Virgil Gheorghiu, scriitorul devenit preot în exil: 34 ani de la mutarea la cele veşnice

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Virgil Gheorghiu, scriitorul devenit preot în exil: 34 ani de la mutarea la cele veşnice

[2026-06-22]

de Ştefana Totorcea

Luni s-au împlinit 34 ani de la mutarea la Domnul a Părintelui Constantin Virgil Gheorghiu, scriitor şi jurnalist, apoi preot în exil, şi autorul romanului Ora 25 – una dintre scrierile marcante despre condiţia umană în secolul XX, alături de Minunata lume nouă de Aldous Huxley, Procesul de Franz Kafka şi 1984 de George Orwell.
S-a născut în 15 septembrie 1916, la Valea Albă – Războieni, în judeţul Neamţ. Bunicul şi tatăl său au fost preoţi la Războieni, iar mama sa, Maria Scobai, provenea tot dintr-o familie de preoţi.
A studiat la Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chişinău şi la Liceul Militar Regal din Cernăuţi, apoi a venit la Bucureşti, unde a ajuns secretarul ziaristului Nicolae Crevedia. În 1937 a debutat cu volumul de poezie „Viaţa de toate zilele a poetului”, apărut la Editura Cartea Românească. Următorul volum de poeme, „Caligrafie pe zăpadă” (1940), i-a adus Premiul Scriitorilor Tineri.
A urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1936-1940), iar în 1941 a fost corespondent de război pe frontul din Basarabia, experienţă concretizată în volumele de reportaje de război „Ard malurile Nistrului”, „Cu submarinul la Sevastopol” şi „Am luptat în Crimeea”.
Prigonit şi de germanofili, şi de Aliaţi
După o perioadă în care s-a regăsit pe lista neagră a guvernului legionar de la Bucureşti – pentru poemul manifest scris după asasinarea lui Armand Călinescu şi pentru că era căsătorit cu o evreică – sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial l-a surprins ca ataşat de presă la legaţia României de la Zagreb.
Timp de un an, a fost reţinut în lagăre din Austria şi Germania, pentru că fusese „diplomat dintr-o ţară inamică” sau considerat „germanofil” de Forţele Aliate învingătoare. În 1947, s-a reunit cu soţia şi s-a stabilit la Heidelberg, unde s-a înscris la Facultatea de Teologie.
Consacrarea
A urmat publicarea, în 1950, a romanului care avea să-l consacre definitiv, Ora 25, ecranizat în 1967 cu Anthony Quinn în rolul principal.
„N-am citit nimic, în nicio literatură, care să se apropie, cât de departe, de teroarea istoriei pe care o îndură personajele Dumitale. Consider Ora 25 una dintre cele mai mari cărţi ale generaţiei noastre, din toate ţările”, i-a spus Mircea Eliade.
„Cultura noastră, Lucian, a dispărut. Ea avea trei calităţi: iubea şi respecta frumosul – obicei învăţat de la greci; iubea şi respecta dreptul – obicei învăţat de la romani; iubea şi respecta omul – obicei pe care l-a învăţat greu şi foarte târziu, de la creştinism”, afirmă un personaj al cărţii.
„Numai prin respectarea acestor trei mari simboluri, Omul, Frumosul şi Dreptul, a devenit cultura noastră occidentală ceea ce a fost. Şi acum pierde cea mai importantă moştenire: respectul şi dreptatea pentru om.”
Un cleric scriitor la Paris
În data de 23 mai 1963, Constantin-Virgil Gheorghiu a fost hirotonit preot la Catedrala Ortodoxă Română „Sf. Arhangheli Mihail, Gavriil şi Rafail” din Paris, iar în 1966 a fost înălţat la rangul de iconom stavrofor de Patriarhul României Iustinian Marina. În 1970, a primit rangul de protoprezbiter al Patriarhiei din Constantinopol.
A continuat să scrie romane, scrieri teologice şi memorii. S-a mutat la Domnul la Paris şi este înmormântat în cimitirul parizian Passy. Văduva lui, avocata Ecaterina Burbea Gheorghiu, a donat opera lui literară Academiei Române.
„Virgil Gheorghiu deplânge cultura occidentală, care, în ciuda dezvoltării ei, îşi uită originea – greacă, romană şi creştină –, şi, în consecinţă, fără să sesizeze, îşi începe procesul de autodistrugere”, scrie Preasfinţitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului. „Se transformă în sistem şi ideologie.”
Poezia ca act existenţial
Acest scriitor „opune omului hipertehnicizat pe omul-poet, poetic nu doar ca simplu atribut, ci ca metodologie de viaţă”, mai remarcă ierarhul. „De fapt, în opinia sa, Dumnezeu Însuşi este poetic şi creaţia este pur şi simplu lirică.”
„Pentru ca omul să trăiască şi, pe deasupra, să fie/devină ortodox, trebuie să fie poet – să aibă inimă nouă şi vorbire nouă –, adică să se aşeze în mijlocul lumii, în inima lumii, să simtă mişcarea ei şi să aibă o viziune integrală, participativă. Trebuie să simtă şi să îl doară.”
În epilogul romanului Cravaşa, Virgil Gheorghiu scria:
„În curând, poetul va dispărea din natură, la fel ca viermele de mătase care îşi dizolvă propriile aripi, picioarele, inima, trupul de fluture, ca să facă mătase. Poate că vom fi ultimii poeţi călcaţi în picioare de mase. Mâine nu vor mai fi poeţi călcaţi în picioare de mulţime. Nici la Paris, nici la Bucureşti. Pentru că nu vor mai fi poeţi. Niciunul. Şi nici poezie nu va mai fi.”

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 134, Ultimul acces: 2026-10-01 21:58:11

Timp total: 0.03s...

[]:1