© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.06s...
70 de ani de la aderarea României la UNESCO: Patrimoniul sacru, între marile valori oferite lumii[2026-07-27]de Ştefana TotorceaLuni se împlinesc 70 de ani de la aderarea României la Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO). În 27 iulie 1956, România devenea stat membru, alăturându-se efortului internaţional de protejare şi promovare a patrimoniului cultural şi natural al umanităţii. De-a lungul acestor şapte decenii, ţara noastră şi-a consolidat prezenţa în cadrul organizaţiei prin contribuţii în domeniile educaţiei, culturii, ştiinţei şi patrimoniului, iar numeroase valori ale spiritualităţii şi culturii româneşti au dobândit recunoaştere mondială. Aniversarea este marcată în 2026 prin programul „UNESCO 70 România – Celebrăm trecutul clădind împreună viitorul”, desfăşurat pe parcursul întregului an sub coordonarea Comisiei Naţionale a României pentru UNESCO. Patrimoniul bisericesc, o contribuţie esenţială O parte însemnată a patrimoniului românesc recunoscut de UNESCO este reprezentată de monumente şi tradiţii aflate sub ocrotirea Bisericii Ortodoxe Române. Printre cele mai cunoscute se numără Bisericile pictate din nordul Moldovei, înscrise în Lista Patrimoniului Mondial începând din 1993, remarcabile prin frescele exterioare unice în lume. Tot patrimoniului eclezial îi aparţin Mănăstirea Horezu, capodoperă a stilului brâncovenesc înscrisă în 1993, precum şi bisericile de lemn din Maramureş, incluse pe Lista Patrimoniului Mondial în 1999. Aceste monumente reprezintă nu doar opere de artă şi arhitectură, ci şi mărturii vii ale credinţei ortodoxe şi ale continuităţii spirituale româneşti. În ultimii ani, Lista Indicativă a României pentru Patrimoniul Mondial s-a îmbogăţit cu noi propuneri privind monumente de cult, între care ctitorii domneşti din Ţara Românească şi Moldova, confirmând importanţa patrimoniului religios în identitatea culturală naţională. Tradiţii vii Contribuţia României la patrimoniul UNESCO depăşeşte monumentele istorice. În Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii sunt înscrise elemente precum Doina, ceramica de Horezu, colindatul de ceată bărbătească, tehnicile tradiţionale de realizare a scoarţei, mărţişorul, cămaşa cu altiţă, precum şi, cel mai recent, arta confecţionării şi folosirii cobzei, înscrisă în 2025. Multe dintre aceste tradiţii sunt păstrate şi transmise în comunităţile parohiale şi monahale, unde viaţa liturgică se împleteşte firesc cu tradiţiile populare şi cu meşteşugurile locale. O responsabilitate pentru viitor La 70 de ani de la aderare, România are 11 situri înscrise în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO şi numeroase elemente de patrimoniu imaterial recunoscute la nivel internaţional. Pentru Biserica Ortodoxă Română, patrimoniul nu reprezintă doar o moştenire culturală, ci şi expresia unei credinţe trăite de generaţii întregi. Conservarea bisericilor istorice, a icoanelor, manuscriselor, tradiţiilor liturgice şi a obiceiurilor populare inspirate de credinţă contribuie la transmiterea unei identităţi care depăşeşte valoarea artistică şi documentară. Aniversarea celor şapte decenii de apartenenţă la UNESCO oferă astfel prilejul de a reafirma responsabilitatea comună pentru păstrarea şi valorificarea patrimoniului material şi imaterial, ca dar primit de la înaintaşi şi moştenire pentru generaţiile viitoare. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 97, Ultimul acces: 2026-09-30 16:29:00
|
Timp total: 0.06s...
[]:1
