© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Cardinalul Brislin: Progresul uman trebuie să slujească demnitatea şi binele comun[2026-06-27]foto: Vatican MediaCardinalul Stephen Brislin, Arhiepiscop de Johannesburg, în Africa de Sud, a deschis cea de-a treia sesiune a Consistoriului Extraordinar invitându-i pe Cardinali să reflecteze asupra modului în care umanitatea îşi „construieşte” viitorul într-o epocă marcată de puterea tehnologică. Vorbind pe tema „A construi pentru binele comun: şantierele timpului nostru”, Cardinalul Brislin s-a concentrat asupra relaţiei dintre introducerea şi concluzia enciclicei Magnifica humanitas a Papei Leon al XIV-lea. A spus că cele două secţiuni revelează cadrul teologic al întregului document: paginile de deschidere ridică „întrebări cruciale” despre modul în care umanitatea îşi modelează viitorul, în timp ce concluzia arată cum aceste întrebări îşi găsesc un răspuns creştin în virtuţile teologale trăite în istorie şi susţinute de rugăciune. Cardinalul a remarcat că enciclica începe cu o comparaţie între Babel şi Ierusalim. Ambele oraşe, a spus el, evocă un efort uman comun, deoarece în ambele oamenii construiesc împreună. Întrebarea decisivă, însă, este direcţia acelei construcţii. Babelul, a explicat el, se întoarce asupra lui însuşi şi transformă inteligenţa umană într-un proiect de autosuficienţă, arătând că unitatea căutată fără Dumnezeu duce la fragmentare şi dezintegrare. Ierusalimul, dimpotrivă, indică un efort în care inteligenţa umană, pusă în slujba lui Dumnezeu, devine capabilă să promoveze demnitatea fiecărei persoane. Cardinalul Brislin a spus că această comparaţie ridică o întrebare centrală pentru epoca actuală: ce formă ia efortul uman atunci când are acces la instrumente tot mai puternice? Întrebarea priveşte inteligenţa artificială şi noile tehnologii, dar şi problema mai largă a măsurii în care progresul tehnic este însoţit de responsabilitate sau dacă expune oamenii la noi forme de excludere. Din acest motiv, a spus el, Magnifica humanitas îi invită pe toţi să fie atenţi la modul în care construim împreună. Instrumentele tehnice nu sunt niciodată neutre, ci sunt integrate în procese politice, economice, sociale şi educaţionale care modelează calitatea vieţii comune. Pentru credincioşi, acest apel îmbracă forma sinodalităţii. Cardinalul Brislin a descris sinodalitatea ca urma concretă a comuniunii din care se naşte şi creşte Biserica, permiţând creştinilor să intre pe şantierul istoriei fără teamă. A spus că enciclica oferă o „gramatică a construcţiei” centrată pe patru elemente: dorinţă, limită, responsabilitate comună şi discernământ. Dorinţa umană de fericire trebuie salvgardată în adevăr, în timp ce recunoaşterea limitelor ne reaminteşte că viaţa este un dar de primit şi de ocrotit. Responsabilitatea comună, a continuat el, reflectă principiul subsidiarităţii: nimeni nu posedă întregul proiect şi nimeni nu construieşte singur. Discernământul, ghidat de doctrina socială a Bisericii, ajută la distingerea a ceea ce slujeşte persoana de ceea ce creează dependenţă sau excludere. În concluzia enciclicei, a spus Cardinalul Brislin, această gramatică se împlineşte prin credinţă, iubire, speranţă şi rugăciune. Credinţa recunoaşte milostivirea lui Dumnezeu în istorie; caritatea îşi găseşte izvorul în Euharistie; speranţa susţine construirea civilizaţiei iubirii; iar rugăciunea deschide Biserica faţă de acţiunea Duhului Sfânt. Astfel, a concluzionat el, Magnifica humanitas încredinţează Bisericii o responsabilitate specifică: să înfrunte luptele istoriei în modul său propriu şi distinctiv, printr-o abordare sinodală înrădăcinată în virtuţile teologale şi orientată spre slujirea persoanei umane. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 121, Ultimul acces: 2026-10-03 11:41:30
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
