Patriarhul Daniel despre Sf. Blandina de la Iaşi: Chip luminos de iubire şi jertfă pentru Hristos

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel despre Sf. Blandina de la Iaşi: Chip luminos de iubire şi jertfă pentru Hristos

[2026-05-17]

de Alexandru Boboc

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a transmis duminică un mesaj la proclamarea locală a Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iaşi.
Părintele Patriarh Daniel a evidenţiat smerenia Sfintei Blandina, care făcea curăţenie în Catedrala Mitropolitană în pofida celor care o judecau.
„După cincisprezece ani de pătimire în Siberia, Sfânta Blandina a ajuns în cetatea Iaşilor, mergând zilnic la Catedrala Mitropolitană din Iaşi spre a participa la slujbe şi a sta de strajă la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, care a devenit ocrotitoarea ei”.
Evenimentul solemn a avut loc la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, după Sfânta Liturghie oficiată de un sobor de ierarhi condus de Mitropolitul Teofan al Moldovei şi Bucovinei.
Mesajul a fost prezentat de domnul Răzvan Mihai Clipici, consilier patriarhal în cadrul Sectorului Cultură, Pictură şi Restaurare al Administraţiei Patriarhale.
Mesajul integral:
Sfânta Mărturisitoare Blandina de la Iaşi – chip luminos de iubire şi jertfă pentru Hristos
Cu aleasă bucurie şi evlavie cinstim astăzi chipul luminos al Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iaşi, care a strălucit ca o făclie nestinsă de Înviere în noaptea cea adâncă a întunericului comunist. Această neînfricată mărturisitoare a lui Hristos ne îndeamnă, prin faptele sale cele bineplăcute lui Dumnezeu, să cultivăm în viaţa noastră rugăciunea neîncetată şi iubirea faţă de Dumnezeu, de sfinţi şi de aproapele, sporind, astfel, faptele iubirii creştine.
1. Mărturisitoare a lui Hristos în gulagul sovietic
Drumul spre Siberia, plin de chinuri şi suferinţe, a fost un drum al Golgotei pe care Sfânta Blandina şi-a purtat crucea. Două săptămâni a călătorit în vagoane de marfă, fără apă şi mâncare suficientă, aflată sub strâmtorări şi teroare. În jurul ei, multe femei istovite de chinuri îşi dădeau sufletul, trupurile lor fiind aruncate pe câmp.
Când trenul s-a oprit în gara oraşului Kazan, deţinutele au fost coborâte şi duse în catedrala „Maicii Domnului” din Kazan, transformată, prin mâna celor fără de Dumnezeu, în temniţă pentru deţinuţii politici. Acea biserică în care odinioară se slujea Sfânta Liturghie, devenise lăcaş în care mărturisitorii creştini se aduceau pe ei înşişi jertfă, asumându-şi toate chinurile din dragoste de Dumnezeu.
În temniţa aceea cumplită, Sfânta Blandina şi celelalte deţinute au fost dezbrăcate de haine şi înghesuite câte 90, într-o celulă de 60 de persoane, dormind pe scânduri ude stropite cu clor, suferind în fiecare dimineaţă umilinţe greu de imaginat. 300 de grame de pâine şi o cană de apă fiartă era hrana pe care o primeau într-o zi.
Însă, în această perioadă cumplită, Domnul Iisus Hristos i S-a arătat Sfintei Blandina, răstignit pe Sfânta Cruce, cu cunună de spini pe cap, spunându-i cu blândeţe: „Vezi cât sufăr şi Eu pe nedrept, nevinovat!?”. Această descoperire sfântă a rămas întipărită în sufletul ei, întărind-o în timpul suferinţei.
Sfânta Blandina a arătat o smerenie adâncă, săvârşind în închisoare, împreună cu verişoara ei, cele mai umilitoare lucrări, având permanent în minte cuvintele Domnului Iisus Hristos: „Cel ce vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă” (Marcu 10, 44). Astfel, ceea ce lumea socotea umilire, mărturisitoarea lui Hristos o îmbrăca în haina smereniei celei bineplăcute lui Dumnezeu, prefăcând lucrul cel mai de jos într-o lucrare tainică a iubirii de Dumnezeu şi de aproapele.
Iar Dumnezeu, Care „celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (I Petru 5, 5), le-a răsplătit pe cele două femei cu bucuria de a sta pentru câteva clipe la aer curat şi le-a dăruit şansa de a-şi vedea soţii, închişi la etajul al şaselea, pe care îi puteau zări printre gratii ori de câte ori ieşeau cu acea slujire anevoioasă. Astfel, această mare bucurie li s-a dăruit celor două, tocmai când împlineau lucrarea pe care alţii o dispreţuiau, întocmai după cum a arătat Hristos: „cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat” (Luca 18,14).
Prin lucrarea tainică a Domnului Hristos, Sfânta Blandina a întâlnit în lagărul Orlovo-Rozovo, obştea celor 200 de maici de la Mănăstirea „Sfântului Ioan de Kronstadt”, care erau închise pentru „propagandă religioasă”.
Acolo, în pustia cea îngheţată, sub gerul de -50°C, mărturisitoarele lui Hristos cântau rugăciuni pe drumurile care duceau spre câmpurile de muncă, încât până şi gardienii cei împietriţi la inimă nu îndrăzneau să le oprească. În acel loc, Sfânta Blandina a învăţat pe de rost Acatistul Mântuitorului, al Maicii Domnului, şi al Sfântului Ierarh Nicolae, transformând lagărul într-o adevărată mănăstire, în care se simţea prezenţa harului Duhului Sfânt.
În lagărul siberian s-a săvârşit, prin mâinile Sfintei Blandina, botezul a treizeci şi cinci de prunci nebotezaţi din creşa lagărului. Cum preoţii care mai erau în viaţă în lagăr erau prea înfricoşaţi, maicile au ajutat-o pe Sfânta Blandina să săvârşească această taină în regim de urgenţă, după rânduiala Bisericii, care îngăduie credinciosului, în lipsa preotului, să săvârşească botezul de necesitate în vreme de mare primejdie.
Pâra femeii păgâne, şefa creşei, a ajuns la urechile comandantului lagărului, care însă, prin lucrarea minunată a lui Dumnezeu, a apărat-o pe Sfânta Blandina. Astfel, Dumnezeu a întors răutatea celor ce se împotriveau, ocrotind-o pe cea care a adus lumina lui Hristos peste pruncii nevinovaţi aflaţi în grija ateilor comunişti.
Tot în închisoare, Sfânta Blandina a primit şi vestea morţii soţului ei, petrecută la 27 mai 1943. Ea l-a considerat pe soţul ei, Gheorghe, un adevărat mucenic, întrucât a pătimit multe chinuri în închisoare, suferind moarte martirică. Sfânta Blandina a făgăduit că nu se va mai căsători niciodată — făgăduinţă pe care a păzit-o cu sfinţenie până la moarte.
2. Credincioasă neînfricată în cetatea Iaşilor
După cincisprezece ani de pătimire în Siberia, Sfânta Blandina a ajuns în cetatea Iaşilor, mergând zilnic la Catedrala Mitropolitană din Iaşi spre a participa la slujbe şi a sta de strajă la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, care a devenit ocrotitoarea ei. Sfânta Blandina a strălucit prin smerenia ei adâncă, spălând pardoseala catedralei, în pofida celor care o judecau că se înjoseşte.
A fost izgonită de fiul şi de nora sa din casa acestora, trecând prin sufletul ei sabia, însă nu şi-a pierdut nădejdea în Dumnezeu. În fiecare dimineaţă, la ora şase, când se deschideau porţile Mitropoliei, Sfânta Blandina începea să cureţe pardoseala şi să pregătească catedrala pentru sfintele slujbe. Adunase în jurul ei o mică obşte de femei evlavioase care o ajutau. Aceste credincioase cinsteau cu osteneala lor toate hramurile bisericilor Iaşului, iar săracilor le aduceau hrană, îmbrăcăminte şi bucurie printr-un cuvânt bun.
Îndrăzneala mărturisitoare a Sfintei Blandina nu s-a stins după anii de temniţă din Siberia, ci, dimpotrivă, s-a aprins cu putere şi după aceea. Cu asprime l-a mustrat pe propriul ei fiu, Vladislav, atunci când a aflat că în postul important pe care îl ocupa acesta săvârşea nedreptăţi asupra subalternilor săi.
Mulţi oameni necăjiţi veneau la dânsa şi se plângeau de asprimea lui, iar sfânta, cu inimă de mamă duhovnicească pentru toţi cei asupriţi, s-a înscris în audienţă la fiul ei şi, intrând în biroul lui, a rostit: „Nu pentru mine sunt aici, ci pentru subalternii tăi, care în fiecare zi vin la mine şi se plâng pentru nedreptăţile pe care le faci. Să ştii că lacrimile lor fac zid între tine şi Dumnezeu şi, când Dumnezeu Îşi va întoarce faţa de la tine, va fi vai şi amar. Ai grijă, nu mai face nedreptăţi şi opreşte lacrimile supuşilor tăi”.
Acel zid nevăzut, despre care a vorbit Sfânta Blandina, s-a ridicat curând cu adevărat, iar Vladislav s-a îmbolnăvit şi era în primejdie să îşi piardă locul de muncă, până când, prin rugăciunile mamei sale, s-a vindecat şi a fost transferat la Bucureşti, continuându-şi activitatea.
3. Mare rugătoare către Dumnezeu
Cea mai luminoasă şi cea mai roditoare lucrare a vieţii Sfintei Blandina a fost rugăciunea neîncetată, prin care sufletul ei s-a unit cu Dumnezeu. Fiind mare lipsa cărţilor de rugăciune în perioada comunistă, Sfânta Blandina a făcut din transcrierea Acatistelor o adevărată ascultare specifică mai degrabă monahilor decât mirenilor.
Cu mâna sa trudită, ea copia ceasuri întregi Acatiste pe care le dăruia apoi bisericilor lipsite de astfel de cărţi, ca preoţii să le poată citi spre mângâierea credincioşilor. Atunci când Acatistul unui sfânt nu se găsea în limba română, ea îl traducea din cărţile vechi ruseşti pe care le mai avea de la părinţii ei. În acest fel, lucrarea ei a adus mare folos prin răspândirea cărţilor de rugăciuni.
Maica Domnului, Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou au fost ocrotitorii Sfintei Blandina, iar prin mijlocirile lor s-au săvârşit în viaţa ei nenumărate minuni. Când a sosit la unchiul ei preot în Arad, mâna stângă i-a fost cuprinsă de o durere cumplită care nu o lăsa să lucreze.
Rugându-se lui Dumnezeu să-i dăruiască vindecare, într-o noapte a simţit cum cineva îi mângâie mâna bolnavă, iar întrebând cine era, a primit răspunsul: „Eu sunt Sfântul Dimitrie din Bucureşti”. Din acel ceas, durerea s-a stins. Sfânta Cuvioasă Parascheva i s-a arătat în vis spunându-i: „Nu te îngrijora, eu voi fi cu tine”, iar a doua zi, când Sfânta Blandina mergea cu coşuri grele de zarzavaturi spre gară, o căruţă cu doi boi a apărut într-un mod neaşteptat şi i-a uşurat povara. Astfel, sfinţii ocrotitori îi erau aproape ca nişte prieteni adevăraţi, mereu gata să o ajute la cea mai mică chemare a inimii ei.
Şi nepoata ei după trup, Irina, fiica fiului ei Vladislav, a fost rodul rugăciunilor stăruitoare ale Sfintei Blandina. Deoarece nora ei nu voia să o nască pe fiică, sfânta a alergat cu pomelnice la părinţii slujitori în preajma raclei Sfintei Parascheva, iar Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile şi s-a născut o fetiţă.
Iar la întrebarea doctorului cum să o numească, mama, care era atee şi nu cunoştea numele creştineşti, a auzit toată noaptea o voce strigând în urechea ei: „Irina, Irina, Irina…”, şi a rostit acest nume sfânt. Iar când fetiţa a împlinit un an şi jumătate fără a fi botezată, Sfânta Blandina a primit în vis cuvântul Sfintei Cuvioase Parascheva care i-a spus că o va ocroti pe copilă.
Peste o lună, a avut loc un accident de maşină din care numai Irina a ieşit nevătămată. Abia atunci, nora Sfintei Blandina a îngăduit botezul, recunoscând şi ea ocrotirea minunată a Sfintei Parascheva. Astfel, prin rugăciunile Sfintei Blandina, lumina lui Hristos a străbătut şi în casa fiului ei necredincios, ajungând până la fetiţa nevinovată care a primit botezul.
În anul 1967, Sfânta Blandina a fost diagnosticată cu cancer, însă, prin rugăciune, s-a vindecat în două luni. Mai târziu, în anul 1969, s-a îmbolnăvit din nou, având dureri mari. Radiografiile au arătat cancer la rinichi, iar doctorul, vechi coleg de liceu, a operat-o şi, prin lucrarea lui Dumnezeu, nu a găsit cancer, ci o piatră mare la rinichi care a fost înlăturată.
În anul 1968, Sfânta Blandina a fost înştiinţată despre clipa trecerii sale din această viaţă. Deoarece dorea să moară de cancer, socotind acea boală drept moarte mucenicească pentru cel ce poate îndura durerile, Dumnezeu i-a împlinit şi această dorinţă a sufletului ei.
A cerut, totodată, să treacă la cele veşnice între Sfintele Paşti şi Înălţarea Domnului, ca să i se cânte „Hristos a înviat!”, iar Dumnezeu i-a împlinit rugăciunea. A trecut la Domnul la 24 mai 1971, iar la 26 mai, ziua Înălţării Domnului, a fost înmormântată, în vreme ce psalţii Mitropoliei din Iaşi şi cei paisprezece preoţi slujitori cântau cu glas mare troparul Învierii.
Canonizarea Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iaşi, alături de celelalte 15 sfinte femei românce, în anul 2025, arată lucrarea plină de har a lui Dumnezeu în mijlocul poporului român. Din rândul acestui popor s-au ridicat cele 16 sfinte femei, adevărate mame spirituale ale neamului, care, prin vieţile lor sfinte, au devenit modele vii de trăire creştină şi călăuze duhovniceşti spre Hristos pentru toţi credincioşii.
Astăzi, 17 mai 2026, la momentul binecuvântat al proclamării locale a canonizării Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iaşi, exprimăm aprecierea şi preţuirea noastră faţă de ierarhii, clericii şi credincioşii care, cu multă evlavie, au venit să o cinstească pe această mare rugătoare către Dumnezeu.
Ne rugăm Sfintei Mărturisitoare Blandina de la Iaşi ca, împreună cu Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii, să mijlocească înaintea Preasfintei Treimi să le dăruiască tuturor sănătate şi mântuire, pace şi bucurie, întru mulţi şi binecuvântaţi ani!
† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 161, Ultimul acces: 2026-09-29 06:43:54

Timp total: 0.04s...

[]:1