PS Claudiu în Catedrala din Cluj: Suntem fiii şi fiicele Învierii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

PS Claudiu în Catedrala din Cluj: Suntem fiii şi fiicele Învierii

[2026-04-13]

foto: EparhiaClujGherla.ro
Sărbătoarea Învierii Domnului – prin care Cerul s-a deschis din nou revărsând pe pământ Lumina, pe Isus înviat -, continuă cu cea de-a II-a zi de Paşti, numită şi Lunea Luminată, în acest an, 2026, la data de 13 aprilie. Această zi, a mărturiei lui Ioan (In 1,18-28), a fost o zi de bucurie în Catedrala „Schimbarea la Faţă” din Cluj-Napoca, în care s-a întors Preafericirea Sa Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Greco-Catolice din România şi Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla, după celebrările solemne ale măritei sărbători, pe care le-a pontificat în Catedrala „Sfânta Treime” a Blajului. Sfânta Liturghie arhierească din Catedrala clujeană a fost însoţită de răspunsurile liturgice şi cântecele de Înviere ale Corului „Angeli” al Catedralei.

În această zi luminată, Preafericirea Sa Claudiu a vorbit credincioşilor despre bucurie, a amintit că această lume este dar al lui Dumnezeu pentru oameni, un loc în care aceştia să fie fericiţi, să fie asemeni copiilor în joaca lor. Dar, prin păcate, prin păcatul strămoşesc, noi, oamenii, „l-am transformat într-un spaţiu dedicat războiului”, a adăugat. Şi, a repetat invitaţia Sfântului Părinte, Papa Leon al XIV-lea, care, în urmă cu trei zile, a îndemnat oamenii să fie făcători de pace, a cerut ca, „în rugăciune, prin sacrificiu personal, prin tot ceea ce Spiritul Sfânt ne luminează, să încercăm să ne transformăm, în primul rând, pe noi, să oprim, în primul rând, războaiele din sufletul nostru, din familiile noastre, din societatea în care trăim şi apoi să-i cerem lui Dumnezeu şi harul Păcii pentru întreaga lume”.
Ierarhul a evocat un o altă celebrare importantă, din prima duminică după Paştele romano-catolic şi care a coincis în acest an cu sărbătoarea Învierii Domnului în Biserica de rit bizantin: Duminica Divinei Îndurării – sărbătoarea Milostivirii, „o sărbătoare cerută de Isus şi care a fost împlinită ca şi cerere de Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea”. Este o zi în care „ne aducem aminte de îndurarea lui Dumnezeu”, o invitaţie la iertare, ca şi noi să iertăm aşa cum Dumnezeu ne iartă, o conştientizare a milostivirii lui Dumnezeu faţă de fiecare om. „Şi atunci, dacă primim abundenţă de daruri, de milostivire, de dragoste, de iertare, cum să nu facem şi noi la fel?”, a spus Ierarhul, şi a afirmat: „Merită să ne aducem aminte că e exact ca respiraţia iertarea, îndurarea, iubirea pe care o primim. Nu putem doar să inspirăm. Gândiţi-vă ce s-ar întâmpla cu noi doar că doar am inspirat fără să expirăm. Cam aşa se întâmplă cu iubirea atunci când doar o primim, dar nu reuşim să dăm şi celor din jur. Şi atunci, da, e bine să ne rugăm pentru darul Păcii. E extrem de important. Dar merită să unim această rugăciune pentru darul Păcii cu schimbarea inimii noastre, cu schimbarea vieţii noastre.” Iertarea este „să fim capabili să spunem, da”, chiar şi atunci când „celălalt mi-a greşit”. Doar astfel, a subliniat, pot fi oprite mai întâi războaiele din propriul suflet şi apoi cele din lume.
A meditat, pornind de la lectura Evangheliei, la mărturia lui Ioan Botezătorul. A explicat că nu întâmplător Biserica propune această pericopă evanghelică în timpul zilelor dedicate sărbătorii Învierii Domnului, fiindcă „toată abundenţa de haruri, tot ceea ce Învierea a adus în viaţa noastră, ni se transmite prin Taina Botezului. Dacă nu ar exista Botezul, am auzi despre Cristos, despre ceea ce El a făcut, dar nu am avea o legătură directă cu aceasta. În Botez, toată bucuria, toată puterea Învierii trece în sufletul nostru.”
Preafericirea Sa Claudiu a pornit de la felul în care Dumnezeu „a decis să vină în mijlocul nostru şi să ia asupra Sa trupul nostru”, nu ca pe o haină, „ci s-a unit cu natura noastră umană pentru a o revigora, pentru a-i da o nouă viaţă. A fost împreună cu noi chiar în mormânt, în locul cel mai întunecat pentru noi, şi din acel mormânt a Înviat cu această natură a noastră. După înviere, Isus se ridică la cer cu această natură umană a noastră şi intră în Sfânta Treime.” A fost calea prin care a fost restabilită comuniunea dintre om şi Dumnezeu. Şi apoi, „Spiritul Sfânt, a treia persoană din Sfânta Treime, coboară pe pământ şi astfel comuniunea este deplină. În acest fel Isus coboară pentru a se uni cu natura noastră umană şi Spiritul Sfânt, după Învierea şi Înălţarea lui Isus la cer, completează această comuniune. Din acel moment, cerul şi pământul sunt din nou împreună.”
„De aceea, toată simbologia Săptămânii Mari ne vorbeşte cu adevărat despre o nouă Creaţie: pe Cruce, Isus este noul Adam, care adoarme, şi, din coasta lui, străpunsă de suliţa ostaşului, iese noua Evă, Biserica” a arătat, subliniind: „Ei bine, noi intrăm în această Taină, în această noutate, în această nouă Creaţie prin Botez. Fiindcă şi noi, prin Botez, în mod tainic, dar real, murim împreună cu Cristos, pentru această lume, ne cufundăm în apă”. Iar aceasta, „este exact ceea ce ne spune Ioan Botezătorul, ceea ce prevesteşte. «Eu vă botez cu apă, dar după mine va veni un Altul, care va aduce adevăratul Botez, care este botezul Spiritului Sfânt». Fiindcă e bine că noi murim pentru viaţa veche. Şi atunci primim noua viaţă de la Spiritul Sfânt şi devenim făpturi noi. Şi făpturi noi înseamnă făpturi, creaturi, oameni, bărbaţi şi femei în care puterea Învierii este deplină”. Astfel, credincioşii creştini, dacă trăiesc darul Botezului, devin „fii şi fiice ale Învierii”, pot pătrunde „în această logică de iubire, de iertare, de libertate, de fapt, în Spiritul Sfânt”.
A încredinţat: „Să ştim că suntem templele Spiritului Sfânt după Botez şi că de fapt ceea ce am săvârşit în toată această perioadă, în Postul mare, în Săptămâna Mare şi apoi cu Învierea şi cu Săptămâna Luminată, e de fapt sărbătoarea din sufletul nostru. Noi nu ne-am adus aminte doar de ceva ce s-a întâmplat acum cine ştie cât timp, ci ne aducem aminte de Taina care există în sufletul nostru. Toate acestea, Biserica ni le pune în faţă pentru a ne aduce aminte ce demnitate avem. Că Dumnezeu, în Fiul Lui a murit pentru noi, ca noi să putem trăi cu Isus în Sfânta Treime. Ce dar am primit? Să ştim că moartea nu mai are putere asupra noastră, în mod real. Şi atunci, într-adevăr, să fim liberi de războaie şi de cele din afară şi de cele dinlăuntrul nostru. Fiindcă ştim bine că suntem fii ai Învierii, că nimic nu ne poate separa de iubirea lui Dumnezeu, iubirea pe care am primit-o în Spiritul Sfânt”. Astfel a întărit Ierarhul credinţa şi speranţa credincioşilor care au venit în această zi la Catedrală şi a celor care se aflau în comuniune prin transmisia online şi a postului Maria TV. I-a invitat la a înţelege „Darul minunat” al Domnului, la a birui chiar şi spaima de moarte, la a crede în Înviere – acum, şi în Împărăţia iubirii lui Dumnezeu din veşnicie.
A încheiat cu îndemnul: „Am primit iertarea şi darul iubirii în Isus în momentul Botezului şi trebuie să îl dăm mai departe. Prin Botez a intrat Lumina în viaţa noastră. Să ştim să păstrăm această Lumină aşa cum păstrăm lumina de Paşti”, iar acest lucru este posibil luând parte la viaţa Bisericii, „cu poruncile lui Dumnezeu, cu Tainele Bisericii, cu prezenţa la Sfântă Liturghie, cu rugăciunea personală. Nu există alte mijloace”. A mai spus: „Şi dacă trăim aşa, Învierea e vie în viaţa noastră, e activă, e dinamică. Să ne ajute Bunul Dumnezeu să fim tot mai mult ceea ce suntem deja: Fiii şi fiicele Învierii. Cristos a Înviat!”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 129, Ultimul acces: 2026-09-27 20:22:06

Timp total: 0.03s...

[]:1