Românce în istorie: Anastasia Popescu, profesoara care a luptat pentru reintroducerea orei de Religie în şcoală[2026-08-14]de Cristian DamianÎn urmă cu 31 de ani trecea la Domnul Anastasia Popescu, una dintre personalităţile marcante ale pedagogiei româneşti. Şi-a dedicat viaţa educaţiei şi formării creştine a copiilor, continuându-şi vocaţia inclusiv în anii regimului comunist. După 1989, s-a implicat activ în demersurile pentru reintroducerea Religiei în învăţământ. S-a născut în data de 14 iunie 1911, în comuna Costeşti, judeţul Argeş, într-o familie în care educaţia creştină a ocupat un loc important, mama sa, Elena, fiind fiică de preot. Interesul pentru studiu s-a manifestat încă din copilărie. După absolvirea liceului, în 1929, a urmat cursurile Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, pregătindu-se pentru o carieră în domeniul educaţiei religioase. A predat la Liceul Regina Maria din Silistra, la Liceul de fete din Bistriţa, iar, în 1936, a fost numită profesoară la Şcoala Iulia Haşdeu din Bucureşti. Conform propriilor mărturisiri, pentru Anastasia Popescu pedagogii care i-au marcat viaţa au fost învăţătorul Marin Piţigoi, precum şi părintele Ioan Imbroane, alături de mari profesori, ca Simion Mehedinţi, ori Dimitrie Gusti. Credinţa în anii prigoanei Prof. Anastasia Popescu în anii de început ai vocaţiei sale pedagogice. Sursa foto: Mărturisitorii.ro A activat la catedră timp de 14 ani, până în 1948, când ora de Religie a dispărut din programele de studiu. A predat, o vreme, alte discipline, apoi a fost nevoită să se retragă din învăţământ, dar s-a preocupat îndeaproape de creşterea şi educarea celor doi copii ai săi. Îndepărtarea din şcoală nu a însemnat însă renunţarea la vocaţia sa. În anii care au urmat, Anastasia Popescu s-a dedicat sprijinirii celor aflaţi în nevoie şi a continuat să păstreze vie preocuparea pentru educaţia creştină. În martie 1951, autorităţile comuniste au deschis un dosar pe numele ei, iar Anastasia Popescu a intrat în atenţia organelor de Securitate. Supravegherea şi interogatoriile au continuat vreme de aproape patru decenii, până în noiembrie 1989. Biografia sa din perioada comunistă vorbeşte despre perseverenţa unei femei care nu şi-a abandonat convingerile şi vocaţia pedagogică în faţa presiunilor regimului. La 78 de ani, din nou la catedră Prof. Anastasia Popescu alături de copii. Sursă foto: Marturisitorii.ro Schimbarea regimului politic din 1989 i-a oferit posibilitatea de a reveni la activitatea pentru care se pregătise întreaga viaţă. Avea 78 de ani, însă vârsta nu a împiedicat-o să se implice în procesul de reintroducere a Religiei în şcoală. A redactat „Abecedarul micului creştin” şi a revenit la catedră, predând la Şcoala „Elena Văcărescu” din Bucureşti. Ulterior, a lucrat la Grădiniţa Fundaţiei „Preasfânta Fecioară Maria”, unde a pus bazele unui model educaţional care avea să fie continuat prin înfiinţarea Liceului Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”. În aceeaşi perioadă, a susţinut conferinţe la Bucureşti, Cluj, Sibiu şi Braşov, a participat la emisiuni cu tematică religioasă şi s-a implicat în comisiile care au lucrat la elaborarea programei pentru predarea Religiei în şcoli. Experienţa acumulată de-a lungul deceniilor a fost sintetizată de Anastasia Popescu în volumul „Cum să-i învăţăm pe copii religia”, publicat în 1995 sub forma unui interviu-confesiune. Cartea reuneşte reflecţii asupra educaţiei religioase, dar şi principii de pedagogie şi didactică, punând accent pe modul în care copilul poate fi apropiat de credinţă printr-o educaţie adaptată vârstei şi nevoilor sale. Concepţia sa pedagogică a depăşit astfel simpla transmitere de informaţii religioase. Pentru Anastasia Popescu, educaţia avea ca finalitate şi formarea caracterului, cultivarea responsabilităţii şi apropierea copilului de valorile creştine. „Mama Sica”, între şcoală şi Biserică „Mama Sica” alături de Maica Alexandra, principesă a României devenită monahie în exil. Sursa foto: Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” Pentru generaţiile de copii cu care a lucrat, Anastasia Popescu a rămas cunoscută drept „Mama Sica”, nume care reflectă relaţia apropiată pe care a construit-o cu elevii săi. Patriarhul Teoctist i-a acordat Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincţie a Bisericii Ortodoxe Române, iar Anastasia Popescu a primit şi dreptul de a predica în biserică. În rândul femeilor din Biserică, această onoare fusese acordată anterior Olgăi Greceanu. A trecut la cele veşnice în 1995, cu o zi înainte de praznicul Adormirii Maicii Domnului. A fost condusă pe ultimul drum de elevi şi profesori cărora le fusese dascăl şi formator. Moştenirea sa pedagogică este continuată astăzi de Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu”, care îi poartă numele şi urmăreşte să păstreze în educaţie principiile pentru care a lucrat întreaga sa viaţă. Prin activitatea sa, Anastasia Popescu rămâne un exemplu de statornicie în credinţă şi fidelitate faţă de vocaţia pedagogică, demonstrând că o perioadă de prigoană nu poate anula o chemare atunci când aceasta este asumată cu perseverenţă. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 178, Ultimul acces: 2026-09-24 04:16:14
|
Timp total: 0.03s...
[]:1