Patriarhul Daniel: Sfântul Ilie Tesviteanul, prevestitor tainic al lucrării Mântuitorului Hristos (Text integral) - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel: Sfântul Ilie Tesviteanul, prevestitor tainic al lucrării Mântuitorului Hristos (Text integral)

[2026-07-20]
de Mihail Pătrăşcanu

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit luni, la Paraclisul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul şi Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul” al Reşedinţei Patriarhale, despre Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul ca „prevestitor tainic al lucrării Mântuitorului Hristos”.
„Deşi Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul nu a lăsat profeţii scrise, ca alţi proroci, lucrările minunate pe care le-a săvârşit el au prefigurat tainic lucrări viitoare ale Domnului Iisus Hristos”.
Preafericirea Sa a amintit că „în România, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este ocrotitorul aviatorilor, al energeticienilor şi al agricultorilor. În poporul român există o mulţime de biserici închinate Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, pentru că el este considerat grabnic ajutător orfanilor, văduvelor şi oamenilor săraci care se află în situaţii grele”.
Patriarhul Daniel le-a urat celor care îşi serbează onomastica „ani mulţi cu sănătate şi ajutor de la Dumnezeu”.
Text integral:
Sf. Ilie Tesviteanul, apărător al dreptei credinţe, ocrotitor al sărmanilor şi prevestitor tainic al lucrării Mântuitorului Hristos
„În vremea aceea se mirau toţi de cuvintele harului care ieşeau din gura lui Iisus şi ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Şi El le-a zis: Cu adevărat, Îmi veţi spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuţi! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă şi aici în patria Ta. Şi le-a zis: Adevărat zic vouă că nici un proroc nu este bine primit în patria sa. Şi adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât Neeman Sirianul. Şi toţi în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Şi, ridicându-se, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.” (Luca 4, 22-30)
„Cel ce ai fost înger în trup, temeiul prorocilor şi al doilea Înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie slăvitul, care ai trimis de sus lui Elisei har, bolile alungă şi pe cei leproşi curăţeşte. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe el le izvorăşte tămăduiri” (Troparul Sfântului Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul).
Astăzi, Biserica noastră serbează pomenirea Sfântului Slăvitului Proroc Ilie Tesviteanul. Acest sfânt al Vechiului Testament are zi de pomenire însemnată cu cruce roşie în calendar, pentru că el este cel mai popular dintre sfinţii Vechiului Testament. Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a trăit în secolul al 9-lea înainte de Hristos, în timpul regelui Ahab şi al soţiei sale Izabela. Regele Ahab a domnit între anii 874-853 î. H..
Viaţa şi faptele prorocului Ilie Tesviteanul sunt prezentate în Cartea a III-a şi Cartea a IV-a ale Regilor. Prorocul Ilie a fost de la naştere însemnat cu prezenţa harului lui Dumnezeu în viaţa sa, deoarece tatăl său, preotul Sovac din Tesvi sau Tesva Galaadului, atunci când s-a născut copilul a văzut împrejurul copilului nişte oameni îmbrăcaţi în haine albe care îl hrăneau cu flacără de foc.
Aceasta înseamnă că el a primit Duhul Sfânt, atât cât era posibil în Vechiul Testament, încă de la naşterea sa, pentru a avea râvnă faţă de cele sfinte, a fi lumină pentru popor şi a vesti voia lui Dumnezeu în lume. Numele Sfântului Ilie în limba ebraică este Eliahu care înseamnă Iahveh este Dumnezeu.
Sfântul Proroc Ilie, numit în troparul sărbătorii Slăvitul sau Măritul, este un om cu foarte multe virtuţi. În primul rând, el a fost un om al rugăciunii, al postului şi al înfrânării, trăind în feciorie toată viaţa. În al doilea rând, el a fost un apărător al credinţei adevărate, când poporul evreu a început să se închine la dumnezei păgâni. De asemenea, Sfântul Ilie a fost ajutător milostiv al orfanilor şi al văduvelor, dar şi mustrător al celor care săvârşesc nedreptăţi.
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul a mărturisit credinţa în singurul Dumnezeu adevărat, când poporul evreu, sub conducerea regelui Ahab, a devenit închinător la idoli păgâni. Adică poporul, la îndemnul regelui, şi regele la îndemnul soţiei sale Izabela, care era de alt neam, din Fenicia, şi de altă credinţă decât credinţa iudaică, a început să se închine zeilor Baal şi Aşera (sau Astarta), construind multe altare în cinstea acelora, şi, astfel, s-a îndepărtat de la dreapta credinţă strămoşească a evreilor, primită de aceştia de la Moise.
Pentru a îndrepta această rătăcire, prorocul Ilie a fost trimis de Dumnezeu să-l certe pe regele Ahab şi să-i spună că, din cauza îndepărtării lui de credinţa adevărată a evreilor, va veni pedeapsă de la Dumnezeu peste ţară şi popor, încât nu va ploua trei ani şi şase luni. Şi într-adevăr, timp de trei ani şi şase luni nu a căzut ploaie, încât era secetă şi foamete mare, iar multe animale mureau din cauza foametei şi a secetei.
Îndată după aceea, deoarece regele şi regina voiau să-l omoare, Sfântul Ilie a fugit în altă ţară, unde regele Ahab nu avea jurisdicţie, în părţile Sidonului, şi s-a aşezat acolo, pe valea râului Chedron, lângă un pârâiaş numit Cherit, folosind apă din acest pârâu, până când într-o zi pârâul a secat. În timpul acestui refugiu, Sfântul Ilie era hrănit cu pâine şi carne de către corbi trimişi de Dumnezeu.
Iar după ce a secat pârâul Cherit, el a mers să locuiască în Sarepta Sidonului, în casa unei femei văduve care avea un singur copil, un fiu orfan de tată. Femeia văduvă a spus prorocului Ilie că a adunat ultimele vreascuri de lemne, pentru ca din ultima mână de făină şi cu puţin untdelemn care a mai rămas, să facă o turtă ca să mănânce ea şi copilul, iar apoi să moară, deoarece era foamete foarte mare.
Atunci, Prorocul Ilie i-a spus femeii văduve de la Sarepta Sidonului că, atât timp cât va sta el în casa ei, nici făina, nici untdelemnul nu se vor termina. Într-adevăr, acestea nu s-au terminat, pentru că Sfântul Ilie a săvârşit minunea înmulţirii permanente a unei cantităţi mici de untdelemn şi de făină.
Într-o zi, însă, fiul acestei femei a murit, iar femeia s-a jeluit mult, a plâns, crezând că din cauza păcatelor ei de odinioară a murit copilul. Dar Sfântul Ilie a încurajat-o şi a spus că îl va învia pe copil prin rugăciunile sale adresate lui Dumnezeu. După cum a promis, Sfântul Ilie a înviat pe copilul văduvei din Sarepta Sidonului şi l-a dăruit mamei sale.
Apoi, după ce s-au împlinit trei ani şi şase luni, Sfântul Ilie a mers din nou la curtea regelui Ahab şi i-a spus: trebuie să arătăm poporului care este credinţa adevărată. El i-a cerut regelui să vină la Muntele Carmel ca să dovedească adevărata credinţă. Regele şi regina au chemat acolo 450 de preoţi ai lui Baal şi 400 de preoţi ai zeiţei Aşera (sau Astarta).
La îndemnul Sfântului Ilie, preoţii lui Baal şi ai Aşerei au făcut altar de jertfă, iar Sfântul Ilie a făcut şi el un alt altar de jertfă, din piatră, a pus pe el lemne, apoi carnea de jertfă şi a turnat de trei ori apă peste acestea. Sfântul Ilie a cerut preoţilor lui Baal şi ai Aşerei, zicând: rugaţi-vă voi dumnezeului vostru, lui Baal, să trimită foc din cer peste jertfă. Ei s-au rugat până seara, dar nu a venit niciun foc din cer ca să mistuie jertfa lor.
Însă când s-a rugat Ilie Dumnezeului adevărat, focul a venit asupra jertfei şi a ars carnea şi lemnele şi chiar şi pietrele din care a fost alcătuit altarul de jertfă. Atunci, tot poporul a văzut că adevăratul Dumnezeu este Dumnezeul lui Ilie, iar preoţii lui Baal şi ai Aşerei (Astartei) au fost ucişi.
Această biruinţă a Sfântului Ilie asupra credinţei false, adică asupra credinţei în idolii Baal şi Aşera, l-a făcut şi mai iubit de popor. Din acest motiv, regele Ahab şi regina Izabela căutau să-l omoare. Atunci, Sfântul Ilie a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi a mers la Muntele Horeb. Acolo, într-o mică peşteră, L-a întâlnit pe Dumnezeu.
Mai întâi, a venit un uragan, apoi un cutremur mare, apoi un foc, iar în cele din urmă un vânt subţire, o adiere de vânt lin. Sfântul Ilie a înţeles că Domnul Dumnezeu nu a fost prezent nici în uragan, nici în cutremur, nici în foc, ci în adierea de vânt lin, fără violenţă, care era o prefigurare a prezenţei Duhului Sfânt în viaţa omului care păstrează dreapta credinţă.
Către sfârşitul misiunii sale, Sfântul Ilie îl unge proroc în locul său pe Elisei, iar după ce a trecut apa râului Iordan ca pe uscat, un vifor de vânt l-a ridicat în aer şi l-a luat într-un car de foc tras de cai de foc. Pe când urca spre cer, Sfântul Ilie i-a lăsat cojocul său lui Elisei, care, la întoarcere, a lovit râul Iordanului cu cojocul primit de la Ilie şi a trecut şi el Iordanul ca pe uscat.
Astfel, ca şi Ehoh, Sfântul Ilie a fost ridicat la cer şi nu a trecut prin moarte. El trăieşte, se află în cer. Împreună cu Moise, Sfântul Ilie s-a arătat pe muntele Tabor la Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos (Matei 17, 1-3; Marcu 9, 4; Luca 9, 29-31). Sfânta Scriptură (Maleahi 4, 5-6) şi Tradiţia bisericească învaţă că Sfântul Ilie va veni pe pământ la sfârşitul lumii, înaintea celei de-a doua veniri a Domnului Iisus Hristos, pentru a se lupta cu Antihrist. Iar atât Enoh, cât şi Ilie vor fi omorâţi de către Antihrist. Însă Hristos Se va arăta biruitor împotriva lui Antihrist şi îi va învia pe Enoh şi Ilie (cf. Apocalipsa 11, 3-12) şi pe toţi cei care au murit de-a lungul veacurilor.
De aceea, în Acatistul Sfântului Ilie se spune: „Bucură-te, Sfinte Ilie, mărite proroc şi înaintemergător al celei de-a doua veniri a lui Hristos”. La prima venire, Înaintemergător al Domnului Hristos a fost Sfântul Ioan Botezătorul, iar la a doua venire a Domnului Hristos, când El „va veni cu slavă să judece viii şi morţii”, Înaintemergător va fi prorocul Ilie.
Deşi Sfântul Proroc Ilie Tesvinteanul nu a scris nicio carte, totuşi el este numit în troparul sărbătorii temeiul prorocilor, adică prorocul cel mai puternic, demn de iubit şi admirat. De ce? Pentru că el a rămas mare prin faptele sale minunate, un profet care a prefigurat tainic lucrări viitoare ale Mântuitorului Hristos. Aşa de pildă, faptul că el a fost hrănit de corbi cu pâine şi carne în timp de mare secetă era o prefigurare a Sfintei Euharistii, a pâinii care devine Trupul lui Hristos.
De aceea, în tradiţia iconografică bizantină, corbul care îi aduce hrană lui Ilie poartă în plisc sau în cioc o prescură, adică hrana respectivă prefigura Taina Sfintei Euharistii, pe care Domnul Iisus Hristos o va institui spre a fi hrană dătătoare de viaţă veşnică celor care păstrează dreapta credinţă şi-L mărturisesc pe El în lume (cf. Ioan 6, 54).
De asemenea, faptul că Sfântul Ilie, înainte de a fi ridicat la cer, în car de foc, trece râul Iordan, prefigura taina Botezului lui Hristos în Iordan şi Botezul creştin în apă şi în Duh Sfânt, prin care omul credincios trece de la viaţa pământească la viaţa cerească.
Şi faptul că Sfântul Ilie este ridicat la cer într-un car de foc tras de cai de foc arată că această ridicare a lui la cer de către Dumnezeu prefigura înălţarea la cer a Domnului Iisus Hristos pe un nor luminos.
Chiar şi învierea fiului văduvei din Sarepta Sidonului era o prefigurare a învierii fiului văduvei din Nain, pe care o va săvârşi Domnul Iisus Hristos. Iar pogorârea focului din cer asupra jertfei pregătită de Sfântul Ilie la muntele Carmel prefigura tainic pogorârea Duhului Sfânt peste ucenici la Cincizecime, în chip de limbi de foc, dar şi pogorârea Duhului Sfânt peste darurile euharistice, peste pâine şi vin, care devin astfel Trupul şi Sângele lui Hristos.
Deşi Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul nu a lăsat profeţii scrise, ca alţi proroci, lucrările minunate pe care le-a săvârşit el au prefigurat tainic lucrări viitoare ale Domnului Iisus Hristos.
Iar pentru că Sfântul Ilie Tesviteanul era un om al rugăciunii, al postului şi al înfrânării, trăind în feciorie toată viaţa sa, el a prefigurat viaţa pustnicilor sau a monahilor creştini de mai târziu. Sfântul Ilie Tesviteanul a fost mare apărător al credinţei adevărate împotriva credinţelor false, dar el a fost şi un ocrotitor al orfanilor şi al văduvelor.
Totodată, Sfântul Ilie Tesviteanul a fost mustrător al celor care săvârşesc nedreptăţi sociale (când a mustrat pe Regina Izabela care a ucis pe Nabot, pentru a-i lua via). Aceste fapte şi virtuţi deosebite ale Sfântului Ilie l-au făcut deodată popular şi îndrăgit, prin viaţa sa şi prin minunile sale, în toată istoria creştinismului.
Însă Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este cinstit nu numai în creştinism, ci şi în iudaism şi în islam, încât atât creştinii cât şi evreii şi musulmanii au o deosebită evlavie faţă de el. Deoarece evreii ştiu că Ilie trebuie să vină ca înaintemergător al lui Mesia, unii dintre ei păstrează la masă un scaun liber, o farfurie goală şi un tacâm disponibile pentru venirea lui Ilie.
Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este cinstit în popor ca aducător de ploaie în vreme de secetă şi mustrător al celor care se îndepărtează de la dreapta credinţă şi nu cinstesc sărbătorile sfinte ale Bisericii. El ne arată că atunci când oamenii se îndepărtează de Dumnezeu Creatorul, creaţia sau natura înconjurătoare poate deveni ostilă oamenilor. Însă când oamenii împlinesc voia lui Dumnezeu, Dumnezeu trimite milostivirile şi darurile Sale oamenilor.
În România, Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul este ocrotitorul aviatorilor, al energeticienilor şi al agricultorilor. În poporul român există o mulţime de biserici închinate Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, pentru că el este considerat grabnic ajutător orfanilor, văduvelor şi oamenilor săraci care se află în situaţii grele. Peste 150.000 de români poartă numele de Ilie sau derivate: Ilinca, Iliaş, Iliuţă… Tuturor le dorim ani mulţi cu sănătate şi ajutor de la Dumnezeu, spre slava Preasfintei Treimi şi a noastră mântuire. Amin.

Sursa: www.Basilica.ro


Contor Accesări: 113, Ultimul acces: 2026-09-28 17:56:54