Papa la Assisi: Să construim o civilizaţie a iubirii, nu a diviziunii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Papa la Assisi: Să construim o civilizaţie a iubirii, nu a diviziunii

[2026-08-06]

foto: Vatican Media
Cum poate fi pusă în practică astăzi moştenirea spirituală a Sf. Francisc de Assisi? Cum putem adopta un spirit de slujire şi de primire într-o lume din ce în ce mai marcată de opresiune şi consumism? Şi cum putem continua să avem încredere într-o Biserică ce este ea însăşi marcată de crize şi contradicţii?

Acestea au fost câteva dintre întrebările adresate Papei joi, 6 august, de către trei tineri, care au dat glas preocupărilor împărtăşite nu doar de propria lor generaţie, ci şi de multe altele. Sfântul Părinte a ales să-şi înceapă vizita pastorală în oraşul umbrian Assisi printr-o întâlnire cu tinerii la Santa Maria degli Angeli. Răspunzând pe larg la fiecare dintre întrebările lor, el a reiterat câteva principii-cheie: religia nu trebuie niciodată exploatată în scopuri politice, iar conducerea trebuie să fie eliberatoare, responsabilă şi incluzivă.
Împotriva curentului: vindecarea amintirilor şi promovarea reconcilierii
Karolina, din Zagreb, a fost prima care a luat cuvântul. Ea a întrebat cum pot oamenii să rămână discipoli autentici ai lui Cristos şi să împărtăşească o credinţă vie care să nu rămână limitată la zidurile bisericii. Ca răspuns, Papa a revenit la tema războiului, amintind că tânăra provine „dintr-o regiune a Europei care a trăit războiul cu doar treizeci de ani în urmă, precum şi periculoasa împletire dintre apartenenţa religioasă şi naţionalism”.
Angajamentul de lungă durată al franciscanilor faţă de dialog în regiune, a remarcat el, i-a ajutat pe catolici, pe creştinii ortodocşi şi pe musulmani să trăiască împreună în pace. Aceasta, a spus Sfântul Părinte, este calea care trebuie urmată în continuare. „Astăzi, a fi fideli acestei tradiţii a apropierii înseamnă a merge împotriva curentului, a lucra pentru vindecarea amintirilor şi a promova reconcilierea. Creştinii vor fi din ce în ce mai chemaţi să devină făcători de pace în societăţi tentate să exploateze religia în conflictele dintre identităţi diferite.”
Dezinformarea şi prejudecăţile creează teamă; Cristos deschide inima
A trăi ca fii şi fiice spirituale ale Sf. Francisc de Assisi, a subliniat Papa, înseamnă a înţelege adevăratul sens al radicalismului evanghelic. Acesta „este opusul fundamentalismului: nu ne face orbi şi violenţi, ci sensibili şi atenţi, urmându-l mereu pe Isus şi, prin urmare, smeriţi şi primitori faţă de toţi. Nu este uşor, dar aduce o mare bucurie.”
A urma această cale, a sugerat el, înseamnă uneori să facem alegeri incomode sau demodate, rezistând în acelaşi timp oricărei încercări de manipulare. „A da mărturie despre Cristos rămâne, aşadar, atât fascinant, cât şi exigent, deoarece ne deschide mintea şi inima dincolo de graniţele artificiale – adică dincolo de temerile create de dezinformare şi de zidurile prejudecăţilor.”
Tehnologia ne face să uităm cum să fim împreună
Pontiful a reflectat apoi asupra ideii Sf. Francisc că sărăcia poate apropia oamenii, chiar şi atunci când par departe unii de alţii. A reamintit ce înseamnă să fii Biserică: o casă deschisă tuturor, o comunitate care ascultă şi trăieşte bucuria fraternităţii. Este, de asemenea, un loc în care oamenii redescoperă realitatea fizică a faptului de a fi împreună, dincolo de lumea virtuală, şi valoarea tăcerii, care „este opusul războiului, cu violenţa, strigătele şi cruzimea lui”.
„Dragi tineri, cât de frumos este să fim împreună şi să «vorbim despre Dumnezeu» şi, în lumina Sa, despre viaţa însăşi, în toată frumuseţea, misterul şi seriozitatea ei!” „Daţi mărturie despre acest mod de a trăi oriunde v-aţi duce, mai ales într-o epocă în care tehnologia ne face să uităm cum să fim împreună ca oameni de carne şi oase.”
A-ţi asuma un angajament pe viaţă este un act revoluţionar
Giovanni, din Bologna, l-a întrebat pe Papă cum este posibil să-i oferi un „da” din toată inima lui Dumnezeu într-o lume care adesea găseşte dificil să privească dincolo de viitorul imediat sau spre eternitate. A întrebat, de asemenea, ce l-a ajutat pe Robert Prevost de-a lungul propriului său parcurs vocaţional. „A face o alegere definitivă este poate cel mai revoluţionar act”, a răspuns Papa. Problema de astăzi, a continuat, constă într-o „înţelegere uneori confuză a libertăţii”, care poate alimenta iluzia „că problemele pot fi rezolvate fugind, trădându-i pe ceilalţi sau făcând doar câţiva paşi pe căi în continuă schimbare, fără a ajunge vreodată departe”.
Pontiful a avertizat că această căutare constantă de noi experienţe, relaţii şi bunuri materiale indică adesea o goliciune interioară. Ea poate chiar să-i determine pe oameni să-i trateze pe ceilalţi ca pe nişte mărfuri. Adevărata iubire, a spus el, este cu totul altceva. „A decide pentru totdeauna nu ne închide într-o cuşcă, ci ne deschide către un dinamism mai mare. Iubirea este un exod, un drum de descoperit, o călătorie pe care Dumnezeu o întreprinde alături de noi. Acesta este adevăratul sens al fiecărei vocaţii.”
A spune „da” pentru a deveni Papă
Stimulat de întrebarea lui Giovanni, Papa Leon a oferit o privire asupra propriului său parcurs personal. A explicat că deciziile trebuie reînnoite în fiecare zi şi că o vocaţie este „o călătorie de mântuire şi vindecare”. Aceasta necesită un angajament zilnic şi o vigilenţă constantă împotriva modului în care păcatul poate întuneca judecata unei persoane.
„Din experienţa mea, pot spune că Domnul nu m-a lăsat niciodată singur. M-a însoţit mereu, oferindu-mi şi oameni alături de care să merg. În vocaţia mea de preot, de membru al comunităţii augustiniene şi de misionar, am găsit o lumină care m-a călăuzit până în ziua de azi, până când a trebuit să spun «da» unei chemări foarte speciale: aceea de a fi Papă.”
Zidurile invizibile care ne despart oraşele
Luigi, un tânăr de 22 de ani din Sicilia, a pus o întrebare despre ascultarea faţă de Succesorul lui Petru, mai ales atunci când aceasta pare dificilă sau când apar scandaluri în cadrul Bisericii. Cum, a întrebat el, pot oamenii să rămână în „această Iubire tămăduitoare”? Papa Leon al XIV-lea a subliniat că unitatea este aproape de inima lui Isus. Sfântul Părinte, care a făcut din unitate tema devizei sale episcopale, a descris-o ca fiind ceva „revoluţionar”. În ciuda eşecurilor şi rănilor Bisericii, a spus el, o astfel de unitate rămâne atât posibilă, cât şi vizibilă.
„În jurul lui Isus, bărbaţi şi femei care altfel nu s-ar fi întâlnit niciodată sau nu ar fi petrecut timp împreună devin fraţi şi surori. Când această minune a Bisericii continuă să se întâmple, mulţumită lui Dumnezeu, ea rămâne uimitoare chiar şi astăzi în oraşele noastre, care sunt pline de ziduri invizibile ce separă oamenii unii de alţii. Câte forme de discriminare şi inegalitate s-ar putea încheia imediat odată ce ne recunoaştem unii pe alţii ca fraţi şi surori!”
Puterea lui Isus nu umileşte, ci înalţă
Răspunsul Papei a răsturnat logica lumii, făcând ecou cuvintelor din Magnificat. Adevărata putere, a explicat el, nu se măsoară prin capacitatea unei persoane de a se concentra asupra sinelui, ci prin disponibilitatea sa de a-i sluji pe ceilalţi cu smerenie. „Nu a lua, ci a primi; nu a păstra, ci a dărui înapoi: aceasta este viaţa lui Dumnezeu, care vindecă Biserica şi o face un popor liber, un loc unde oamenii pot respira şi găsi mântuirea.” Dorinţa lui Isus pentru Biserică este clară, a concluzionat el: ea trebuie să devină Trupul Său şi să-i reveleze viaţa. Aceasta înseamnă a-i urma exemplul şi a exercita un alt fel de putere – una care nu umileşte, ci îi înalţă pe ceilalţi.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 90, Ultimul acces: 2026-10-01 21:09:32

Timp total: 0.05s...

[]:1