Episcopii spanioli: Nu putem sta pur şi simplu cu mâinile în sân

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.06s...

Ştiri şi Evenimente

Episcopii spanioli: Nu putem sta pur şi simplu cu mâinile în sân

[2026-05-11]

foto: Pexels
Cu doar câteva săptămâni înainte de vizita apostolică a Papei Leon al XIV-lea în Spania, Conferinţa Episcopală din această ţară a publicat un document care stabileşte şapte priorităţi pastorale pentru perioada 2026-2030, în care aceştia îşi asumă o provocare ambiţioasă: „Nu putem sta pur şi simplu cu mâinile în sân şi să privim cum se scufundă corabia”. Documentul, intitulat „Pornind la drum”, a fost aprobat în cadrul adunării plenare din noiembrie 2025, dar a fost publicat abia după reuniunea Conferinţei din aprilie. În urma unui exerciţiu de „conversaţie în Duhul” – aceeaşi metodă folosită în timpul Sinodului privind sinodalitatea – prelaţii spanioli au stabilit următoarele şapte obiective pastorale prioritare:

1. Proclamarea Evangheliei şi iniţierea în viaţa creştină
Prelaţii au observat că „în Spania, epoca – ferm stabilită de secole – în care spuneam: «Sunt catolic pentru că m-am născut în Spania», a trecut. Nu mai putem considera convertirea creştină ca fiind ceva de la sine înţeles.” În consecinţă, catehumenatul este o realitate indispensabilă în Dieceze, servind la asigurarea creşterii continue a experienţelor de impact după proclamarea iniţială a Evangheliei. „Astăzi, iniţierea creştină, împreună cu crearea de comunităţi care însoţesc indivizii în acest proces şi îi primesc pe cei nou-iniţiaţi, constituie o prioritate fundamentală”, au afirmat ei. Episcopii au subliniat în continuare că „în societatea spaniolă secularizată, provocarea Bisericii nu este atât ateismul, cât foamea de Dumnezeu, care se manifestă în moduri foarte diverse”, astfel încât toate acţiunile pastorale „ar trebui să-şi evalueze impactul asupra proclamării iniţiale”.
2. Celebrarea duminicii
La provocarea iniţierii creştine se adaugă „o altă mare provocare a vieţii ecleziale: sărbătorirea Zilei Domnului” – adică participarea la Liturghia duminicală, care, aşa cum au subliniat prelaţii, „nu este un simplu act de devoţiune privată sau de îndeplinire a unei obligaţii, ci mai degrabă experienţa de a fi o adunare a celor chemaţi – cei care, chemaţi de Cuvânt, sunt adunaţi împreună ca un popor care ia forma Trupului lui Cristos, pentru a fi trimişi în misiune”. În Spania, doar aproximativ 8 milioane din cei 45 de milioane de locuitori ai ţării participă regulat la Liturghia duminicală.
3. O Biserică cu mai puţini credincioşi, dar cu multe parohii
A treia preocupare pastorală a Episcopilor decurge din constatarea că Biserica Catolică din Spania are peste 22.000 de parohii distribuite în peste 11.000 de municipalităţi şi entităţi locale mai mici, multe dintre acestea având mai puţin de 100 de locuitori. Această distribuţie relevă „o mare asimetrie”. Aşa cum au exprimat cu îngrijorare prelaţii, „multe cristelniţe «nu conţin apă» – adică nu există o comunitate creştină care, sub acţiunea Duhului, să aibă capacitatea de a naşte noi creştini”. Pe de altă parte, în zonele cu populaţie mai numeroasă, comunitatea parohială „are o conştiinţă foarte slabă a responsabilităţii pe care o implică cristelniţa”. Dincolo de structura parohială diecezană, Spania găzduieşte 1.400 de mănăstiri şi Sanctuare, precum şi sute de biserici neparohiale în care se celebrează Euharistia duminicală, instituţii care se află de obicei în grija comunităţilor religioase.
4. Promovarea comunităţilor formative
Având în vedere că „nimeni nu a putut niciodată să fie creştin singur”, prelaţii consideră necesar să „oferim o faţă comunitară vizibilă” şi să încurajăm crearea de comunităţi „în care să se poată trăi formarea integrală a inimii”. Episcopii au recunoscut că, în ciuda experienţelor de proclamare iniţială, „uneori există dificultatea de a transforma emoţia în virtute”, aşa cum se menţionează în documentul recent publicat „Cor ad cor loquitur„ („Inima vorbeşte inimii”). În acest sens, ei consideră integrarea imigranţilor catolici o „mare oportunitate de a revigora şi reînnoi” comunităţile.
5. Trăirea credinţei într-o societate pluralistă
Prelaţii spanioli şi-au concentrat atenţia asupra realităţii sociale pluraliste în care coexistă „oameni de origini etnice diverse, cu viziuni ideologice, etice şi religioase diferite” – şi nu întotdeauna „într-un spirit adecvat de convieţuire, ci mai degrabă ajungând la confruntare”. Având în vedere că „harta religioasă a Spaniei se schimbă” şi că există „din ce în ce mai mulţi adepţi ai altor religii care nu provin «din străinătate»”, acest lucru reprezintă „o nouă provocare pentru Biserică, ce trebuie să stabilească anumite canale de convieţuire bazate pe respect reciproc şi pe dreptul fundamental la libertatea religioasă”.
6. Primirea, protejarea, promovarea şi integrarea migranţilor
Conferinţa Episcopală ia în considerare, de asemenea, necesitatea de a aborda realitatea migraţiei în creştere, într-un dublu sens. „Catolicii trebuie integraţi în comunitatea creştină”; prin urmare, Conferinţa Episcopală a făcut apel la un efort de a-i primi, „oferindu-le posibilitatea unui spaţiu propriu care să nu rupă comuniunea cu întregul”. În ceea ce priveşte persoanele de alte credinţe, prelaţii au subliniat „oportunitatea dialogului interreligios şi a colaborării în slujba binelui comun”, recunoscând totodată că aceasta constituie „o provocare pentru catolici, care trebuie formaţi pentru a se angaja într-un dialog bazat pe respect reciproc”.
7. A aduce iubirea inimii lui Cristos în lume
Dincolo de aspectele specifice contextului spaniol, prelaţii, în ultimele lor îndrumări pastorale, urmăresc să facă iubirea lui Dumnezeu prezentă dincolo de limitele Bisericii: „Este esenţial să practicăm caritatea politică în şcoli, în cartiere, în spitale şi în relaţiile noastre reciproce – promovând o prezenţă, acolo unde este posibil, în cadrul politicii instituţionale, al vieţii partidelor politice sau al altor canale de acţiune instituţională”. În sfera caritabilă, Episcopii au avertizat, de asemenea, că „riscăm ca organizaţiile noastre – atât de dependente de statul social, de reglementările sale şi de subvenţiile sale pentru sectorul terţiar – să ofere noutatea iubirii creştine într-un mod slab şi să fie uşor confundate cu ONG-urile. Acelaşi lucru s-ar putea întâmpla şi în instituţiile noastre de învăţământ sau în mass-media.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 93, Ultimul acces: 2026-09-27 08:11:19

Timp total: 0.07s...

[]:1