© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Stareţul de la Schitul Darvari ne învaţă cum să nu pierdem încredinţarea că Dumnezeu ne iubeşte[2026-05-17]Publicat de Ştefana Totorcea 21 mai 2026În cuvântul de învăţătură de sărbătoarea Înălţării Domnului, Protos. Arsenie Irimiea, stareţul de la mănăstirea bucureşteană Schitul Darvari, a meditat pe marginea bucuriei simţite de ucenici după ce s-au despărţit de Domnul înălţat la cer. „Domnul îi binecuvânta şi, pe când îi binecuvânta, îi abandona, Se înălţa la cer, la Tatăl. Dar, culmea, acest abandon naşte în ei bucurie”, a observat părintele stareţ. „Au plecat cu bucurie mare, conştienţi fiind de ceva: orice aş face pe pământ, orice lucrare aş avea, lucrarea principală pe care Dumnezeu o are faţă de mine şi pe care eu nu o înţeleg şi nu o lucrez deloc, este că mă iubeşte.” Nevoia de validare a relaţiei cu Dumnezeu Pierderea încredinţării că Dumnezeu ne iubeşte se naşte prin acumulări lente, prin rugăciunea pe care o consideri neascultată, prin boală, prin pierderi, prin nedreptate şi prin eşec repetat, a continuat părintele protosinghel. El a amintit de oamenii care simt uneori nevoia de validare în relaţie, întrebându-şi perechea: Mă iubeşti? Această nevoie permanentă de dovadă a iubirii celuilalt este lipsă de încredere, iar libertatea celuilalt de a nu-şi afirma permanent iubirea naşte în aceşti oameni teama de abandon. Omul se comportă adesea astfel şi în relaţie cu Dumnezeu, a precizat părintele stareţ. „Omul este rănit în adâncul său de această credinţă că Dumnezeu nu-l iubeşte până la capăt din pricina păcatelor şi a rănilor sale. Aş vrea să vă zic că acesta este un gând eretic. Şi aş zice de aici, din faţa altarului: Anatema! acestui gând, care nu e născut nici de mintea omului, nici de experienţa lui, ci, aş zice, numai şi numai de demon.” A simţi versus a fi încredinţat „Prezenţa adevărată este mult mai profundă şi ţine de încredinţarea mea că Dumnezeu mă iubeşte şi că iubirea Lui nu dispare atunci când nu o mai simt sau când păcătuiesc”, a explicat Protos. Arsenie Irimiea. „Este o diferenţă între a simţi iubirea lui Dumnezeu şi a rămâne încredinţat de iubirea lui Dumnezeu”, a subliniat stareţul. „Simţirea ta e schimbătoare. E dependentă de fluctuaţiile propriei stări interioare. Pe când încredinţarea e convingerea care nu se mai lasă condusă de emoţie.” „Cum să fac, Doamne, să trec de la emoţie la încredinţarea că Tu mă iubeşti?” s-a întrebat retoric părintele stareţ. Program duhovnicesc în trei paşi Răspunsul l-a dat schiţându-le credincioşilor un scurt program duhovnicesc în trei paşi, de testat în cele trei zile de la Înălţarea Domnului şi până în Duminica a 7-a după Paşti: „Unu: Să nu mai confund starea mea interioară cu adevărul despre Dumnezeu. Starea mea de acum e reală, da, dar nu e criteriul ultim al iubirii lui Dumnezeu. Chiar dacă eu nu mă suport, totuşi să ştiţi că Dumnezeu suportă şi iubeşte ceea ce eu urăsc în mine.” „Doi: Să-mi curăţ imaginea despre Dumnezeu, să mă întorc zilnic la chipul real al lui Hristos, prin citirea zilnică a Scripturii. Puteţi să începeţi cu următoarea rugăciune: Doamne, Te-am răstălmăcit. Acum voi citi Scriptura.” „Şi trei: Să rostesc rugăciuni filiale. Adică, iubiţi credincioşi, după ce te-ai săturat de smiorcăială şi de plâns şi de autoflagelare, să te rogi lui Dumnezeu ca un fiu.” „Aşa se naşte încredinţarea în dragostea lui Dumnezeu”, a subliniat stareţul de la Schitul Darvari. „Şi veţi trăi, dacă faceţi asta până duminică, ce au trăit ucenicii când au plecat de pe platoul acela unde Domnul S-a înălţat la cer: s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.” Sărbătoarea Înălţării Domnului a coincis anul acesta cu hramul Mănăstirii Schitul Darvari: „Sf. Împ. Constantin şi mama sa, Elena”. Sfântul lăcaş are rang de Paraclis Patriarhal. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 173, Ultimul acces: 2026-09-29 10:16:17
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
