curajul să spună „Iată roaba Domnului”; a ales-o la Betleem, dăruindu-l lumii pe Cristos; la Cana Galileii, când a spus „Faceţi ceea ce vă va spune”; a ales-o păstrând în inimă lucrurile pe care poate nu le înţelegea şi, mai ales, pe Golgota, rămânând alături de Fiul ei până la capăt. „Maica Sfântă a ascultat Cuvântul, l-a purtat în trupul său, a primit cu credinţă tot ceea ce Domnul i-a dăruit, a ascultat şi l-a păstrat. A trăit Cuvântul”, a spus Preasfinţia Sa. Păstorul locului a apropiat apoi viaţa Mariei de normalitatea existenţei fiecăruia dintre noi. O viaţă simplă, trăită în familie, cu griji, singurătăţi, dureri şi cruce, dar în care alegerea binelui rămâne posibilă în fiecare zi. „Fiecare dintre noi muncim, fiecare dintre noi ne mai lovim câteodată de câte o boală, fiecare dintre noi avem grija familiei, a pruncilor, fiecare dintre noi ne trăim, adesea, singurătăţile noastre. […] Aşa a fost şi Maria: într-o familie, cu problemele, cu singurătăţile ei, cu crucea ei, cu durerile ei – şi totuşi a ales partea cea bună.” Alegerea aceasta, a subliniat Preasfinţitul Virgil, nu se face prin gesturi spectaculoase, ci în lucrurile mici care schimbă o zi şi uneori chiar o viaţă: să ştim să ne iertăm, să ne împăcăm, să ne rugăm pentru cei de lângă noi, pentru cei bolnavi sau pentru cei pe care nu îi înţelegem, să nu trecem nepăsători pe lângă nimeni. „Probabil că nu avem ce să le dăruim, dar un cuvânt bun, o vorbă bună, un surâs putem să-l oferim oricui.” În lumina Apostolului zilei (Fil 2,5-11), predica a continuat cu imaginea lui Cristos care „S-a golit pe Sine”, a luat chip de slujitor şi S-a smerit, devenind astfel modelul unei logici care răstoarnă măsurile lumii: coborârea devine înălţare, iar crucea deschide drumul Învierii. „Nu uitaţi, dragilor, că întotdeauna o coborâre înseamnă, de fapt, o înălţare. […] Atunci când există o cruce, aşa cum a avut-o Domnul, după cruce urmează învierea, în viaţa fiecăruia dintre noi.” În mod firesc, în acest An Jubiliar Franciscan, privirea s-a îndreptat şi spre Sfântul Francisc de Assisi. La fel ca Maria, şi el „şi-a ales partea cea bună”: s-a golit pe sine, s-a făcut sărac asemenea lui Cristos, a ales smerenia, slujirea şi Evanghelia trăită fără podoabe. „Care a fost drumul lui Cristos? Smerenie, slujire, ascultare, cruce şi iubire. Care a fost drumul Maicii Domnului? Ascultare, credinţă, păstrarea Cuvântului. Care a fost drumul Sfântului Francisc? Evanghelia trăită simplu, sărăcia, pacea.” De aici, mesajul central al sărbătorii Adormirii Maicii Domnului, hram al locului: ceea ce este dăruit cu adevărat nu se pierde. „Viaţa dăruită nu se pierde. Iubirea dăruită cu adevărat nu se pierde. Rugăciunea făcută din suflet nu se pierde. Binele făcut nu se pierde. Lacrimile pe care le oferim lui Dumnezeu din suflet nu se pierd. Drumul care duce la cer nu se pierde.” La începutul cuvântului de învăţătură, Episcopul greco-catolic de Oradea i-a mulţumit în mod deosebit pr. Narcis Laslău (OFMConv.), care, în cele două săptămâni ale Postului Sfintei Marii, a susţinut zilnic meditaţiile din timpul Paraclisului Maicii Domnului, dedicate Maicii Domnului şi Sfântului Francisc. Totodată, PS Virgil a amintit că în urmă cu exact 25 de ani, în acest Sanctuar, erau hirotoniţi patru preoţi: pr. Sorin Crăciun, pr. Daniel Vereş, pr. Vasile Buda şi pr. Doru Popovici, director Radio Maria România şi Maria TV România, prezenţi la celebrarea din acest an. „Le mulţumim pentru tot ce au făcut în aceşti 25 de ani şi sunt convins că, în fiecare zi, au pus pe altar floarea sufletului lor”, a spus Ierarhul. La finalul celebrării, pr. Augustin Budău OFMConv, custodele Sanctuarului, a adresat un cuvânt de mulţumire Preasfinţiei Sale Virgil Bercea pentru prezenţa sa, an de an, în mijlocul comunităţii, pr. Mihai Vătămănelu, Vicar general al Eparhiei de Oradea, preoţilor concelebranţi, credincioşilor şi tuturor celor care au făcut posibilă sărbătoarea hramului. Mai presus de toate, mulţumirea s-a îndreptat către Dumnezeu: „Îi mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat o Mamă: Dumnezeu – Tatăl, Isus – fratele şi Mântuitorul nostru, Maria – mama noastră.” Pr. Augustin a mulţumit în mod deosebit pr. Narcis Laslău, Excelenţei Sale George Bologan, corului, curatorilor, voluntarilor, enoriaşilor, ascultătorilor Radio Maria şi telespectatorilor Maria TV – posturi care au transmis celebrările acestor zile de sărbătoare, adresându-se tuturor ca „poporului iubit al lui Dumnezeu”. După Sfânta Liturghie, statuia Sfintei Fecioare Maria a fost purtată în procesiune în jurul bisericii, iar credincioşii au însoţit-o în rugăciune şi cântări mariane. Pe treptele sanctuarului, PS Virgil a oferit binecuvântarea finală, încheind astfel zilele de rugăciune care au pregătit sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Potrivit unei frumoase obişnuinţe a hramului, comuniunea a continuat apoi în jurul mesei, toţi cei prezenţi primind sarmale şi cozonac. Iar întrebarea pe care păstorul Eparhiei de Oradea a lăsat-o la final rămâne, poate, şi întrebarea acestei sărbători: ce ducem cu noi după ce plecăm de la Maica Domnului? „Duceţi cu Dvs pacea pe care o luăm de la Sfântul Francisc. Să duceţi cu voi cuvântul bun, în orice moment. Să duceţi cu Dvs iertarea şi speranţa. Să-L duceţi cu voi pe Cristos în lume. Tuturor, o sărbătoare binecuvântată!” (Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Mihaela Caba-Madarasi) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 60, Ultimul acces: 2026-09-23 17:25:17
|
Timp total: 0.03s...
[]:1