Patriarhul Daniel: Învierea lui Lazăr – prevestire a Morţii şi Învierii lui Hristos şi icoană profetică a Învierii de obşte (Text integral)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul Daniel: Învierea lui Lazăr – prevestire a Morţii şi Învierii lui Hristos şi icoană profetică a Învierii de obşte (Text integral)

[2026-04-04]

de Ştefana Totorcea

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a adresat un cuvânt de binecuvântare cu prilejul întâmpinării pelerinilor pe esplanada Reşedinţei Patriarhale, la finalul Pelerinajului de Florii din acest an.
Patriarhul României a subliniat mai multe aspecte referitoare la ultima minune săvârşită de Mântuitorul Iisus Hristos.
Text integral:
Învierea lui Lazăr – prevestire a Morţii şi Învierii lui Hristos şi icoană profetică a Învierii de obşte
Din tâlcuirea Sfântului Ioan Gură de Aur (†407), a Sfântului Chiril al Alexandriei (†444) şi a marelui predicator latin Petru Chrysologul (†451), episcopul Ravenei, privind învierea lui Lazăr, reţinem următoarele idei principale:
1. Spre deosebire de învierea fiicei lui Iair şi a fiului văduvei din Nain, care au fost săvârşite de Domnul Iisus Hristos la scurt timp după moartea acestora şi înainte de înmormântarea lor, învierea lui Lazăr a fost făcută de Domnul Iisus, cu un scop precis, abia după patru zile de la moartea lui Lazăr, când trupul acestuia a început să se descompună şi să miroase greu.[1]
2. Domnul Iisus Hristos a înviat din morţi pe Lazăr abia a patra zi de la moartea acestuia, cu scopul de-a ajuta pe ucenicii Săi întristaţi şi nedumeriţi să creadă în Învierea lui Hristos, după ce mai înainte le-a spus acestora că El va fi batjocorit, bătut şi omorât la Ierusalim, dar a treia zi va învia (cf. Matei 20, 17-19).[2]
3. Domnul Iisus Hristos a înviat din morţi pe prietenul Său Lazăr din Betania şi pentru a consola şi bucura pe surorile întristate ale acestuia, Marta şi Maria, dar şi pentru a le ajuta pe acestea să creadă că Iisus Însuşi va trece în curând prin moarte, însă va învia din morţi, dăruind viaţă tuturor celor morţi, la Învierea de obşte sau universală.[3]
4. Învierea lui Lazăr este o prefigurare sau o imagine a învierii lui Hristos Însuşi, deoarece Cel ce a înviat din morţi pe omul Lazăr, poate învia din morţi şi propria Sa fire omenească, El fiind Dumnezeu întrupat sau înomenit tocmai pentru a mântui pe oameni de păcat şi de moarte.[4]
5. Învierea lui Lazăr este, în mod deosebit, prefigurarea sau icoana tainică a învierii de obşte, a tuturor oamenilor, la sfârşitul veacurilor, deoarece ea se referă şi la trupurile putrezite sau descompusele ale oamenilor din toate timpurile şi toate locurile. Această înviere de obşte sau universală a fost prezisă de mari profeţi ai Vechiului Testament ca Isaia (26, 19), Iezechiel (37, 1-10) şi Daniel (12, 2), iar apoi vestită şi dovedită de Domnul Hristos (cf. Matei, 10, 8; Marcu 12, 24-27; Luca 20, 35-38; Ioan 5, 28-29). Sfântul Chiril al Alexandrei spune că atunci când Iisus a strigat cu glas mare: „Lazăre, vino afară”, El a prevestit trâmbiţa arhanghelului care va vesti învierea morţilor la sfârşitul veacurilor (cf. 1 Corinteni 15, 52).[5]
6. Domnul Iisus a înviat din morţi a treia zi, deoarece El este Domnul vieţii, iar Lazăr a fost înviat din morţi a patra zi, fiind slujitorul.[6] Când Iisus a plâns pentru Lazăr cel mort, ca semn de compasiune pentru prietenul Său Lazăr (cf. Ioan 11, 35) şi consolare a surorilor sale Marta şi Maria, El a plâns, totodată, şi pentru întreaga umanitate care sfârşeşte în moarte, deoarece omul nu a fost creat de Dumnezeu spre stricăciune (cf. Înţelepciunea lui Solomon 1, 14), ci pentru viaţă veşnică. „Domnul lăcrimează, văzând pe omul făcut după chipul Său intrat în stricăciune, ca să ne scape de lacrimile noastre. […] Iudeii socoteau că lăcrimează pentru moartea lui Lazăr, dar El lăcrima din milă pentru toată firea omenească, plângând nu numai pe Lazăr, ci cugetând la vechea întâmplare când toată firea omenească a ajuns sub moarte, căzând cu dreptate sub pedeapsa aceasta”[7].
7. Învierea lui Lazăr a fost minunea care a impresionat cel mai mult mulţimea ideilor, care veniseră la Ierusalim pentru a serba Paştele iudaic, încât mulţi „aşterneau hainele la picioarele Lui” (cf. Matei 21, 8), iar toată „cetatea s-a cutremurat” (Matei 21, 10). Cei ce l-au întâmpinat, cu multă bucurie şi entuziasm, pe Iisus cu ramuri de palmieri şi de măslin „aveau despre el o părere mai mare decât despre un proroc şi ziceau: Osana, binecuvântat este cel ce vine într-un nume Domnului (Ioan 12, 13)”.[8]
8. Însă, pe de altă parte, învierea lui Lazăr a grăbit hotărârea luată de arhiereul Caiafa, alţi arhierei şi farisei de a-L ucide pe Iisus, pentru că făcea multe minuni, dar şi pe Lazăr, cel înviat de El (cf. Ioan 11, 45-50), pentru că era o mărturie concretă a minunii săvârşite de Iisus din Nazaret.
9. De aceea, după intrarea triumfală a Domnului Iisus în Ierusalim, începe săptămâna Sfintelor Sale Pătimiri, a morţii şi îngropării Sale, iar în ziua întâi a săptămânii următoare (Duminica), Învierea Sa din morţi (Sfintele Paşti).
Iubiţi pelerini,
Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor constituie poarta luminoasă de intrare în Săptămâna Sfintelor Pătimiri, lăudându-L pe Domnul Iisus Hristos, asemenea copiilor din Ierusalim, ca fiind Biruitorul morţii şi Soarele Dreptăţii.
Înainte de călătoria Sa din Betania către Ierusalim şi intrarea Sa triumfătoare în această cetate, Domnul Iisus a săvârşit „o nouă procesiune”, şi anume Învierea lui Lazăr, pentru a scoate pe toţi oamenii din întunericul morţii: „Iar eu L-am văzut astăzi pe Hristos, Soarele Dreptăţii şi Făcătorul luminătorilor, săvârşind această nouă procesiune”, spune un teolog bizantin[9].
Aşa cum Lazăr a fost rechemat la viaţă de Domnul Iisus Hristos, plin de iubire pentru prietenii Săi, şi noi suntem chemaţi să ieşim din „mormântul” vieţii egoiste, pentru a trăi cu bucurie ca fii ai lui Dumnezeu după har, demnitate dăruită nouă la Sfântul Botez.
Această chemare sfântă transformă pelerinajul nostru dintr-o simplă comemorare istorică într-o bucurie a învierii sufletului, din moartea cauzată de păcat, pentru a primi, cu inimă curată de copil, lumina neînserată a Împărăţiei iubirii Preasfintei Treimi.
Prezenţa familiilor din parohii la acest pelerinaj, bunici, părinţi, copii şi nepoţi, împreună cu părinţii duhovniceşti, ierarhi, preoţi şi diaconi, dar şi cu monahi şi monahii, arată o comuniune în procesiune, o ceremonie bisericească pentru a primi o binecuvântare cerească.
În concluzie, pelerinajul de astăzi, însoţit de rugăciuni şi cântări, aduce binecuvântare familiilor conjugale, comunităţilor parohiale, comunităţilor monahale şi oraşului întreg. În Săptămâna Sfintelor Pătimiri, care urmează, suntem chemaţi să primim în sufletele noastre iubirea lui Hristos Cel smerit şi blând, jertfelnic şi iertător.
Purtând în mâini ramurile binecuvântate de Florii, să simţim duhovniceşte că fiecare dintre noi este, de fapt, un pelerin al Luminii Învierii. Să aşternem înaintea Mântuitorului Hristos gândurile noastre cele bune şi dorinţa de înnoire a vieţii, pentru ca, mergând împreună cu El pe calea Crucii, cu iubire smerită şi milostivă, să ne învrednicim a primi şi bucuria slăvitei Sale Învieri.
Vă felicităm pe toţi cei prezenţi la acest Pelerinaj de Florii în anul omagial, 2026, al familiei creştine. Ne rugăm Domnului Iisus Hristos să binecuvânteze casele şi familiile dumneavoastră, să dăruiască părinţilor ajutor, bunicilor sănătate şi copiilor creştere duhovnicească.
Să vă pregătiţi cu bucurie pentru sărbătoarea Sfintelor Paşti, pentru întâlnirea sfântă cu Domnul Iisus Hristos, Cel ce a biruit moartea şi ne-a dăruit viaţa veşnică, spre slava Preasfintei Treimi şi mântuirea noastră. Amin!
† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
Note
[1] Cf. Pierre Chrysologue, „La résurrection de Lazare”, în L̕ évangile selon Jean expliqué par les Pčres, editions Desclée de Brouwer, Paris, 1985, pp. 105-106.
[2] Idem, op. cit. p. 107.
[3] Idem, op. cit., p. 107.
[4] Idem, op. cit., p. 107.
[5] Sf. Chiril Al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, coll. PSB, vol. 41, serie veche, trad., introd. şi note Pr. Dumitru Stăniloae, EIBMBOR, Bucureşti, 2000, p. 757.
[6] P. Chrysologue, „La résurrection de Lazare”, în op. cit., p. 106.
[7] Sf. Chiril Al Alexandriei, op.cit, p. 752
[8] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, vol. II, Omilia 66, trad. Maria-Iuliana Rizeanu, Mihai Grigoraş, coll. Părinţi şi Scriitori Bisericeşti, vol. 18, serie nouă, Ed. Basilica, Bucureşti, 2019, p. 235.
[9] Mihail Choniates, „Ὁμιλία εἰς τὴν ἑορτὴν τῶν Βαΐων (Omilie la Sărbătoarea Floriilor)”, în: Τὰ σωζόμενα, ed. îngrijită de Spiridon P. Lambros, vol. I, Atena, 1879, p. 131.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 84, Ultimul acces: 2026-09-26 15:06:47

Timp total: 0.05s...

[]:1