© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Consistoriul cu Cardinali: Speranţa Evangheliei ca antidot la individualism[2026-06-27]foto: Vatican MediaBiroul de presă a publicat detalii despre cea de-a treia sesiune a Consistoriului Extraordinar, desfăşurată sâmbătă dimineaţă în Aula Paul al VI-lea. Ziua a început cu Sfânta Liturghie celebrată de Cardinalul Giovanni Battista Re, decanul Colegiului Cardinalilor, în Bazilica San Pietro. Reuniţi în Aula Paul al VI-lea, Papa Leon al XIV-lea i-a condus pe Cardinali în recitarea rugăciunii Adsumus. Cardinalul Protase Rugambwa, Arhiepiscop de Tabora, Tanzania, a moderat sesiunea de dimineaţă. A mulţumit Colegiului, în numele Papei, pentru cuvintele de susţinere legat de apelurile sale pentru pace şi i-a îndemnat pe Cardinali să facă aceste apeluri şi mai eficiente asumându-şi responsabilitatea pentru ele în Diecezele şi regiunile lor de origine, pentru ca un apel coral să se ridice şi să confere o forţă şi mai mare acestui angajament comun. Cardinalul Stephen Brislin, Arhiepiscop de Johannesburg, Africa de Sud, a luat apoi cuvântul pentru raportul său introductiv pe tema „A construi în bine: şantierele timpului nostru”. După un timp de rugăciune şi tăcere, Cardinalul Rugambwa a deschis lucrul pe grupuri, stabilind revenirea în sesiunea plenară, după pauză, pentru ora 11:30. Sfântul Părinte, prezent la începutul sesiunii, s-a întors înainte de prezentarea rapoartelor pe grupuri. Unsprezece grupuri au prezentat rapoarte în Aulă: cele opt din primul set şi trei din cel de-al doilea. Un număr mare dintre grupuri şi-au concentrat reflecţia asupra unei lecturi a profundelor fracturi ale timpului nostru: între popoare şi naţiuni, în interiorul societăţilor şi chiar al familiilor; şi asupra modului în care acestea generează răni, mai ales în rândul celor mai săraci, al celor mai slabi, al tinerilor cărora le lipseşte simţul noutăţii şi al adulţilor cărora le lipseşte înţelepciunea vârstei. Multe dintre rapoarte au evidenţiat pericolul reprezentat de lipsa de sens, lipsa relaţiilor semnificative şi a identităţii, care îi împinge pe oameni spre o atitudine tribală. Toate au subliniat rolul unui individualism exacerbat care duce la iluzia că ceilalţi există pentru propriul nostru succes. În acest context, provocarea inteligenţei artificiale apare ca o dimensiune antropologică ce trebuie examinată prin identificarea unor valori umane comune. Acestea încep cu chemarea de a da nume fiinţelor vii şi de a nu le reduce la cifre şi statistici; de a experimenta şi de a accepta simţul uman al limitelor, pe care inteligenţa artificială tinde să-l nege; şi de a apăra demnitatea muncii. În acest cadru, multe grupuri au vorbit despre valoarea binelui comun ca despre ceva dificil de îmbrăţişat şi de înţeles, pe care politica adesea nu îl caută. Au remarcat că acesta necesită un limbaj al inimii pentru a depăşi conformismul, corupţia şi sentimentul de imposibilitate generat de conştiinţa că proprietatea şi resursele necesare pentru a-l atinge se află în mâinile câtorva. Simţul binelui comun, au afirmat numeroase grupuri, îşi are originea în credinţă: credinţa în Dumnezeu şi în dimensiunea transcendentă prezentă în fiecare persoană, care îi conduce pe oameni să depăşească orice frontieră, începând cu aceea care îi duce dincolo de ei înşişi; să trăiască solidaritatea cu săracii ca răspuns la individualism; să trăiască deplin catolicitatea; să construiască relaţii gratuite, nu instituţii, la toate nivelurile; şi să caute un limbaj capabil să dialogheze cu medii îndepărtate de credinţa creştină. În această privinţă, rolul politicii este esenţial, la fel ca angajamentul instituţiilor ecleziale în formarea viitorilor slujitori publici, pentru ca doctrina socială a Bisericii să fie cunoscută şi studiată ca un leac pentru diviziuni. Antidotul la individualism şi la fracturi, au convenit multe grupuri, este Evanghelia: o Biserică care oferă un sentiment de apartenenţă, capabilă să aline rănile timpului nostru, care se înnoieşte evitând formele de integralism şi polarizare; o Biserică ce face vizibil chipul ei samaritean, cu creştini care nu sunt spectatori ai ruinei sociale, ci arhitecţi înţelepţi care reconstruiesc cetatea tuturor. În acest cadru, un semn de speranţă este recunoaşterea că aceleaşi provocări sunt întâmpinate în multe zone şi în multe părţi ale lumii şi că împărtăşirea comuniunii cu Cristos îl face pe om mai puţin preocupat de ceea ce gândesc ceilalţi. În acest sens, diverse grupuri au subliniat valoarea sinodalităţii ca drum al ascultării şi al dialogului, dar şi al responsabilităţii ecleziale. La sfârşitul rapoartelor, a fost alocat timp pentru intervenţii ale mai multor Cardinali, care au reluat temele sesiunii în termeni mai personali. Alţii şi-au exprimat recunoştinţa faţă de Papă pentru recentele sale călătorii apostolice şi pentru angajamentul său pentru pace. Sesiunea s-a încheiat la ora 12:45 cu rugăciunea Angelus, condusă de Sfântul Părinte. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 116, Ultimul acces: 2026-09-29 09:19:38
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
