Se împlinesc 112 ani de la naşterea părintelui Paulin Lecca, unul dintre marii duhovnici ai secolului 20[2026-07-24]de Cristian DamianVineri se împlinesc 112 ani de la naşterea părintelui Paulin Lecca, unul dintre marii duhovnici ai secolului 20. S-a născut în data de 24 iulie 1914 în localitatea Babele, judeţul Ismail din Basarabia (astăzi în Republica Moldova), în familia lui Grigorie şi Maria Lecca, primind la botez numele de Victor. Apropiat al Rugului Aprins Viitorul arhimandrit a urmat studiile la Seminarul Teologic şi Facultatea de Teologie Ortodoxă din Chişinău. Discipol al profesorului Nichifor Crainic şi apropiat al lui Gala Galaction, părintele Paulin a dovedit încă din tinereţe o preocupare deosebită pentru misiunea ortodoxă. Între anii 1945 şi 1948 s-a aflat în mijlocul intelectualilor reuniţi în jurul mişcării spirituale Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din Bucureşti. Aici i-a cunoscut pe Sfântul Dumitru Stăniloae, Sfântul Sofian de la Antim, Constantin Galeriu, Benedict Ghiuş, Felix Dubneac, Andrei Scrima, Daniil Sandu Tudor, Vasile Voiculescu şi duhovnicul rus Ioan Kulîghin. Slujire în vremuri de prigoană Instaurarea regimului comunist a influenţat profund viaţa monahală din România, iar părintele Paulin Lecca şi-a continuat slujirea în mai multe mănăstiri, între care Frăsinei, Cozia, Govora, Schitul Rarău, Gologanu şi Antim. Între anii 1979 şi 1992 a fost stareţ al Mănăstirii Arnota, ctitoria voievodului Matei Basarab, pe care a condus-o timp de 13 ani. Şi-a dedicat timpul rugăciunii, contemplaţiei şi scrisului, deşi o parte dintre manuscrisele sale s-au pierdut ori au rămas în colecţii particulare. Spre sfârşitul vieţii a fost numit exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos şi din Arhiepiscopia Bucureştilor. O moştenire teologică şi culturală Părintele Paulin Lecca a lăsat o operă impresionantă ca moştenire. Printre lucrările sale se numără „De la moarte la viaţă”, „Ce este moartea?”, „Frumosul divin în opera lui Dostoievski” şi „Cum să citim Biblia în învăţătura Sfinţilor Părinţi”, majoritatea devenite cunoscute publicului larg după trecerea sa la Domnul. Totodată, a tradus numeroase lucrări din limba rusă, fiind unul dintre cei cărora li se datorează o versiune românească a volumului „Pelerinul rus”. Ultimii ani i-a petrecut la Mănăstirea Rogozu, din judeţul Vrancea, o altă ctitorie a lui Matei Basarab, unde s-a mutat la cele veşnice în 1 februarie 1996. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 70, Ultimul acces: 2026-09-29 13:09:06
|
Timp total: 0.03s...
[]:1