PS Ambrozie: Paştele, un mod de a trăi, un îndemn de a ne adânci în taina comuniunii cu Hristos Cel viu

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

PS Ambrozie: Paştele, un mod de a trăi, un îndemn de a ne adânci în taina comuniunii cu Hristos Cel viu

[2026-04-08]

de Ştefana Totorcea

EPiscopul Giurgiului
„Paştele este un mod de a trăi, un îndemn neîncetat de a ne adânci în taina comuniunii cu Hristos Cel viu”, scrie Preasfinţitul Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, în Pastorala de Paşti din acest an.
Ierarhul vorbeşte despre Învierea Domnului nostru Iisus Hristos ca taină a iubirii dumnezeieşti:
„Dumnezeu Se descoperă în modul cel mai deplin ca iubire jertfelnică şi ca viaţă dăruitoare, întrucât Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinţă cu Tatăl, asumă firea omenească în toată plinătatea ei, intră în adâncul suferinţei şi al morţii şi poartă în Sine întreaga dramă a omului, nu ca un martor exterior, ci ca unul care Se face părtaş real şi deplin condiţiei umane, pentru ca dinlăuntrul acesteia să o lumineze şi să o transfigureze.”
„Crucea nu se descoperă astfel ca un simplu moment al durerii, ci ca loc al iubirii nesfârşite, în care Dumnezeu Se dăruieşte pe Sine omului fără măsură, iar această dăruire nu rămâne închisă în orizontul suferinţei, ci se deschide către lumina Învierii, unde viaţa se arată mai puternică decât moartea, iar iubirea mai cuprinzătoare decât orice limită a existenţei create”, subliniază Preasfinţia Sa.
„În Hristos Cel Înviat, firea omenească nu doar că se ridică din moarte, ci se umple de slava dumnezeiască, devenind purtătoare de lumină şi de viaţă veşnică, iar această realitate descoperă adevărul profund al existenţei noastre, acela că omul este chemat să trăiască în comuniune cu Dumnezeu, să participe la viaţa Lui şi să devină, prin har, părtaş la lumina cea neînserată.”
Lumina Învierii, izvor de pace
Părintele Episcop Ambrozie explică faptul că „Învierea nu se prezintă ca o simplă revenire la o stare anterioară, ci ca început al unei vieţi noi, în care timpul se deschide către veşnicie, iar omul, unit cu Hristos, începe să trăiască încă de aici realitatea Împărăţiei lui Dumnezeu, ca lumină, ca pace şi ca bucurie lăuntrică”.
Ierarhul mai scrie despre speranţă într-o lume marcată de puternice frământări.
„În contextul unei lumi marcate de tensiuni, de conflicte şi de războaie, în care relaţiile dintre oameni şi dintre popoare sunt adesea afectate de neîncredere şi de ruptură, lumina Învierii se descoperă ca putere de vindecare şi ca izvor de pace, oferind o perspectivă în care comuniunea devine posibilă, iar iubirea capătă forţa de a reface legăturile dintre oameni”, aminteşte Preasfinţia Sa.
„În această lumină, creştinul este chemat să devină mărturisitor al păcii lui Hristos, purtător al unei iubiri care uneşte şi care vindecă.”
Familia creştină şi sfinţenia feminină
O parte semnificativă a epistolei către credincioşi este dedicată temei Anului omagial-comemorativ 2026 în Patriarhia Română: Anul omagial al pastoraţiei familiei creştine şi Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar.
Prin acest an, „Biserica îşi contemplă, cu recunoştinţă şi responsabilitate, lucrarea ei în lume, văzută în taina comuniunii familiale şi în lumina sfinţeniei trăite în chip deplin de femeile bineplăcute lui Dumnezeu”, scrie Episcopul Giurgiului.
„În această dublă aşezare, se descoperă o unitate de sens: familia devine loc al sfinţirii, iar sfinţenia capătă chip concret în viaţa de familie.”
„Familia creştină se arată ca spaţiul binecuvântat în care iubirea lui Dumnezeu se face simţită şi roditoare, ca o lucrare vie a harului ce învaţă inima omului să trăiască în comuniune şi în iubire jertfelnică. În sânul ei se formează conştiinţa credinţei, se învaţă limba rugăciunii şi se transmite lumina Evangheliei”, afirmă Preasfinţitul Părinte Ambrozie.
„În această legătură dintre familia creştină şi sfinţenia feminină se întrevede taina Bisericii însăşi, ca spaţiu al comuniunii şi al rodirii în Duhul Sfânt. Mama care binecuvintează, femeia care se roagă şi veghează devin icoane vii ale unei iubiri care susţine, hrăneşte şi înalţă.”
Episcopul Giurgiului aminteşte şi de femeile din închisorile comuniste, subliniind faptul că „au fost închise mame, profesoare, monahii, tinere studente, intelectuale sau simple femei, unite nu de vreo vină reală, ci de iubirea faţă de credinţă, neam şi valorile perene ale vieţii”.
„În anii regimului comunist, când ideologia ateistă a încercat să dezrădăcineze sufletul neamului, femeile României au devenit, adesea în tăcere şi în suferinţă, mărturisitoare ale lui Hristos, purtătoare ale unei credinţe care nu s‑a lăsat frântă de ziduri, lanţuri sau umilinţe”, subliniază ierarhul.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 66, Ultimul acces: 2026-09-26 15:05:32

Timp total: 0.04s...

[]:1