Pledoarie pentru salvarea unui diamant ascuns: Biserica din Micşuneştii Mari

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Pledoarie pentru salvarea unui diamant ascuns: Biserica din Micşuneştii Mari

[2026-05-13]

de Ştefana Totorcea

Părintele Caesar Cranta este bucureştean şi, după examen, putea alege dintre mai multe parohii unde să slujească în postul de paroh. Dar ceva anume l-a chemat la vechea biserică dintr-o localitate ilfoveană îndepărtată, situată la graniţa cu judeţele Prahova şi Ialomiţa: el o numeşte „un diamant ascuns”.
Un bucureştean trebuie să conducă o oră până la Micşuneştii Mari. Dar aceasta nu l-a descurajat, chiar dacă locuieşte în Bucureşti. „Mi s-a părut în decursul acestor ani că Dumnezeu a vrut să fiu acolo”, spune el acum, privind în urmă.
„Mi se pare că Dumnezeu are o voie şi o pronie cu noi. Chiar s-au legat prea multe lucruri.”
Situaţia pe care a găsit-o era foarte grea. Biserica nu avea acte de proprietate, nu avea niciun obiect liturgic, pe catapeteasmă trona o steluţă cu beculeţe, iar toate ferestrele termopan erau fixe.
„La un moment dat, în perioada ploioasă, era umezeală în biserică 87%. Nu avea nici burlane, nici jgheaburi, curgea totul direct la fundaţie”, îşi aminteşte parohul. Din cauza condiţiilor din interior, s-a şi îmbolnăvit şi a fost spitalizat.
„Oamenii care se mai spovedeau fugiseră pe la mănăstiri; puţini au rămas să se mai spovedească în sat, iar oamenii în general nu prea mai mergeau la biserică”, povesteşte preotul.
Pr. Caesar Cranta împreună cu copii şi voluntari din comunitate la una din taberele sociale organizate recent. Foto: Facebook / Parohia Micşuneşti
Imediat ce a venit, a lucrat în două direcţii: dotarea bisericii şi reconstruirea comunităţii. Primul salariu de paroh l-a cheltuit integral pentru asigurarea obiectelor liturgice, apoi, treptat, a reuşit să schimbe ferestrele cu unele din stejar stratificat.
Dar nu este nici pe departe suficient. „Dacă nu reuşim să obţinem fonduri în acest exerciţiu financiar, mă tem că se va dărâma”, spune parohul.
„Şi este mare păcat, pentru că, atunci când au început să vină aici restauratori, arhitecţi, echipe de specialişti, toţi au zis că biserica trebuia din început să fie categoria A şi a fost pusă pe nedrept la categoria B.”
Biserica din Micşuneştii Mari, jud. Ilfov. Foto: Ziarul Lumina
Construită în stilul epocii şi pictată în jur de 1750 de un cămăraş al Sfântului Domnitor Martir Constantin Brâncoveanu, biserica şi-a pierdut turla în jurul anului 1800, după un cutremur.
În prezent, pereţii sunt susţinuţi cu schele interioare, ca să nu se prăbuşească.
O problemă pentru restauratori va fi lipsa fundaţiei, dar proiectul arhitectului Bogdan Teodorescu prevede suspendarea structurii pe amortizoare, o soluţie tehnică folosită şi la fostul Hotel Intercontinental (actualul Grand Hotel Bucharest) din Bucureşti.
„Gândiţi-vă că nu s-a făcut nicio lucrare de 111 ani. Dar tot răul e spre bine, pentru că nu s-a intervenit niciodată serios asupra frescei. Avem la sfinţi, aureole în relief”, spune Părintele Caesar Cranta.
Fresca este de mare valoare şi nu a suferit modificări de-a lungul timpului. Foto: Ziarul Lumina
Un expert din Comisia de Pictură Bisericească i-a explicat că un anumit auriu de pe veşminte, regăsit în fresca de la Micşuneştii Mari, era un semn distinct al bisericilor de conac boieresc.
„Toţi au fost fermecaţi, impresionaţi de frumuseţea ei şi au spus că este probabil una dintre primele 10 biserici din Arhiepiscopia Bucureştilor ca frumuseţe şi valoare. Dar, aşa, ca un diamant ascuns. Şi probabil singura biserică de această anvergură care nu a fost ajutată în niciun fel”, adaugă parohul.
Pentru că restaurarea bisericii este un proiect foarte scump şi în comunitate nu există astfel de resurse financiare, Părintele Caesar Cranta le-a cerut enoriaşilor un singur lucru:
„Ajutaţi-mă cu ceea ce puteţi, şi anume cu rugăciunea. Oamenii chiar au înţeles. De curând, le-am zis să intensificăm rugăciunea, cu nădejde că se vor porni lucrurile.”
Dar oamenii din comunitate vor sa facă mai mult: ei construiesc deja o casă parohială printr-o clacă sătească, lucru obişnuit în trecut, dar absolut inedit pentru zilele noastre.
Construcţia este avansată.
Este răspunsul oamenilor la faptul că eforturile părintelui Caesar Cranta nu s-au îndreptat doar către salvarea clădirii, ci în primul rând către refacerea comunităţii.
Cum ar trebui să arate biserica după restaurare. Foto: Facebook / Parohia Micşuneşti
Primul lucru pe care l-a făcut pentru oameni când şi-a început activitatea a fost să caute sponsori pentru o excursie gratuită la locurile de închinare de la Bucureşti.
55 de localnici au participat, la început neîncrezători, dar apoi bucuroşi că s-au putut închina la Mănăstirea Radu Vodă, la Catedrala Patriarhală şi în alte locuri din Capitală.
De atunci, anual face câte o tabără gratuită pentru copii din comună, iar recent a reuşit chiar să facă două în aceeaşi vară.
Priveghere şi cântare bizantină la Parohia Micşuneştii Mari. Slujbele atrag şi bucureşteni în căutare de pace duhovnicească. Foto: Facebook / Parohia Micşuneşti
Îi implică pe tineri şi pe donatorii parohiei şi în acţiuni caritabile pentru cei care au şi mai multă nevoie: în 2024, parohia a contribuit la un ajutor de 240 kg de haine preoţeşti pentru Ortodoxia din Kenya, iar recent a ajutat aşezământul social al Părintelui Nicolae Tănase de la Valea Plopului. Sunt doar două din mai multe exemple de implicare.
Parohia Micşuneştii Mari este înfrăţită cu Parohia Ortodoxă Română „Sf. Arhanghel Mihail” din Southbridge, Massachusetts, membrii comunităţii de peste ocean ajutându-i pe cei ai parohiei ilfovene să facă fapte bune.
„Pot să dau mărturie ca înaintea lui Dumnezeu că este o biserică vie, prin minunile pe care Dumnezeu le face permanent”, afirmă parohul.
Tabără în comunitate pentru copiii din parohie. Foto: Facebook / Parohia Micşuneşti
Localnicilor li se alătură bucureşteni care conduc săptămânal, pentru a participa la Liturghie în biserica istorică de la Micşuneştii Mari.
„Eu am o legătură frumoasă cu Muntele Athos şi aşa am reuşit să mă împrietenesc cu alţi oameni iubitori de Athos, iar în biserică avem o slujbă aşezată, cu cântare bizantină şi lucrurile sunt cum trebuie. Sunt foarte mulţi oameni din Bucureşti care spun că îi odihneşte să participe la liturghie la Micşuneşti”, spune parohul Caesar Cranta.
„Fiind bucureştean, puteam să mă mut la Bucureşti, dar aici am multă pace, multă linişte şi cred că asta căutăm cu toţii.”
Particularităţile bisericii
Biserica parohială într-o fotografie de epocă. Foto: Facebook / Parohia Micşuneşti
A primit trei hramuri de la bun început: Adormirea Maicii Domnului, Sf. M. Mc. Gheorghe şi Sf. Ier. Nicolae.
Era pictată pe exterior cu medalioane cu sfinţi şi trei scene la intrare care reprezentau cele trei hramuri.
Echipa de pictori a fost neobişnuit de mare, formată din 5-6 persoane care au fost plătite regeşte, cu aur, de Cămăraşul Iordache Assan, ctitorul. Coordonatorul pictorilor a fost Părintele Dima, care a pictat şi biserica Mănăstirii Sitaru din judeţul Ilfov, precum şi biserica din Tunari.
Scena Judecăţii de Apoi din pridvor are pictat integral iadul, dar în partea stângă, în loc de sânul lui Avraam şi rai, sunt reprezentate vieţile Sfinţilor Gheorghe şi Sfântul Nicolae.
Fiindcă era biserică de conac şi pe latura nordică exista o uşă pentru accesul boierului, turnul clopotniţă a fost plasat pe partea sudică.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 89, Ultimul acces: 2026-09-29 21:53:11

Timp total: 0.04s...

[]:1