Mănăstirea Putna la 560 ani de la întemeiere: Fondarea ei a reflectat un proiect de ţară, spune un istoric

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Mănăstirea Putna la 560 ani de la întemeiere: Fondarea ei a reflectat un proiect de ţară, spune un istoric

[2026-07-10]

de Ştefana Totorcea

Părinţii din obşte au marcat vineri 560 de ani de la întemeierea Mănăstirii Putna, oficiind la altarul de vară Sfânta Liturghie şi un Parastas pentru ctitorii, slujitorii şi colaboratorii trecuţi la cele veşnice.
La final, Arhim. Melchisedec Velnic, stareţul mănăstirii, a citit extrase dintr-un text dedicat mănăstirii de istoricul Ştefan S. Gorovei şi publicat în albumul „Veşnicii din Ţara Muşatinilor ctitorite în lemn, piatră şi culoare”, apărut recent la Editura Crimca a Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor.
Despre „podoaba” Putnei
„Urmând cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, Ştefan cel Mare a iubit podoaba Casei Domnului, dar a înţeles această podoabă într-un sens mai deosebit, alegând să împletească necesităţile cultului cu aceea ce azi numim artă şi cultură. Mai mare podoabă decât s-a creat la Putna, cum s-ar putea imagina?”, a scris istoricul.
Ştefan S. Gorovei a menţionat contribuţia lavrei la cultura şi arta românească de-a lungul istoriei, prin sute de cărţi din care au supravieţuit zeci, capodopere de broderie medievală şi o şcoală de muzică ce l-a dat pe vestitul imnograf Eustatie Protopsaltul.
Focar de cultură şi spiritualitate
Mănăstirea Putna a aniversat 560 de ani de la întemeiere printr-o Liturghie de recunoştinţă oficiată vineri, 10 iulie 2026, la altarul de vară. Foto credit: Mănăstirea Putna
Istoricul adaugă că „obştea putneană întreţinea viu un focar” aprins odată cu „scânteia adusă de la Mănăstirea Neamţu, odată cu primul grup de monahi călăuziţi de ieromonahul Ioasaf” şi că „de cultura şi arta dezvoltate la Putna au beneficiat şi alte aşezăminte monahale din ţară”.
„Din acest punct de vedere, tot ce s-a făptuit la Putna sub privegherea marelui ctitor, a colaboratorilor şi a succesorilor săi imediaţi, poate fi văzut sub formula, curentă astăzi, a proiectului de ţară”, afirmă Ştefan S. Gorovei.
„Înţelegem, astfel, de ce, spre sfârşitul acelui veac XVI, se putea vorbi despre împărătescul lăcaş al Lavrei Putnei, al cărei egumen era socotit un episcop al locului (numele Putnei va figura, la un moment dat, în titlul episcopului de Rădăuţi).”
Memoria neamului românesc
Stareţul obştii a oficiat după Liturghie un Parastas pentru ctitorii, slujitorii şi colaboratorii Mănăstirii Putna vineri, 10 iulie 2026. Foto credit: Mănăstirea Putna
Istoricul subliniază rolul mănăstirii de păstrătoare a identităţii româneşti.
„Azi, pentru noi (sau cel puţin pentru unii dintre noi), Putna este un loc de memorie. Dar îndrăznesc a spune că este mai mult decât un loc de memorie: este Memoria însăşi, Memoria neamului românesc”, transmite el.
„Eminescu a fost un vizionar: în adevăr, Putna – care într-un moment de cumpănă a ajuns să fie paznic de hotare – a rămas Ierusalimul neamului românesc, adăpostind, cu o candelă a cărei flacără, aprinsă la 1504, nu s-a stins niciodată, un altar al conştiinţei naţionale”, încheie Ştefan S. Gorovei.
Darul credincioşilor
Vineri, 10 iulie 2026, Arhim. Melchisedec Velnic a binecuvântat credincioşii cu o cruce aniversară dăruită de un grup de fii duhovniceşti ai Putnei. Foto credit: Mănăstirea Putna
Binecuvântarea finală a fost dată de părintele stareţ cu o cruce moldavă lucrată în materiale nobile şi dăruită mănăstirii la moment aniversar de un grup de credincioşi. Crucea a fost depusă spre cinstire în biserica voievodală a mănăstirii până la sfârşitul Tainei Sfântului Maslu, oficiată după Liturghie şi Parastas.
De la ora 10:30, la Centrul Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” al mănăstirii, au continuat lucrările celei de-a 33-a ediţii a Simpozionului de istorie Colocviile Putnei, care are ca scop cercetarea istoriei epocii ştefaniene şi a Mănăstirii Putna.
În deschiderea celei de a doua zile din program, Arhim. Melchisedec Velnic a prezentat un scurt istoric al sfântului aşezământ.
„Mănăstirea cea dragă” a Sf. Ştefan cel Mare
Paharul de ceramică despre care arheologii consideră că a fost folosit la sfinţirea Mănăstirii Putna a fost scos temporar din muzeul mănăstirii şi aşezat pe mormântul Sf. Ştefan cel Mare vineri, 10 iulie 2026, când s-au împlinit 560 ani de la întemeierea aşezământului monahal. Foto: Mănăstirea Putna
Părintele stareţ a amintit întemeierea mănăstirii de către Sf. Ştefan cel Mare, faptul că prima obşte a fost adusă de la Mănăstirea Neamţ, în frunte cu stareţul de la Neamţ, Arhim. Ioasaf, şi a menţionat că o cronică rusească, Byhovec, din secolul al XVI-lea, pomenea Putna ca fiind „mănăstirea cea dragă” a Sfântului Ştefan cel Mare.
„Aşa a început totul. Răzbind apoi prin tot felul de încercări – incendii, invazii, răpiri – mănăstirea şi-a continuat drumul prin istorie până în zilele noastre. O istorie neîntreruptă de 560 de ani închinată slujirii lui Dumnezeu şi slujirii oamenilor”, a încheiat actualul stareţ al Putnei.
Liturghia aniversară a fost transmisă în direct pe pagina de Facebook şi canalul de Youtube al mănăstirii. Colocviile Putnei continuă până duminică, 12 iulie 2026. Program integral este disponibil aici.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 84, Ultimul acces: 2026-09-29 11:42:43

Timp total: 0.05s...

[]:1