Românce în istorie: Monahia Olga Gologan a fost ca o mamă pentru sute de copii orfani

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Românce în istorie: Monahia Olga Gologan a fost ca o mamă pentru sute de copii orfani

[2026-07-30]

de Mihail Pătrăşcanu

Se împlinesc 55 de ani de la trecerea la Domnul a monahiei Olga Gologan, care a devenit o adevărată mamă pentru sute de copii orfani pe care i-a îngrijit şi educat la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea.
Monahia Olga Gologan s-a născut în data de 23 mai 1889, în judeţul Ialomiţa. La vârsta de şapte ani a intrat ca novice în obştea Mănăstirii Ţigăneşti de lângă Bucureşti, unde s-a aflat sub ocrotirea mătuşii sale, monahia Epiharia Moisescu, care conducea Leagănul de copii orfani „Sfânta Ecaterina” din Bucureşti, aşezământ patronat de Regina Elisabeta şi aflat în apropierea Bisericii Caşin.
Bursieră la Sorbonna
Monahia Olga, pe numele de botez Elena Gologan, şi sora sa, Eugenia, au urmat şcoala primară la Săcele, cursurile secundare la Braşov şi Şcoala Normală de Fete din Cluj. Cele două au primit apoi, prin grija Reginei Elisabeta, burse de studiu la Universitatea Sorbona din Paris.
După încheierea studiilor, s-au întors în ţară şi au ales viaţa monahală, pentru a o sprijini pe mătuşa lor în activitatea educaţională şi filantropică. Elena a primit numele Olga, iar sora sa, Eugenia, numele Teodosia.
Maica Olga a fost călugărită în anul 1911, în paraclisul regal, în prezenţa unor membri ai familiei imperiale ruse aflaţi în vizită în România. Numele i-a fost dat în cinstea Sfintei Olga, bunica Sfântului Vladimir, cel care a încreştinat poporul rus.
După întoarcerea din Franţa, monahia Olga a devenit educatoare la Leagănul „Sfânta Ecaterina”, iar apoi s-a implicat în activitatea Societăţii „Acoperământul Maicii Domnului”, continuatoarea aşezământului destinat copiilor orfani.
Sistem de ocrotire şi îngrijire a copiilor orfani
Leagănul de copii a fost mutat din Bucureşti la Mănăstirea Bistriţa din judeţul Vâlcea, împreună cu aproximativ 280 de copii abandonaţi sau rămaşi fără ocrotire. Aici, instituţia a primit o nouă formă de organizare, sub numele de Societatea „Acoperământul Maicii Domnului”.
Potrivit mărturiilor păstrate, în momentul sosirii la Bistriţa, maicile şi copiii au găsit mănăstirea într-o stare dificilă. Una dintre monahiile care au însoţit-o pe maica Olga îşi amintea că au fost nevoite să îşi facă loc prin iarba foarte înaltă din curte pentru a ajunge în biserică şi a se închina la moaştele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul.
Vechea lavră de călugări a fost transformată astfel într-o mănăstire de maici, iar în jurul obştii s-a dezvoltat un amplu sistem de ocrotire şi educare a copiilor. Au fost organizate un orfelinat, o grădiniţă, o şcoală elementară, un liceu teoretic, un liceu industrial, o şcoală de meserii pentru băieţi şi o şcoală superioară de menaj pentru fete.
Monahiile erau profesoare
Copiii erau îndrumaţi în funcţie de aptitudinile lor şi puteau învăţa meserii precum croitoria, confecţionarea obiectelor de artizanat, cizmăria sau arta culinară. Scopul era ca fiecare elev să dobândească o calificare şi să poată duce o viaţă independentă după încheierea studiilor.
Personalul didactic era format iniţial din profesorii care activaseră la Bucureşti şi care au acceptat să se mute la Bistriţa. Maica Olga preda limbile română, franceză, latină şi greacă, iar sora sa, monahia Teodosia, preda matematica şi astronomia.
În anul 1932, întregul corp profesoral al liceelor era alcătuit din monahii, cu excepţia profesorului de educaţie fizică.
„Mama Olga”
După numirea maicii Epiharia Moisescu ca stareţă a Mănăstirii Hurezi, conducerea Mănăstirii Bistriţa şi a Societăţii „Acoperământul Maicii Domnului” a fost preluată de monahia Olga Gologan.
Prin activitatea sa, monahia Olga a adunat în jurul său peste 200 de maici şi a purtat de grijă unui număr de aproximativ 800 de copii. S-a ocupat atât de educaţia şi formarea lor duhovnicească, cât şi de nevoile materiale ale aşezământului.
Pentru dragostea şi atenţia cu care îi îngrijea pe copii, dar şi pentru felul în care conducea obştea, a primit numele de „mama Olga”.
Grijă pentru viaţa duhovnicească
Pe lângă activitatea educaţională şi administrativă, monahia Olga acorda o atenţie deosebită vieţii duhovniceşti a obştii.
I-a chemat la Mănăstirea Bistriţa pe Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, pe arhimandritul Benedict Ghiuş şi pe părintele Daniil Sandu Tudor, pentru a le îndruma pe monahii în practicarea rugăciunii inimii.
Maica Olga le îndemna pe ucenicele sale să se roage neîncetat şi să ceară ajutorul lui Dumnezeu în toate nevoile lor. Era prezentă la slujbele mănăstirii şi urmărea ca viaţa obştii să fie întemeiată pe rugăciune, ascultare şi slujirea aproapelui.
Prigonită de regimul comunist
Începând din anul 1948, maica Olga şi sora sa, monahia Teodosia, au sprijinit cu alimente luptătorii anticomunişti din Munţii Arnotei. Pentru ajutorul oferit acestora, cele două au fost arestate şi anchetate timp de câteva luni. Potrivit mărturiilor păstrate, nu au vorbit ulterior despre suferinţele îndurate şi nu s-au plâns de cele întâmplate.
În anul 1949, Societatea „Acoperământul Maicii Domnului” a fost desfiinţată de regimul comunist, iar copiii aflaţi la Bistriţa au fost repartizaţi în orfelinatele de stat.
Sub presiunea regimului comunist, obştea Mănăstirii Bistriţa a fost risipită. În anul 1954, maica Olga a fost obligată să demisioneze, iar împreună cu sora sa s-a retras într-o casă din apropierea mănăstirii. Cele două au fost obligate să nu mai poarte veşmântul monahal. Alături de ele s-a aflat şi monahia Epiharia Rădulescu, cele trei fiind găzduite de o familie din satul Bistriţa.
Mai târziu, prin grija Patriarhului Justinian Marina, monahiile Olga şi Teodosia au ajuns la Aşezământul monahal de la Mănăstirea Viforâta, destinat maicilor şi preoteselor văduve.
Acolo şi-au petrecut ultimii ani ai vieţii, păstrând însă dorul pentru Mănăstirea Bistriţa, unde desfăşuraseră vreme de mai multe decenii o amplă activitate educaţională, socială şi duhovnicească. Monahia Olga Gologan a trecut la Domnul în data de 29 iulie 1971, iar sora sa, monahia Teodosia, în anul următor.
A revenit la Mănăstirea Bistriţa
În 3 august 2016, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, osemintele celor două monahii au fost strămutate la Mănăstirea Bistriţa şi aşezate în cimitirul din partea de nord a aşezământului.
Viaţa şi activitatea monahiei Olga Gologan sunt prezentate şi în volumul „Matericul mănăstirilor vâlcene”, apărut în anul 2018 sub coordonarea Înaltpreasfinţitului Părinte Varsanufie.
Lucrarea o evocă drept una dintre personalităţile reprezentative ale monahismului românesc din secolul al 20-lea, care a unit educaţia, filantropia şi viaţa de rugăciune.
Urmăreşte tag-ul Românce în istorie pentru a afla mai multe despre vieţile femeilor remarcabile din istoria României.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 93, Ultimul acces: 2026-10-02 07:57:13

Timp total: 0.03s...

[]:1