Viaţa monahală nu este fugă de lume, ci alergare către Dumnezeu: Ierom. Policarp, stareţul Mănăstirii Mono din Canada

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Viaţa monahală nu este fugă de lume, ci alergare către Dumnezeu: Ierom. Policarp, stareţul Mănăstirii Mono din Canada

[2026-07-23]

de Ştefana Totorcea

„Viaţa monahală nu este o fugă de lume, ci o alergare către Dumnezeu. Monahul nu renunţă la oameni, ci încearcă să îi poarte pe toţi în rugăciune. Chemarea aceasta este un dar şi, în acelaşi timp, o mare responsabilitate”, spune ierom. Policarp Athenagoras, stareţul unicei mănăstiri româneşti din Canada.
Mănăstirea Ortodoxă Română Mono are hramurile „Înălţarea Sfintei Cruci” şi „Sfântul Efrem cel Nou” şi este situată în provincia Ontario. Părintele stareţ ne-a acordat un interviu despre chemarea credinţei, esenţa monahismului, specificul românilor din diaspora americană şi provocările cu care se confruntă în construirea Mănăstirii Mono.
„O mănăstire nu este făcută din piatră, ci din rugăciune, jertfă şi oameni care Îl caută pe Dumnezeu şi sfinţenia”, subliniază ieromonahul.
Copilăria în Biserica din România
Basilica.ro: Unde v-aţi născut şi cum aţi ajuns prima dată într-o biserică ortodoxă?
Ierom. Policarp: M-am născut în Tulcea, România, într-o familie ortodoxă. Prima mea amintire din această viaţă pământească, pe la vârsta de trei-patru ani, este din Sfântul Altar, lângă Sfânta Masă a Bisericii Greceşti „Buna Vestire” din Tulcea, alături de părintele profesor Dumitru Gavrilă, care mi-a dăruit o carte albastră cu cântările Sfintei Liturghii, editată cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist.
Atmosfera slujbelor, cântările, slujirea preotului Dumitru şi chipurile sfinţilor au rămas adânc întipărite în sufletul meu. Apoi mergeam adesea la Mănăstirea Celic-Dere, unde străbunica mea fusese călugăriţă. Prin maicile care îi fuseseră ucenice, memoria ei rămânea vie. Pentru mine, zilele petrecute acolo păreau săptămâni, fiindcă simţeam că mă aflu în rai.
Acolo au început să se sădească în sufletul meu seminţele chemării monahale, încă de la vârsta de cinci-şase ani, prin întâlnirea cu arhimandriţii Pamfil şi Dorotei, cu maicile Melentina şi Irina şi cu multe alte vieţuitoare ale mănăstirii. O influenţă deosebită a avut şi Înaltpreasfinţitul Părinte Lucian al Tomisului, pe care l-am cunoscut ca pe un monah prin excelenţă şi un om al rugăciunii.
Un cuvânt primit de la un sfânt
În patrimoniul Mănăstirii Mono din Canada se află un epitrahil care a acoperit moaştele Sf. Paisie şi Cleopa de la Sihăstria. Foto: Mănăstirea Mono
Ierom. Policarp: Prin părintele meu duhovnic, Dumitru Gavrilă, am primit şi binecuvântarea de a petrece în 1995 peste o oră alături de Sfântul Cuvios Cleopa Ilie în chilia lui, când primea foarte rar vizitatori. Între cuvintele pe care mi le-a lăsat atunci, unul mi-a rămas întipărit pentru totdeauna: „Maica Domnului este mama ta, care nu te va părăsi”.
Abia mai târziu am înţeles deplin adâncimea acestor cuvinte. În fiecare zi îi simt prezenţa şi binecuvântarea Sfântului Cleopa Ilie la 8.100 de kilometri distanţă dintre Mono şi Mănăstirea Sihăstria.
Am primit binecuvântare şi întărire duhovnicească de la unii dintre cei mai luminaţi părinţi ai Ortodoxiei române şi diasporei: părintele Gheorghe Calciu, părintele Constantin Galeriu (pe care l-am reîntâlnit în SUA în anul 1999), părintele Arsenie Papacioc, părintele Ioanichie Bălan, părintele Ilarion Argatu, părintele Roman Braga, preotul Vasile Vasilachi, părintele Efrem din Arizona, părintele Iosif de la Roscoe, părintele Constantin Chirilă, părintele Mark Kerr şi, mai recent, părintele Ştefan din Sfântul Munte – Schitul Lacu.
Întâlnirile cu aceşti mari duhovnici au lăsat o amprentă adâncă asupra formării mele duhovniceşti şi slujirii mele în Biserică.
Ce este monahismul
Stareţul Policarp Athenagoras alături de Episcopul Ortodox Român Ioan Casian al Canadei, în altarul Catedralei Naţionale de la Bucureşti. Foto: Mănăstirea Mono
Basilica.ro: Ce înseamnă pentru dumneavoastră chemarea de a vă dedica lui Dumnezeu în viaţa monahală?
Ierom. Policarp: Viaţa monahală nu este o fugă de lume, ci o alergare către Dumnezeu. Monahul nu renunţă la oameni, ci încearcă să îi poarte pe toţi în rugăciune. Chemarea aceasta este un dar şi, în acelaşi timp, o mare responsabilitate.
Monahismul mă învaţă că adevărata libertate vine din ascultare, iar adevărata bucurie se naşte din dăruirea de sine. În fiecare zi încerc să-L caut pe Hristos prin rugăciune, prin Sfânta Liturghie şi prin slujirea aproapelui. Acesta este rostul vieţii monahale.
Identitate românească în diaspora
Procesiune cu icoana Maicii Domnului Gherontissa la Mănăstirea Mono. Foto: Mănăstirea Mono
Basilica.ro: Credeţi că există un specific al ortodocşilor de origine română din Canada?
Ierom. Policarp: Da. Românii din Canada şi, în general, din cele două Americi au reuşit să păstreze o legătură profundă cu credinţa şi cu tradiţiile primite de acasă. Pentru foarte mulţi dintre ei, biserica este locul unde îşi regăsesc limba, cultura, obiceiurile, sentimentul de apartenenţă, dar şi o catehizare mai profundă în viaţa Bisericii.
În acelaşi timp, observ o frumoasă deschidere către celelalte comunităţi ortodoxe, mai ales în jurul mănăstirilor din America de Nord. În Canada învăţăm să trăim Ortodoxia într-un spirit de comuniune panortodoxă, păstrându-ne identitatea românească fără a ne izola de ceilalţi.
Basilica.ro: De ce credeţi că este important ca românii să nu-şi piardă identitatea în diaspora?
Ierom. Policarp: Identitatea nu este doar un patrimoniu cultural, ci o moştenire vie pe care o transmitem copiilor noştri. Limba română, credinţa ortodoxă şi tradiţiile noastre reprezintă rădăcinile din care ne hrănim.
Un om fără rădăcini devine vulnerabil. Copiii şi tinerii au nevoie să ştie cine sunt şi de unde vin, pentru ca apoi să poată contribui cu încredere la societatea canadiană.
Îmi amintesc cuvintele unui judecător american rostite la o ceremonie de acordare a cetăţeniei: „Nu sunteţi vrednici de cetăţenia americană dacă vă negaţi ţara în care v-aţi născut.”
Cred că această idee exprimă foarte bine faptul că iubirea faţă de noua patrie nu exclude dragostea faţă de ţara natală. Putem fi cetăţeni loiali ai Canadei şi, în acelaşi timp, români care îşi iubesc credinţa şi moştenirea spirituală.
Cea mai mare provocare: construirea comunităţii
Imagine de la sfinţirea altarului de vară al Mănăstirii Mono (2025), pus sub ocrotirea Sf. Paisie şi Cleopa de la Sihăstria şi a Sf. Irodion de la Lainici. Foto: Mănăstirea Mono
Basilica.ro: V-aţi asumat misiunea de a dezvolta Mănăstirea Mono, construind şi amenajând totul aproape de la zero. Care este cel mai dificil aspect al acestei lucrări şi care este cel mai frumos? Cum va arăta mănăstirea la finalul lucrărilor?
Ierom. Policarp: Cea mai mare provocare nu este construcţia clădirilor, ci zidirea unei comunităţi vii. O mănăstire nu este făcută din piatră, ci din rugăciune, jertfă şi oameni care Îl caută pe Dumnezeu şi sfinţenia. Totodată, este nevoie ca oamenii să înţeleagă rolul unei mănăstiri şi al unei parohii şi de ce pelerinii simt nevoia să vină într-un astfel de loc.
De fiecare dată când ne-am confruntat cu dificultăţi materiale finanţarea, proiectarea, autorizaţiile sau întreţinerea acestui proiect, Maica Domnului ne-a venit în ajutor. Ne-a mângâiat cu dragostea unei mame care nu-şi lasă copiii şi casa Fiului ei lipsiţi de cele necesare.
Dumnezeu nu ne-a lăsat niciodată fără ajutor. Am văzut nenumărate minuni ale Maicii Domnului prin oameni care au venit să muncească voluntar, să doneze sau pur şi simplu să se roage pentru noi. Chiar şi pentru prescurile aduse pentru Sfânta Liturghie am simţit purtarea ei de grijă. De aceea, fiecare mănăstire ortodoxă este o grădină a Maicii Domnului.
Cea mai mare binecuvântare este să văd pelerini care pleacă de la mănăstire mai împăcaţi, mai aproape de Dumnezeu şi cu mai multă speranţă în suflet.
Înfiinţarea Mănăstirii Mono
Toamnă canadiană la Mănăstirea Mono din provincia Ontario. Foto: Mănăstirea Mono
Ierom. Policarp: Mănăstirea a fost înfiinţată în anul 2005 de părintele canadian Nicholas în oraşul Toronto şi a unui grup de creştin printre care şi actualul vicar administrativ Petre Busuioc, şi cu binecuvântarea şi grija Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae, Mitropolitul Ortodox Român al celor două Americi, şi a Preasfinţitului Părinte Ioan Casian, Episcopul Ortodox Român al Canadei.
Din 2013, cu binecuvântarea ierarhilor, mănăstirea s-a mutat în Mono Hills. Între 2013 şi 2015 au fost renovată clădirea existentă, iar garajul acestei case a fost transformat în capelă sub ocrotirea Sfintei Ana. S-au amenajat terenul şi infrastructura.
Între 2015 şi 2021, viaţa liturgică a continuat prin slujbele de duminică şi de sărbători săvârşite de părintele Paisie, iar apoi temporar de părintele Lucian, cu slujirea frecventă a Preasfinţitului Părinte Ioan Casian.
Începutul slujirii
Clădirile în care funcţionează provizoriu mănăstirea vor fi înlocuite de construcţii adecvate. Proiectul este în desfăşurare, recent făcându-se măsurători de cadastru. Foto: Mănăstirea Mono
Ierom. Policarp: Din 1 octombrie 2021, cu binecuvântarea Episcopului Canadei, am fost numit ca vieţuitor al acestei unice mănăstiri româneşti de pe teritoriul Canadei.
Cu mijlocirea Maicii Domnului şi a Sfântului Cuvios Cleopa, precum şi cu binecuvântarea şi purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Ioan Casian, în noiembrie 2021 am început repararea acoperişului Capelei Sfintei Ana, introducerea slujirii zilnice a Sfintei Liturghii, începând cu 20 februarie 2022, organizarea pelerinajului anual în cinstea Maicii Domnului (pe lângă cele două pelerinaje – în mai, „Sfântul Efrem cel Nou”, şi în septembrie, „Înălţarea Sfintei Cruci”), construirea şi achitarea integrală a altarului de vară, în perioada 2023–2025, iar în septembrie 2025 sfinţirea Pavilionului Sfinţilor Cleopa şi Paisie de către Episcopul Român Ioan Casian şi Mitropolitul Sârb Mitrofan, fost student al Sf. Dumitru Stăniloae.
În decembrie 2025, a avut loc achitarea integrală a ipotecii, cu 13 ani înainte de termen. În ianuarie 2026 au început proiectarea şi strângerea de fonduri pentru viitoarea extindere. Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Cu ajutorul lui Dumnezeu, mănăstirea va avea o biserică, trapeză, chilii monahale şi toate spaţiile necesare unei obşti care să poată primi pelerini din întreaga Canada. Dorim să fie un loc de rugăciune neîntreruptă, de formare duhovnicească şi de întâlnire pentru toate generaţiile de români şi pentru toţi ortodocşii care caută pacea lui Hristos.
Inspiraţie de la sfinţi
La mănăstire sunt atraş ortodocşi de diverse naţionalităţi din întreaga Canadă. Foto: Mănăstirea Mono
Basilica.ro: De ce Sfântul Efrem cel Nou a fost ales ca ocrotitor al mănăstirii? Dumneavoastră, personal, aveţi evlavie deosebită şi la alţi sfinţi?
Ierom. Policarp: Sfântul Efrem cel Nou este un sfânt foarte apropiat tinerilor, dar şi oamenilor care trec prin suferinţe şi încercări. Nenumărate mărturii vorbesc despre ajutorul său grabnic şi despre minunile pe care Dumnezeu le săvârşeşte prin rugăciunile lui. De aceea, înaintaşii mei au ales să-l aibă drept unul dintre ocrotitorii mănăstirii.
Personal, am şi o legătură aparte cu Sfântul Efrem prin arhimandritul Andreas Desipri din Montréal, fratele maicii Macaria Desipri, cea care a descoperit sfintele sale moaşte după aproape cinci sute de ani. Am avut binecuvântarea să îi fiu alături la strană ca psalt în perioada 2018–2019.
Am o evlavie deosebită faţă de Maica Domnului, ocrotitoarea întregii vieţi monahale. Mă inspiră, de asemenea, Sfinţii Paisie şi Cleopa Ilie, părintele Efrem din Arizona, Sfântul Ioan Maximovici, Sfântul Rafael din Brooklyn, precum şi Episcopul Policarp Moruşca, mari misionari, duhovnici şi păstori. Vieţile acestor sfinţi, duhovnici şi cărturari ne arată că sfinţenia este posibilă şi astăzi.
Dumnezeu nu caută oameni perfecţi, ci inimi deschise
Basilica.ro: Ce mesaj aveţi pentru tineri?
Ierom. Policarp: Nu vă fie teamă să-L puneţi pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa voastră. Lumea vă oferă multe posibilităţi, însă numai Hristos vă poate dărui pacea adevărată.
Nu sunteţi niciodată singuri: îi aveţi alături pe Maica Domnului şi pe sfinţi, prietenii şi ocrotitorii noştri din cer, care mijlocesc neîncetat pentru noi. Rugaţi-vă, citiţi Sfânta Scriptură, participaţi la viaţa Bisericii, căutaţi un duhovnic şi înconjuraţi-vă de oameni care vă apropie de Dumnezeu.
Părintele Teofil Părăian îi îndemna pe tineri: „Să aveţi un ideal mare în viaţă: să deveniţi oameni ai lui Dumnezeu!” Acesta este cel mai frumos ideal pe care îl poate avea un tânăr.
Biserica are nevoie de voi, iar voi aveţi nevoie de Biserică. Dumnezeu nu caută oameni perfecţi, ci inimi deschise. Dacă Îi veţi spune din toată inima: „Doamne, facă-se voia Ta!”, El vă va călăuzi pe drumul sfinţeniei, acolo unde vă aflaţi, căci, aşa cum ne încredinţează Mântuitorul: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea!” (Ioan 16, 33).
Mănăstirea Mono este situată la adresa 308328 Hockley Rd., Mono, Orangeville, Ontario L9W 6N4. Poţi dona pentru construcţie online, pe site-ul mănăstirii.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 102, Ultimul acces: 2026-10-02 03:04:20

Timp total: 0.04s...

[]:1