Silviu-Iulian Sana şi-a susţinut teza de abilitare despre BRU şi conexiunea României cu Europa[2026-07-15]foto: EGCO.roCum poate fi înţeleasă modernizarea societăţii româneşti fără a privi spre şcolile confesionale, bibliotecile, elitele intelectuale şi instituţiile create de Biserica Greco-Catolică? Aceasta este întrebarea care traversează teza de abilitare susţinută de istoricul dr. Silviu-Iulian Sana în cadrul Institutului de Istorie „George Bariţiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca. În 14 iulie 2026, cercetătorul ştiinţific gr. II de la Biblioteca Judeţeană „Gheorghe Şincai” Bihor a prezentat public lucrarea intitulată „Cum Europa conexi – Conectaţi la Europa. Biserica Greco-Catolică şi modernitatea în nord-vestul României: instituţii, elite, educaţie şi patrimoniu cultural (secolele XIX-XX)”, în faţa unei comisii prezidate de C.Ş. I dr. Remus-Virgil Câmpian şi alcătuită din prof. univ. dr. Ovidiu-Augustin Ghitta, prof. univ. dr. Daniel Dumitran, şi a unui auditoriu format din cercetători, cadre universitare şi invitaţi. Teza reprezintă sinteza activităţii ştiinţifice desfăşurate de autor după obţinerea titlului de doctor, în anul 2011, dar şi programul de cercetare pe care îl propune pentru următorii ani, în calitate de viitor conducător de doctorate. În rezumatul lucrării, Silviu-Iulian Sana afirmă că cercetarea îşi propune să definească mai clar locul pe care Biserica Greco-Catolică l-a ocupat în procesul de modernizare a societăţii româneşti, mai exact al nord-vestului României. Din perspectiva sa, această instituţie a fost principala promotoare a unor valori fundamentale ale civilizaţiei europene occidentale: educaţia, conştiinţa latinităţii, spiritul civic, drepturile naţionale, demnitatea şi identitatea culturală. Totodată, lucrarea urmăreşte relaţia dintre instituţiile ecleziastice, culturale şi educaţionale şi transformările sociale, politice şi confesionale care au marcat societatea românească şi arealul geografic indicat în secolele al XIX-lea şi al XX-lea. În cadrul prezentării, istoricul a explicat că întregul demers porneşte de la analiza documentelor de arhivă. „Documentele cercetate relevă faptul conexiunii la valorile Europei, ale creştinismului occidental, care au dat impuls modernizării societăţii româneşti”, a afirmat acesta, subliniind că această idee reprezintă una dintre concluziile majore ale cercetărilor sale. Lucrarea este construită în jurul a patru direcţii majore de cercetare. Prima urmăreşte istoria instituţiei ecleziale greco-catolice şi rolul Episcopiei de Oradea în dezvoltarea vieţii religioase, culturale şi educaţionale din nord-vestul României. A doua este consacrată persecuţiei Bisericii Greco-Catolice în perioada regimului comunist, valorificând documente din arhivele fostei Securităţi pentru a reconstitui biografiile episcopilor şi preoţilor, structurile clandestine şi mecanismele represiunii. Autorul insistă asupra necesităţii unei metodologii critice, capabile să distingă între informaţiile autentice şi deformările produse de aparatul represiv al statului comunist. O altă componentă importantă a cercetării este dedicată istoriei educaţiei şi învăţământului. Studiul privind Seminarul Greco-Catolic din Oradea, concretizat într-o trilogie care reconstituie istoria instituţiei între anii 1792 şi 1948, sunt completate de cercetări referitoare la Preparandia diecezană, şcolile confesionale şi formarea culturală şi muzicală din Oradea. Toate aceste proiecte, susţine autorul, demonstrează că evoluţia Bisericii Greco-Catolice este strâns legată de formarea elitelor româneşti şi de dezvoltarea învăţământului modern. Un capitol distinct este consacrat patrimoniului cultural. Valorificând experienţa acumulată în cadrul Bibliotecii Judeţene „Gheorghe Şincai” Bihor, Silviu-Iulian Sana a cercetat circulaţia cărţii vechi, istoria tiparului, bibliotecile ecleziastice şi fondurile de carte veche păstrate în colecţii din nord-vestul României. În opinia sa, studiul cărţilor şi al bibliotecilor oferă o perspectivă privilegiată asupra formării mediilor intelectuale şi confesionale şi asupra felului în care cultura scrisă a contribuit la conectarea societăţii româneşti la spaţiul european de factură occidentală. Dincolo de bilanţul cercetărilor realizate până acum, teza propune şi o direcţie de dezvoltare pentru următorii ani. Autorul consideră că există încă numeroase teme insuficient investigate: micro-istoria parohiilor, relaţiile interconfesionale, implementarea locală a Unirii cu Roma, activitatea ordinelor misionare catolice, dialogul ecumenic, dar şi perioada clandestinităţii Bisericii Greco-Catolice şi reconstrucţia acesteia după căderea regimului comunist. În timpul prezentării, istoricul a pledat pentru o schimbare de perspectivă asupra modului în care este scrisă istoria ecleziastică. „Accentul trebuie să cadă pe scrierea unei istorii care să depăşească cadrele apologetice şi să integreze dimensiunea religioasă, socială, educaţională, politică şi culturală a instituţiei”, a afirmat acesta. Aprecierile membrilor comisiei au confirmat consistenţa proiectului academic. Prof. Ovidiu-Augustin Ghitta a remarcat amploarea cercetării şi potenţialul pe care acesta îl deschide pentru generaţiile viitoare de istorici. „Este un cercetător care a avut în vedere mai multe planuri, care pot fi în viitor furnizoare de teme de doctorat. Domeniile acestea mari, precum istoria Bisericii şi istoria cărţii, sunt suficient de generoase în subiecte pentru viitor”, a declarat profesorul universitar. La rândul său, prof. Daniel Dumitran a apreciat caracterul metodologic al lucrării, arătând că aceasta propune o cercetare deschisă dialogului interdisciplinar şi contextului central-european, depăşind limitele istoriei instituţionale clasice. Discuţiile au vizat şi contribuţiile concrete aduse de cercetările lui Silviu-Iulian Sana asupra istoriei Episcopiei Greco-Catolice de Oradea. Răspunzând întrebărilor comisiei, istoricul a explicat că studiile sale au permis clarificarea structurii administrative a episcopiei şi revizuirea unor interpretări existente în literatura de specialitate, pe baza comparării documentelor de arhivă cu şematismele şi alte surse istorice. La finalul susţinerii, atmosfera a fost una caldă şi colegială. După încheierea dezbaterilor, membrii comisiei şi cei prezenţi în sală l-au felicitat pe Silviu-Iulian Sana pentru parcursul său academic şi pentru consistenţa cercetărilor desfăşurate de-a lungul ultimilor ani. Aceştia şi-au exprimat încrederea că proiectele prezentate în teza de abilitare vor contribui la dezvoltarea istoriografiei româneşti şi l-au încurajat să continue cercetările dedicate istoriei Bisericii Greco-Catolice, patrimoniului cultural şi educaţiei, precum şi să formeze noi generaţii de istorici prin activitatea doctorală pe care o va desfăşura. În concluziile lucrării, autorul arată că cercetările desfăşurate până acum reprezintă fundamentul unor proiecte viitoare dedicate istoriei religioase şi culturale a nord-vestului României. Miza nu este doar recuperarea unor documente sau completarea unor capitole insuficient cunoscute, ci integrarea acestora într-o perspectivă mai largă asupra istoriei Europei Centrale şi de Est. „Lucrarea urmăreşte nu doar recuperarea documentară a trecutului, ci şi reinterpretarea acestuia într-un mod cât mai relevant pentru istoriografia actuală”, concluzionează istoricul în rezumatul tezei sale. (Codruţa Fernea pentru EGCO.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 165, Ultimul acces: 2026-10-02 13:56:05
|
Timp total: 0.03s...
[]:1