© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Comisia Teologică Internaţională: Quo vadis, humanitas?[2026-04-23]La Editura Sapientia din Iaşi a apărut recent cartea: „Quo vadis, humanitas? A gândi antropologia creştină în faţa unor scenarii cu privire la viitorul umanului”, scrisă de Comisia Teologică Internaţională, şi tradusă în limba română de pr. dr. Mihai Pătraşcu. Cartea apare în colecţia „Magisterium”, în formatul 14×20, are 128 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 25 lei.În faţa unei accelerări tehnologice fără precedent, teologia încearcă să traseze limitele viitorului fiinţelor umane. Între visul nemuririi tehnologice şi riscul unei amnezii culturale, noul document al Comisiei Teologice Internaţionale (CTI) propune o „antropologie vocaţională sau responsorială” pentru a salva umanitatea în ansamblul ei. „Ce este fiinţa umană?”. Poate că întrebarea din Psalmul 8 nu a fost niciodată atât de actuală şi, în acelaşi timp, atât de dramatică. Comisia Teologică Internaţională a aprobat un document intitulat Quo vadis, humanitas? care îşi propune să însoţească navigarea prin apele tulburi ale secolului al XXI-lea. La şaizeci de ani de la Gaudium et Spes, teologia nu se limitează la a observa dezvoltarea tehnologică, ci pune sub semnul întrebării însăşi natura fiinţei umane în faţa unor scenarii care, până acum câţiva ani, aparţineau science-fiction-ului. În acest sens, răsună actuală afirmaţia Conciliului al II-lea din Vatican: „numai în misterul Cuvântului întrupat găseşte adevărata lumină misterul omului” (Gaudium et Spes, 22). Punctul de plecare al analizei este constatarea unui paradox: umanitatea trăieşte astăzi un avânt tehnologic care îi exaltă potenţialul aproape divin, şi totuşi nu a fost niciodată atât de conştientă de propria fragilitate. Pandemia de Covid-19, războaiele din multe părţi ale lumii şi criza climatică au scos la iveală o limită pe care tehnica nu o poate şterge. Documentul avertizează: această ambivalenţă nu poate fi simplificată. A exalta doar forţa, bazându-ne orbeşte pe căutarea de noi mijloace tehnologice, înseamnă a cenzura realitatea limitei; a ne resemna la finitudine, pe de altă parte, înseamnă a uita natura noastră spirituală, mereu deschisă către un dincolo. A fi om este un dar gratuit şi o sarcină care face din viaţa umană o aventură trăită în libertate şi în relaţiile cu ceilalţi fraţi şi surori. Unul dintre nucleele documentului este discernământul critic faţă de două curente de gândire care încep să modeleze imaginarul colectiv: transumanismul – considerat o expresie a „prezumţiei existenţiale”, această mişcare, care nu trebuie confundată cu valoarea justă a tehnologiei în multe domenii sociale, vizează utilizarea tehnoştiinţei pentru a depăşi limitele biologice precum îmbătrânirea şi moartea. Visul este acela al unui „super-om” care se reproiectează pe sine pentru a deveni nemuritor în mod imanent. Postumanismul – în acest caz, critica teologică este mai radicală. Postumanismul pune sub semnul întrebării însăşi specificitatea fiinţei umane, promovând ideea de cyborg şi estompând graniţa dintre om şi maşină. Este descris ca o „fugă” dictată de un pesimism exagerat faţă de natura umană aşa cum este ea. Teologia opune acestor viziuni conceptul dantesc de „transumanar”: o depăşire umană care nu este rodul unor tehnici de potenţare, ci un parcurs istoric cu darul harului în unire cu Dumnezeu şi pentru binele tuturor fraţilor. Documentul analizează impactul revoluţiei digitale conduse de Inteligenţa Artificială (IA). IA nu mai este doar un instrument în mâinile fiinţei umane, ci a devenit un adevărat „mediu de viaţă” care ne condiţionează modul de a gândi şi de a relaţiona. […] Provocarea lansată de CTI este clară: viitorul umanităţii nu se decide în laboratoarele de bioinginerie, ci în capacitatea de a trăi tensiunile prezentului fără a pierde simţul limitei şi deschiderea către Mister. „Adevărata umanizare” coincide cu disponibilitatea de a ne lăsa „divinizaţi” de o Iubire care ne precede şi ne face să devenim protagonişti ai unei umanităţi noi. În cele din urmă, privirea se îndreaptă către cei mai săraci şi mai neajutoraţi, care sunt cei care se confruntă cu cele mai mari riscuri în faţa puterii tehnologice crescânde şi a visurilor prometeice ale transumanismului şi postumanismului. Ei riscă să devină „daune colaterale”, măturaţi fără milă. (din prezentarea făcută de Comisia Teologică Internaţională) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 72, Ultimul acces: 2026-09-26 15:04:42
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
