© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Leon: Cristos satisface foamea noastră de adevăr şi de viaţă[2026-08-02]foto: Vatican Media„Cristos satisface cu adevărat foamea omenirii, foamea noastră de adevăr şi de viaţă”, a spus Papa Leon al XIV-lea astăzi, pornind de la lectura evanghelică din ritul latin. Redăm alocuţiunea papală dinaintea rugăciunii Îngerul Domnului, recitată cu credincioşii şi pelerinii strânşi în Piaţa San Pietro. Dragi fraţi şi surori, o duminică frumoasă! Când ascultăm Evanghelia, auzim adesea că Isus a săvârşit semne, adică fapte care ne dezvăluie devotamentul Său deosebit faţă de noi şi mântuirea pe care o aduce lumii. Domnul este prezentat drept Cel care dă sens vieţilor noastre, eliberându-ne de rău şi de păcat. Prin redarea vederii orbilor şi a auzului surzilor, Cristos face mai mult decât să săvârşească pur şi simplu fapte miraculoase; El proclamă tuturor că Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. În acest fel, Evanghelia de astăzi (Matei 14, 13-21) mărturiseşte că Isus nu numai că le redă simţurile celor care nu le au, ci că ne umple şi simţurile noastre cu lucruri bune. Omului surd, care îşi recâştigă auzul, Domnul îi vesteşte Vestea Bună pe care trebuie să o audă; orbului, care îşi recâştigă vederea, îi arată magnifica lucrare de răscumpărare care se împlineşte pentru el. În mod similar, Isus dă hrană celor flămânzi. Relatarea înmulţirii pâinilor ne arată că întâlnirea cu Domnul este o experienţă hrănitoare. În deşert, adică atunci când suntem în nevoie, Cristos este pâinea vieţii. Cu El, nevoile noastre sunt satisfăcute din belşug: „Toţi au mâncat şi s-au săturat”, iar la sfârşit au rămas „douăsprezece coşuri pline” (v. 20). Acest număr subliniază faptul că darul Domnului este universal şi că grija Sa providenţială faţă de noi nu dă greş niciodată. Dragi prieteni, Cristos satisface cu adevărat foamea omenirii, foamea noastră de adevăr şi de viaţă. Gestul Său ne învaţă că nimic nu se pierde atunci când este împărtăşit. Acumularea şi risipa, dimpotrivă, sunt două feţe ale aceluiaşi rău: lăcomia. Această boală spirituală amorţeşte simţurile, care se îmbată de bogăţie, până la punctul în care oamenii îi uită pe cei care plâng de foame şi strigă de sete. Şi astfel, în faţa unei opulenţe care miroase a putreziciune, găsim mâinile întinse ale celor care nu au hrană, casele arse ale celor care nu au pace. În faţa deşerturilor războiului şi ale aroganţei, să contemplăm cu câtă bunătate Domnul „a ridicat ochii spre cer şi a binecuvântat”, „a frânt pâinile şi le-a dat” discipolilor Săi, pentru ca aceştia să le împartă mulţimii (cf. v. 19). În această minune a carităţii, recunoaştem gesturile caracteristice ale lui Isus, care îşi găsesc culmea în Cina cea de Taină, căci atunci Fiul lui Dumnezeu ne-a dăruit însăşi viaţa Sa ca frate al nostru în umanitate. Pe măsură ce savurăm harul Euharistiei, să ne angajăm să dăm mărturie despre frumuseţea ei în faptele noastre zilnice, începând cu binecuvântarea meselor, alături de familie şi prieteni. În compania lui Isus, chiar şi vacanţele pot deveni un moment de seninătate frăţească, dacă ne întindem mâna către aproapele nostru aflat în nevoie. Să o rugăm, aşadar, pe Fecioara Maria, Mama noastră iubitoare, să ne ajute să creştem în caritate, pentru ca nimănui să nu-i lipsească pâinea zilnică. După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele: Dragi fraţi şi surori, Urmăresc cu îngrijorare situaţia alarmantă din Ceuta, rugându-mă lui Dumnezeu ca, prin mijlocirea Fecioarei Africii, să se găsească soluţii care să aducă pace, stabilitate şi dreptate. Să continuăm să ne rugăm pentru pace, ca războaiele să înceteze în întreaga lume şi să se găsească soluţii diplomatice la conflicte. Să ne amintim de toate victimele ostilităţilor, în special de cei mai slabi şi mai lipsiţi de apărare: copiii, bătrânii şi bolnavii. Fie ca Domnul să-i mângâie pe cei care suferă şi să binecuvânteze munca celor care aduc ajutor şi mângâiere. În aceste zile se sărbătoreşte „Iertarea de la Assisi”. Sfântul Francisc a obţinut această indulgenţă de la Papa Honorius al III-lea în 1216, fiind inspirat — în timp ce se ruga la Porziuncola — de o viziune a lui Isus şi a Mariei înconjuraţi de îngeri. Să-i mulţumim Domnului pentru acest mare dar şi să-l preţuim, mai ales în acest an al celui de-al optulea centenar al Transitus-ului Săracului din Assisi, care a murit la Porziuncola pe 3 octombrie 1226. Vă salut pe toţi, romani şi pelerini din diverse ţări: în special pe „Giovanissimi” din parohiile Saccolongo şi Creola (Padova), pe tinerii din parohia Sfântul Ioan Bosco din Altamura şi pe tinerii din Colaborarea Pastorală din Castelfranco Veneto, însoţiţi de preoţii şi animatorii lor. Vă doresc tuturor o duminică fericită! Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 99, Ultimul acces: 2026-09-30 23:47:38
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
