Patriarhul Daniel: Sf. M. Mc. Gheorghe, ocrotitorul paraclisului istoric al Reşedinţei Patriarhale (Text integral)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel: Sf. M. Mc. Gheorghe, ocrotitorul paraclisului istoric al Reşedinţei Patriarhale (Text integral)

[2026-04-24]

de Alexandru Boboc

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a prezentat joi istoricul Paraclisului „Sf. M. Mc. Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale.
Părintele Patriarh Daniel a explicat de ce a fost ales Sfântul Gheorghe drept ocrotitor al paraclisului: „Pentru că acest paraclis a fost finalizat ca lucrare în timpul domnitorului Gheorghe Duca, care a domnit în Ţara Românească între anii 1673-1678”.
„Cu prilejul hramului acestui paraclis patriarhal, dorim să felicităm pe toţi părinţii slujitori de aici, pe cântăreţi şi pe maicile care lucrează la Reşedinţa Patriarhală şi care se roagă aici, în fiecare duminică şi sărbătoare”.
Text integral:
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă – ocrotitorul principal al paraclisului istoric al Reşedinţei Patriarhale
Hristos a înviat!
Astăzi, Biserica noastră serbează pomenirea Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a născut în anul 275 sau 280, în Capadocia, din părinţii Gherontie Stratilat, originar din Capadocia, şi Polihronia, mama sa, originară din Lida (Diaspolis), în Palestina (astăzi oraşul Lod în Israel).
A primit o educaţie aleasă, mai ales de la mama sa, care era o creştină foarte evlavioasă şi milostivă. După moartea tatălui său, care a fost militar în Armenia, mama sa a hotărât să se mute împreună cu fiul ei, Gheorghe, în Palestina, în localitatea Lida, unde ea avea rude şi foarte multe averi.
Tânărul Gheorghe avea multe virtuţi morale deosebite, pe care i le-a inspirat mama sa şi credinţa lui în Hristos. A ales cariera militară şi a ajuns să fie repede apreciat, încât a devenit ofiţer în garda împăratului roman Diocleţian. Sfântul Gheorghe era un om apreciat pentru virtuţile sale militare, dar şi pentru comportamentul său uman. A fost un om foarte credincios şi curajos.
În anul 303, împăratul Diocleţian, sfătuit mai ales de ajutorul de împărat sau cezar, ginerele său, Maximian Galeriu, a început persecuţia împotriva creştinilor şi a dat patru decrete imperiale de persecuţie sângeroasă a creştinilor. A ordonat dărâmarea bisericilor, confiscarea averilor Bisericii şi, de asemenea, omorârea preoţilor creştini.
Iar în cele din urmă, în al patrulea decret, a hotărât uciderea tuturor creştinilor, clerici şi mireni, dacă nu se închină zeilor păgâni şi nu aduc jertfe acestor zei. Drept urmare, această persecuţie foarte sângeroasă, ordonată de Diocleţian, a făcut mii de martiri dintre clerici şi mireni, precum şi dintre soldaţi, chiar ofiţeri cu grade înalte.
Sfântul Gheorghe, fiind ofiţer superior în armata romană şi ofiţer în garda personală a împăratului Diocleţian, în momentul în care împăratul a hotărât aceste persecuţii, de faţă cu toţi cei prezenţi, a spus împăratului că el este creştin şi că vrea să rămână creştin şi poate sluji în armata împăratului doar ca ostaş al lui Hristos.
Împăratul Diocleţian a rămas uimit de această îndrăzneală a sa. Mai întâi, împăratul a încercat printr-un intermediar să-l convingă pe ofiţerul Gheorghe să renunţe la credinţa creştină, dar Sfântul Gheorghe nu a acceptat şi a mărturisit în continuare pe Hristos. Apoi, împăratul a dat ordin ca el să fie întemniţat şi supus multor chinuri.
El a fost bătut în multe feluri: loviri cu suliţă, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinuri la roată cu dinţi de fier, groapă cu var, încălţăminte având cuie de fier, băutură otrăvită, bătaie cu vine de bou ş.a.. Dar, cu puterea lui Dumnezeu, Sfântul Gheorghe a biruit toate aceste suferinţe.
Văzând însă chinurile lui şi puterea de răbdare a sa, mulţi ostaşi, care au înţeles că o putere deosebită se află în persoana Sfântului Gheorghe, s-au lepădat de zeii sau idolii păgâni şi au devenit şi ei creştini. De asemenea, soţia împăratului Diocleţian, împărăteasa Alexandra, a devenit creştină.
Constatând că din toate aceste chinuri Sfântul Gheorghe a ieşit teafăr, împăratul Diocleţian s-a mâniat şi a dat ordin ca Gheorghe să fie decapitat. De asemenea, a dat ordin să fie decapitată şi împărăteasa Alexandra. Astfel, în ziua de 23 aprilie, anul 303, Sfântul Gheorghe a primit moarte de martir prin tăierea capului, iar împărăteasa Alexandra şi-a dat sufletul înainte de-a fi decapitată.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a devenit popular atât în Orient cât şi în Occident, ca sfânt militar, care ajută pe oamenii aflaţi în situaţii grele. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este popular atât în România, cât şi în foarte multe ţări, şi anume douăsprezece ţări îl au ocrotitor: Anglia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Malta, Moldova, Muntenegru, Palestina, Portugalia, Rusia şi Serbia.
În România, oraşele Sfântu Gheorghe, Sângeorgiu şi Giurgiu îi poartă numele. De asemenea, un braţ al Dunării în Deltă îi poartă numele, braţul Sfântu Gheorghe.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe era chemat în ajutor pe câmpul de lupte de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei, după cum se vede în steagul de luptă dăruit de Ştefan cel Mare Mănăstirii Zografu din Muntele Athos, la anul 1500, iar până astăzi este ocrotitor al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei.
Acum, în România, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitorul forţelor terestre ale Armatei Române, iar prin Decizia patriarhală numărul 8 din anul 2025, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe a devenit ocrotitor al transplantului hepatic din România (la solicitarea Spitalului Clinic Fundeni, prin Acad. Prof. Dr. Irinel Popescu).
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este şi ocrotitor al paraclisului istoric al Reşedinţei Patriarhale. Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este ocrotitor al paraclisului istoric pentru că acest paraclis a fost finalizat ca lucrare în timpul domnitorului Gheorghe Duca, care a domnit în Ţara Românească între anii 1673-1678.
Dar primul hram al acestui paraclis a fost acelaşi cu al Catedralei Mitropolitane, devenită mai târziu Patriarhală, şi anume Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, construită între anii 1656-1658 de domnitorul Constantin Şerban Basarab al Ţării Româneşti. Acest domnitor a dat hramul ctitoriei sale Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, întrucât el se numea Constantin.
De asemenea, a dat acelaşi hram paraclisului, deoarece paraclisul a început să fie construit odată cu biserica din faţa lui, mai întâi biserică de mănăstire, care ulterior, în anul 1668, prin hrisovul domnesc al domnitorului Radu-Leon Voievod, a devenit Catedrală Mitropolitană, iar apoi, în anul 1925, a devenit Catedrală Patriarhală, prin voinţa primului Patriarh al României, Miron Cristea.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este în prezent hramul principal al acestui paraclis. Mai târziu, între anii 1723-1724, domnitorul Nicolae Mavrocordat şi mitropolitul Daniil al II-lea al Ungrovlahiei au îmbogăţit paraclisul cu o frescă foarte expresivă şi bogată, pictată de pictorul Teodosie într-un stil brâncovenesc.
De asemenea, paraclisul a fost înzestrat cu un iconostas mare, sau catapeteasmă, sculptată tot în stil brâncovenesc (cel mai probabil de către „Gheorghe Tâmplarul”, semnătură descoperită în urma intervenţiilor de restaurare a catapetesmei, în perioada 2010-2011). Cu binecuvântarea Mitropolitului Daniil al Ungrovlahiei, paraclisul a primit încă un hram, pe lângă Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, şi anume, Sfântul Proroc Daniel.
Între anii 1951-1961, prin strădania Patriarhului Justinian Marina, paraclisul a fost restaurat, adăugându-se şi o pictură nouă în vestibulul acestui paraclis, pictură realizată de pictorul Costin Petrescu, care a trecut la Domnul în anul 1954, pictură care înfăţişează momente din viaţa creştinilor din Transilvania în timpul lui Mihai Viteazul. Prin grija Patriarhului Justinian Marina a fost rezidită turla acestui paraclis, care se prăbuşise la sfârşitul secolului al XIX-lea.
În anul 2009, cu binecuvântarea noastră, a început un amplu proces de conservare şi restaurare a picturii, a catapetesmei, dar şi de dotare şi împodobire a paraclisului istoric al Reşedinţei Patriarhale. Slujba de resfinţire a picturii şi catapetesmei restaurate din paraclisul istoric, cu hramurile Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Marele Mucenic Gheorghe, Sfântul Proroc Daniel şi, un hram nou, Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, a avut loc în 22 iulie 2011.
La resfinţirea picturii şi a catapetesmei au participat, alături de Patriarh şi mai mulţi ierarhi români, şi doi ierarhi greci: mitropoliţii Pavlos de Drama şi Barnabas de Neapolis. În 18 decembrie 2017, un fragment din moaştele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe a fost oferit de Biserica Sfântul Dimitrie – Ton Oplon din Arhiepiscopia Atenei, pentru Paraclisul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe al Reşedinţei Patriarhale.
În încheiere, felicităm pe toţi cei care poartă numele de Gheorghe, George, Georgiana, Gheorghiţă, sau derivate, şi ne rugăm Sfântului Mare Mucenic Gheorghe să le dăruiască tuturor ani mulţi şi binecuvântaţi, cu sănătate şi fericire, pace şi bucurie, credinţă puternică şi bucuria de a fi mărturisitori ai iubirii lui Hristos.
Totodată, cu prilejul hramului acestui paraclis patriarhal, dorim să felicităm pe toţi părinţii slujitori de aici, pe cântăreţi şi pe maicile care lucrează la Reşedinţa Patriarhală şi care se roagă aici, în fiecare duminică şi sărbătoare. Hramul Sfintei Parascheva a fost mutat aici de la Mănăstirea Schitul Maicilor din Bucureşti, în anul 2008, când s-a înfiinţat Mănăstirea de maici Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Reşedinţa Patriarhală.
Felicităm şi pe toţi cei care au oferit vase şi veşminte sfinte pentru a împodobi acest paraclis. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi dărnicia mai multor donatori, avem aici mai multe racle conţinând fragmente din moaştele diferiţilor sfinţi, pe care le expunem în Catedrala Patriarhală când se serbează sfinţii respectivi, spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea noastră. Amin.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 111, Ultimul acces: 2026-09-27 08:12:49

Timp total: 0.04s...

[]:1