Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia trecea la Domnul în urmă cu 85 de ani[2026-08-07]de Cristian DamianVineri s-au împlinit 85 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, unul dintre cei mai reprezentativi clerici din provincie în perioada interbelică. S-a născut în data de 14 aprilie 1861 în localitatea Lozova, judeţul Lăpuşna (azi în Republica Moldova), într-o familie de preot. După absolvirea Seminarului Teologic din Chişinău, a fost pentru scurt timp ca pedagog, iar apoi a fost numit paroh al bisericii cu hramul Sfântul Cneaz Alexandru Nevski din Călăraşi-Sat. Hirotonit diacon în ianuarie 1886 şi preot la începutul lunii februarie a aceluiaşi an, a slujit neîntrerupt timp de 54 de ani în aceeaşi parohie. Împreună cu soţia sa, Elena, a crescut doi copii înfiaţi, Vsevolod şi Margareta. În perioada 1917–1918, Congresul Eparhial de la Chişinău l-a desemnat reprezentant al Bisericii în Sfatul Ţării, organismul legislativ care a hotărât destinul Basarabiei. În 27 martie 1918, s-a numărat printre cei care au votat unirea Basarabiei cu România. După înfăptuirea Marii Uniri, a făcut parte din Comitetul de unificare al Bisericilor din România Mare, contribuind la integrarea vieţii bisericeşti din provinciile unite. Alături de oameni în timpul ocupaţiei sovietice După anexarea Basarabiei de către Uniunea Sovietică, în iunie 1940, a ales să rămână în mijlocul comunităţii pe care o păstorea, deşi familia sa s-a refugiat peste Prut. În data de 31 august 1940, în timp ce săvârşea Sfânta Liturghie în biserica din Călăraşi, agenţii NKVD au venit să îl aresteze. Preotul a cerut să i se îngăduie să termine slujba, după care s-a prezentat de bunăvoie în faţa autorităţilor. Anchetat pentru pretinsă activitate contrarevoluţionară, a mărturisit că nu împărtăşea ideologia bolşevică şi că românii din Basarabia fuseseră lipsiţi, înainte de Unire, de dreptul de a-şi folosi limba maternă în şcoală şi în cult. În timpul detenţiei a fost supus unor torturi fizice şi psihice. În iunie 1941 a fost deportat în închisoarea din Kazan (azi în Federaţia Rusă). Slăbit de suferinţele îndurate în timpul anchetei, a trecut la Domnul în data de 7 august 1941, la vârsta de 80 de ani. A fost cinstit de Biserică drept martir al lui Hristos, fiind canonizat în anul 2024 de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Proclamarea generală a canonizării a avut loc în ziua de 4 februarie 2025, cu prilejul Centenarului Patriarhiei Române, iar proclamarea locală s-a desfăşurat în 3 august 2025, la Chişinău. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 121, Ultimul acces: 2026-10-02 02:41:50
|
Timp total: 0.07s...
[]:1