27 de ani de la trecerea la Domnul a Părintelui Ilarion Argatu[2026-05-11]de basilica.roArhimandritul Ilarion Argatu, mărturisitor în perioada regimului comunist, s-a născut pe 2 august 1913, în localitatea Valea Glodului, judeţul Suceava. S-a născut în familia preotului Alexandru şi a Mariei Argatu, fiind unul dintre cei cincisprezece copii ai acestora, iar la botez a primit numele Ioan. Copilăria i-a fost marcată de numeroase boli şi lipsuri, mai ales în anii de după Primul Război Mondial. Tatăl său, Alexandru, a fost primar în comuna Valea Glodului timp de 16 ani. Rămânând văduv, şi-a crescut copiii, iar apoi s-a retras la Mănăstirea Neamţ, unde s-a călugărit. Ioan Argatu a urmat şcoala primară din localitatea natală, apoi, îndemnat de unchiul său, părintele Epifanie Crăciun, stareţ al Mănăstirii Cocoş, s-a înscris la Seminarul Teologic din Dorohoi. A absolvit seminarul, apoi Facultatea de Teologie din Cernăuţi. Simultan, a urmat şi cursurile Şcolii Militare din Bacău, ajungând sublocotenent. După facultate, Ioan Argatu s-a înrolat în armată, fiind trimis ofiţer în cadrul unităţii de grăniceri de la Careii Mari, la graniţa cu Ungaria. În anul 1940 s-a căsătorit cu Georgeta, fiica preotului Sebastian Mihăilescu din localitatea suceveană Oniceni, cu care va avea trei băieţi care vor deveni preoţi şi două fete. Biserica prigonită Ioan Argatu a fost hirotonit preot în 1940 pe seama localităţii Oniceni, iar din 1946 a fost transferat la Boroaia (judeţul Suceava) pentru a construi biserica din sat, care fusese începută în urmă cu 22 de ani şi abandonată. La scurt timp după venirea sa în parohie a fost acuzat de „instigare contra ordinii publice” şi condamnat la închisoare. Pentru că a refuzat să se supună directivelor regimului privind îndemnarea oamenilor să meargă duminica la muncă, nu la slujbă, dar şi pentru că nu ascultase alte ordine contrare credinţei, părintele Ilarion Argatu a fost acuzat de „instigare contra ordinii publice”. Hăituit de autorităţi, dar ajutat de credincioşi şi prietenii de nădejde din satul Boroaia, s-a adăpostit într-o magazie dezafectată vreme de trei ani, apoi încă patru ani a fost nevoit să stea ascuns într-o şură de fân. În total, părintele Ilarion Argatu a stat ascuns aproximativ 16 ani. În acest timp, comuniştii au pus o recompensă de 300.000 de lei pentru prinderea sa şi i-a mai fost deschis un dosar cu sentinţa de închisoare pe viaţă, pentru „organizare de complot contra statului”. Abia în anul 1964, odată cu graţierea deţinuţilor politici, s-a putut întoarce în Boroaia să reia construcţia bisericii, pe care a terminat-o în 1970. Pe lângă biserica din Boroaia, Părintele Ilarion a făcut o colectă şi a ridicat un lăcaş de cult în localitatea sa natală. Tot cu ajutorul credincioşilor a contribuit semnificativ la cumpărarea unui teren în Ierihon pentru Comunitatea Românească din Israel, unde a fost construit un lăcaş de cult cu hramul „Naşterea Domnului”. Intrarea în monahism În anul 1972, soţia părintelui a trecut la viaţa veşnică, ceea ce l-a determinat ca în 1973 să intre în monahism la Mănăstirea Antim, cu numele de Ilarion. A petrecut câţiva ani la Mănăstirea Căldăruşani, apoi a mers la Cernica, unde îi ajuta pe cei tulburaţi de duhurile rele. Ultimii 19 ani din viaţa pământească şi i-a petrecut la Mănăstirea Cernica, povăţuind numeroşi pelerini care ajungeau la dânsul. Arhimandritul Ilarion a trecut la cele veşnice în data de 11 mai 1999. Conform dorinţei sale, a fost înmormântat în localitatea Boroaia din judeţul Suceava. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 92, Ultimul acces: 2026-09-27 08:11:20
|
Timp total: 0.03s...
[]:1