Sf. Cuv. Elisabeta de la Pasărea evocată la Suceava de Monahia Nectaria Lazăr, sora ei după trup[2026-04-29]de Ştefana TotorceaMonahia Nectaria Lazăr, din obştea mănăstirii ilfovene Pasărea, a evocat-o pe Sf. Cuv. Elisabeta de la Pasărea, care îi era şi soră după trup, într-o prelegere susţinută marţi la Centrul Eparhial din Suceava. „Am crescut împreună, am împărţit aceeaşi casă, aceleaşi griji, aceleaşi bucurii, dar, pe măsură ce anii treceau, am simţit că Elisabeta începe să trăiască o altă lume, o lume a ei, o lume a lui Dumnezeu. Era prezentă lângă noi, dar inima ei era deja acolo unde toţi râvnim să ajungem”, a mărturisit maica. „A fost o făclie de lumină pentru vremuri tulburi, un chip al blândeţii care nu se stingea niciodată. Am văzut-o crescând în credinţă, luptându-se cu sine, răbdând bolile până la sânge, necârtind şi neîntrebând niciodată: De ce eu? Toate acestea nu pentru a fi remarcată, ci pentru a-L sluji pe Dumnezeu în taină, în ascultare, în rugăciune nencetată.” Monahia Nectaria Lazăr a subliniat că astăzi, când lumea este tulburată şi grăbită, exemplul sfintei ne cheamă la linişte şi la redescoperirea vieţii în Hristos. „Ea ne învaţă că adevărata putere stă în smerenie, că adevărata libertate stă în ascultare faţă de Dumnezeu, că adevărata bucurie se naşte din iubire jertfelnică”, a continuat monahia. „Astăzi vreau să vă vorbesc despre Sfânta Elisabeta nu doar ca fiind sora mea, ci ca o sfântă a întregului neam românesc, o soră a fiecăruia dintre noi.” „Dacă ar fi însă să o descriu în cuvinte, acelea ar fi doar jertfă şi iubire. Astăzi, când Biserica o numeşte Sfântă, eu o numesc surioara mea sfântă, dar o fac cu tremurare, pentru că înţeleg că Dumnezeu a lucrat în ea mai mult decât am putea noi vorbi, vedea sau înţelege”, a mai spus monahia. Pe urmele înaintaşilor Invitată la eveniment, Stavrofora Marina Andreică, stareţa Mănăstirii Teodoreni, judeţul Suceava, a oferit şi ea mărturii despre sfântă, pe care a cunoscut-o personal. Stareţa a subliniat că viaţa sfintei nu poate fi înţeleasă în afara izvoarelor milenare de înţelepciune ale Bisericii Ortodoxe. „S-a hrănit din izvoarele adânci ale sfinţeniei, având ca modele de vieţuire marile sfinte ale pustiei – Sf. Cuv. Maria Egipteanca, Sf. Cuv. Parascheva, Sf. Cuv. Teodora de la Sihla – şi, în mod deosebit, Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, cel care i-a fost îndrumător spre viaţa pusnicească”, a spus Stavrofora Marina Andreică. „Această filiaţie duhovnicească ne arată un adevăr esenţial: Sfinţenia nu este o invenţie personală, ci o participare activă la o tradiţie vie. Părinţii Pustiei spun că nu putem ajunge la Dumnezeu pe o cale pe care nimeni nu a mers înaintea noastră.” „Sfânta Elisabeta a mers pe urmele celor ce au ars de dorul lui Dumnezeu şi, astfel, viaţa ei devine o punte între Pustia de Odinioară şi lumea noastră de astăzi”, a adăugat maica stareţă. Evenimentul „Chemarea la sfinţenie. Moştenirea Sfintei Cuvioase Elisabeta de la Pasărea” a fost organizat de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor şi transmis în direct pe paginile de Facebook şi Youtube ale instituţiei. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 146, Ultimul acces: 2026-10-02 08:16:28
|
Timp total: 0.04s...
[]:1