Mărturii peste timp: Hrisovul de sfinţire şi documente din 1904, descoperite în turla Bisericii Sf. Antonie din Viena

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Mărturii peste timp: Hrisovul de sfinţire şi documente din 1904, descoperite în turla Bisericii Sf. Antonie din Viena

[2026-04-18]

de Alexandru Boboc

Hrisovul de sfinţire şi alte documente datând din anul 1904 au fost descoperite la baza crucii unuia dintre turnurile Bisericii româneşti „Sfântul Antonie” din Viena, în urma unor lucrări de renovare.
Descoperirea a fost făcută de preotul Ioan şi preoteasa Patricia Moga, împreună cu reprezentanţii firmei care renovează faţada lăcaşului de cult.
Într-una dintre cele două capsule ale timpului a fost găsit un fragment din ziarul „Österr. Kronen Zeitung” din data de 2 oct. 1904, când au fost finalizate lucrările la cele două turnuri. Una dintre ştirile zilei relata încheierea vizitei oficiale a cuplului regal al României, regele Carol I şi regina Elisabeta la Curtea Imperială din Viena.
„O surpriză emoţionantă, cu valoare simbolică pentru românii care au cumpărat peste 110 ani această biserică. Această coincidenţă proniatoare dintre Biserica Sf. Antonie şi prezenţa românească în Viena clădeşte un pod peste timp, între generaţii”, au notat într-o postare pe Facebook reprezentanţii parohiei.
În tubul oficial a fost găsit hrisovul original de la resfinţirea bisericii (1904), cu semnăturile celor care au săvârşit slujba şi ale conducătorilor Asociaţiei „Sf. Antonie”, cea care a zidit biserica. De asemenea, a fost descoperit şi un document de la meşterii care au construit acoperişul şi cele două cruci.
Potrivit Parohiei „Sf. Antonie”, în tradiţia austriacă (şi nu numai), hrisovul de sfinţire a bisericii nu se pune în piciorul Sf. Mese, ci la baza crucii din turnul bisericii, unde este şi mai greu accesibil.
Biserica „Sf. Antonie” din Viena
Biserica „Sf. Antonie” a fost construită, împreună cu azilul cu acelaşi nume (Pouthongasse 18), între anii 1887-1893 de Asociaţia „Sf. Antonie”, cu scopul de a oferi adăpost şi îngrijire femeilor ieşite din închisoare, femeilor cu situaţii materiale precare sau care nu puteau munci, precum şi copiilor defavorizaţi.
Până în anul desfiinţării (1972), aşezământul a fost condus de 10 stareţe, iar în mănăstire au activat peste 120 de maici-surori de caritate.
Din 2014, lăcaşul de cult a intrat în proprietatea Parohiei româneşti „Sf. Antonie cel Mare” din Viena.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 112, Ultimul acces: 2026-09-26 19:49:17

Timp total: 0.03s...

[]:1